ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2095/2025

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Casa de Cultură a Sindicatelor din municipiul Sfântu-Gheorghe, Municipiul Sfântu-Gheorghe, prin Primar, Instituția Prefectului și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând obligarea unității deținătoare la emiterea deciziei sau, după caz, a dispoziției de stabilire a despăgubirilor prin echivalent, pentru imobilul teren în suprafață de 1976 m.p. și construcția demolată casă din piatră, având nr. top x și nr. 299/2, CF x Sfântu Gheorghe, imobil situat administrativ în municipiul Sfântu Gheorghe, județ Covasna, conform notificării înregistrate la executorul judecătoresc sub nr. x/12.11.2001, adresată Primăriei municipiului Sfântu Gheorghe; obligarea Instituției Primarului municipiului Sfântu Gheorghe și a Instituției Prefectului județului Covasna, după caz, să întocmească și să înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilului întreagă documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, în beneficiul petentului B., în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv Capitolul III, art. 16 și 21 din Legea nr. 165/2013; obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită pe numele petiționarului B. decizia reprezentând titlul de despăgubire care să cuprindă măsurile compensatorii sub formă de puncte pentru imobilul solicitat prin notificare.

Prin încheierea din 21 septembrie 2017, Tribunalul Covasna, secția civilă, a dispus disjungerea petitului privind obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită pe numele petiționarului B. decizia reprezentând titlul de despăgubire care să cuprindă măsurile compensatorii sub formă de puncte pentru imobilul solicitat prin notificare, fiind format dosarul nr. x/2017.

Prin sentința nr. 804 din 28 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Covasna, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată de intimată, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a apreciat, în raport cu dispozițiile art. 30 alin. (3) și ale art. 99 alin. (1) C. proc. civ., că cererea formulată este un capăt principal al cererii inițiale din care a fost disjunsă, având ca obiect obligarea părții pârâte la emiterea deciziei de compensare prin puncte, în temeiul legilor reparatorii în materia proprietății.

Totodată, a reținut incidența dispozițiilor art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013 și, având în vedere obiectul cererii formulate, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, constatând că pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în municipiul București.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a pronunțat sentința nr. 830 din 23 iunie 2025, prin care a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Covasna, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, instanța a reținut că, în cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, petitul trei nu se circumscrie dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ., ci dispozițiilor art. 99 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora "În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt."

Astfel, cauza unică a cererii cu toate cele trei petite este formularea notificării de către persoanele îndreptățite la despăgubiri, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 165/2013 și lipsa soluționării acesteia în termenele prevăzute de Legea nr. 165/2013, iar obligațiile prevăzute de legiuitor în sarcina pârâtei sunt subsecvente celor necesar a fi aduse la îndeplinire de entitatea învestită de lege pentru soluționarea notificării.

În acord cu dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., întrucât niciunul dintre petite nu atrage competența unei instanțe de grad mai înalt, ci tot a tribunalului, conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, a apreciat că toate cele trei capete de cerere urmează a fi soluționate de Tribunalul Covasna.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanțe și ivirea conflictului negativ de competență îl constituie capătul de cerere, disjuns, formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect obligarea acesteia să emită pe numele petiționarului B. decizia reprezentând titlul de despăgubire care să cuprindă măsurile compensatorii sub formă de puncte pentru terenul în suprafață de 1976 m.p. și construcția demolată casă din piatră, având nr. top x și nr. 299/2, CF x Sfântu Gheorghe, imobil situat administrativ în municipiul Sfântu Gheorghe, județ Covasna.

Înalta Curte reține că acest capăt de cerere a fost disjuns din cererea de chemare în judecată prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Cultură a Sindicatelor din municipiul Sfântu-Gheorghe, Municipiul Sfântu-Gheorghe, prin Primar, Instituția Prefectului și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a solicitat obligarea unității deținătoare la emiterea deciziei sau, după caz, a dispoziției de stabilire a despăgubirilor prin echivalent, pentru imobilul teren în suprafață de 1976 m.p. și construcția demolată casă din piatră, având nr. top x și nr. 299/2, CF x Sfântu Gheorghe, situat administrativ în municipiul Sfântu Gheorghe, județ Covasna, conform notificării înregistrate la executorul judecătoresc sub nr. x/12.11.2001, adresată Primăriei municipiului Sfântu Gheorghe; obligarea Instituției Primarului municipiului Sfântu Gheorghe și a Instituției Prefectului județului Covasna, după caz, să întocmească și să înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilului întreagă documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, în beneficiul petentului B., în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005, respectiv Capitolul III, art. 16 și 21 din Legea nr. 165/2013; obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită pe numele petiționarului B. decizia reprezentând titlul de despăgubire care să cuprindă măsurile compensatorii sub formă de puncte pentru imobilul solicitat prin notificare.

Problema care a generat desesizarea celor două instanțe aflate în conflict o constituie interpretarea diferită a obiectului acțiunii deduse judecății, respectiv calificarea diferită dată de instanțe petitelor acțiunii.

Astfel, Tribunalul Covasna a stabilit instanța competentă în raport cu sediul pârâtei, conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, apreciind că, prin cererea de chemare în judecată din care a fost disjuns petitul ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul a formulat mai multe petite întemeiate pe cauze diferite, fiind incidente dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce a doua instanță a apreciat că formularea notificării de către persoanele îndreptățite la despăgubiri, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 165/2013, și lipsa soluționării acesteia în termenele prevăzute de Legea nr. 165/2013 este cauza unică a cererii de chemare în judecată cu toate cele trei petite, fiind aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul Covasna fiind instanța competentă să soluționeze cauza, în raport cu dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art. 99 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"(1) Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Prin urmare, în situația în care cererea de chemare în judecată are mai multe capete principale de cerere, potrivit art. 99 C. proc. civ., instanța trebuie să-și verifice competența de soluționare cu privire la fiecare capăt de cerere în parte, în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori cu obiectul fiecărei pretenții.

În același timp, pentru determinarea competenței, trebuie stabilit dacă există cel puțin o legătură strânsă între pretențiile care formează obiectul capetelor de cerere principale, iar, în contextul existenței unei atare legături, instanța competentă să le soluționeze se determină în raport de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Or, în speță, legătura dintre cele trei capete principale ale cererii de chemare în judecată este evidentă, în condițiile în care izvorul tuturor pretențiilor deduse judecății îl constituie nesoluționarea notificări formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, obligațiile ce îi incumbă pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor fiind subsecvente celor ale entității învestite prin lege cu soluționarea notificării menționate.

Ca atare, având în vedere strânsa legătură a capetelor principale ale cererii cu care reclamantul a învestit instanța de judecată, Înalta Curte reține incidența prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ., și, față de împrejurarea că litigiul privește o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, constată că, în speță, competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului, potrivit dispozițiilor art. 35 din acest act normativ.

În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte constată că, potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, cum este cazul în speță, competența de soluționare a cererii aparține tribunalului în a cărui circumscripție se află situat imobilul.

Prin urmare, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Covasna, în raport dispozițiile legale anterior enunțate și de împrejurarea că imobilul vizat de notificarea a cărei soluționare se solicită este situat în municipiul Sfântu-Gheorghe, localitate aflată în circumscripția Tribunalului Covasna.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Covasna.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată, astăzi, 20 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.