ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1797/2024

Obiectul cererilor formulate în primă instanță. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.09.2020 sub nr. x/2020 reclamantele A. și Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Muncipiul Sfântu Gheorghe prin primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate că reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului construcție Casa de cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe situat în Sfântu Gheorghe, str. x; să se constate că A. este titulara unui drept de folosință cu titlu gratuit pe perioadă nedeterminată asupra terenului în suprafață de 4276 mp; cu cheltuieli de judecată. La data de 06.10.2020, pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar a depus întâmpinare și cerere reconvențională. Prin cererea reconvențională, a solicitat, în principal, dacă se va constata dreptul Casei de Cultură a Sindicatelor asupra imobilului construcție, obligarea acestei reclamante la plata creanței certe, lichide și exigibile în cuantum de 1.175.136,97 RON reprezentând impozit și taxe locale, dacă se va constata dreptul de folosință al Asociației Naționale a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România, obligarea acestei reclamante la plata creanței în sumă de 1.087.218,62 RON reprezentând taxe clădiri și taxe teren, obligarea reclamantelor la asigurarea pazei bunului și asigurarea reparațiilor curente și de structură, introducerea imobilului în circuitul local cultural. În subsidiar, dacă se constată că proprietatea revine Statului Român, pârâtul a solicitat obligarea acestuia la plata creanțelor pârâtei, asigurarea pazei bunului și asigurarea reparațiilor curente și de structură, menținerea destinației actuale. De asemenea, s-a solicitat, în situația în care entitățile indicate se opun plății creanței și obligațiilor arătate, în temeiul art. 1492 C. civ. să se dispună darea în plată a imobilului în favoarea pârâtei. Reclamantele au formulat precizare la acțiune la termenul din data de 22.11.2020 solicitând să se constate că reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului construcție Casa de cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe situat în Sfântu Gheorghe, str. x; să se constate că A. este titulara unui drept de folosință cu titlu gratuit pe perioadă nedeterminată asupra terenului în suprafață de 4276 mp;. În subsidiar, s-a solicitat să se constate că reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție Casa de cultură situat în Sfântu Gheorghe, str. x ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, iar reclamanta A. asupra terenului în suprafață de aproximativ 4276 mp, cu cheltuieli de judecată. Prin încheierea din data de 28.01.2021, instanța a respins excepția tardivității formulării întâmpinării și a cererii reconvenționale; a respins excepția tardivității modificării/precizării întâmpinării și a cererii reconvenționale. La același termen, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulate de pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar având ca obiect pretenții și obligații de a face. La termenul din data de 26.01.2023 instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant al B. și Asociații pentru reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe, excepția lipsei capacității procesuale a reclamantei Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe, excepția inadmisibilității formulării cererii.

Hotărârea pronunțată în primă instanță. Prin sentința civilă nr. 250 din 23.02.2023, Tribunalul Covasna a respins excepția lipsei calității de reprezentant al B. și Asociații pentru reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe, invocată de pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar; a respins excepția lipsei capacității procesuale a reclamantei Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe, invocată de pârâtul Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar; a respins excepția inadmisibilității formulării cererii, invocată de pârâți. Tribunalul Covasna a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamantele A. și Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe în contradictoriu cu pârâții Muncipiul Sfântu Gheorghe prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Tribunalul a constatat că reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție în suprafață de 2662 mp întabulat în cartea funciară nr. x Sfântu Gheorghe (provenită din conversia cărții funciare nr. 123) sub nr. top. x, 299/2, 300, 1956, 301, 302/1, 302/2, 303, 304/1, 304/2, 305, 306, 307 și identificat prin raportul de expertiză - Anexa 1C2 - întocmit de către expert C. și recepționat de OCPI Covasna sub nr. x/14.12.2022. Tribunalul a constatat că reclamanta A. a dobândit dreptul de folosință gratuită asupra imobilului teren în suprafață de 4724 mp întabulat în cartea funciară nr. x Sfântu Gheorghe (provenită din conversia cărții funciare nr. 123) sub nr. top. x, 299/2, 300, 1956, 301, 302/1, 302/2, 303, 304/1, 304/2, 305, 306, 307 și identificat prin raportul de expertiză - Anexa 1C2 - întocmit de către expert C. și recepționat de OCPI Covasna sub nr. x/14.12.2022. Tribunalul a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate. Tribunalul a obligat fiecare dintre pârâți la plata către reclamanta A. a sumei de 7500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în apel. Prin decizia nr. 1606/Ap din 25 octombrie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a admis apelul declarat de apelantul pârât Municipiul Sfântu-Gheorghe prin primar, în contradictoriu cu intimatele reclamante A. și Casa de Cultură a Sindicatelor din România Sfântu-Gheorghe, împotriva sentinței civile nr. 250 din 23.02.2023 pronunțate de Tribunalul Covasna, pe care a schimbat-o în parte în sensul că: A admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a SCA B. pentru reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor din România Sfântu-Gheorghe și a anulat în consecință cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor din România Sfântu-Gheorghe în contradictoriu cu pârâții Municipiul Sfântu-Gheorghe prin primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin DGRFP Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna. A respins apelul declarat de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin DGRFP Brașov prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna împotriva sentinței civile nr. 250 din 23.02.2023 pronunțate de Tribunalul Covasna. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva deciziei nr. 1606/Ap din 25 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă au declarat recurs recurentele-reclamante Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe și A. și recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGRFP Brașov prin AJFP Covasna. Recurentele reclamante A. și Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe au solicitat casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii apelului formulat de Municipiul Sfântu Gheorghe, trimiterea cauzei în vederea rejudecării apelului de către Curtea de Apel și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului dosar. În motivarea recursului, recurentele reclamante au invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ. Recurentele reclamante au considerat că instanța de apel a analizat problema calității de reprezentant printr-o optică total greșită, respectiv aceea a unui mandat legal sau convențional acordat de către filială asociației mamă, în realitate fiind vorba despre o limitare convențională și legală a dreptului de dispoziție al filialei, care se supune directivelor asociației din care face parte. Invocând cazul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurentele au susținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 13 alin. (2) din O. G. nr. 26/2000 și ale art. 218 alin. (1) din C. civ. Pentru a se forma în mod valabil voința persoanei juridice în sensul încheierii unui anumit act, este necesar ca organele de conducere să acționeze în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fie prin lege, fie prin actele constitutive. Puterile de reprezentare la care se face referire în art. 218 din C. civ. au în vedere existența unui mandat încheiat între persoana juridică și organele de conducere. În privința filialelor unei asociații este incident art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000. Acestea au personalitate juridică distinctă de cea a asociației-mamă, însă legiuitorul a înțeles să instituie o relație de subordonare decizională, limitând dreptul de dispoziție al filialei la cele stabilite de către asociație prin statutul filialei. Asadar, puterile de reprezentare ale organelor de conducere ale filialei sunt guvernate tot de un mandat, însă particularitatea o constituie faptul că mandatul este instituit de asociația-mamă, prin statutul filialei, nu de către filială în mod direct. În speța de față, conform Procesului-verbal din 11.01.1995, dată la care a avut loc sedința de înființare a Casei de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe, aceasta a înțeles să se constituie ca filială a Asociației Naționale de Cultură ale Sindicatelor din România. Așadar, încă de la constituirea sa, Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe a înțeles să se subordoneze Asociației Naționale de Cultură ale Sindicatelor din România și să se supună Regulamentului de organizare și funcționare a Caselor de Cultură ale Sindicatelor. Recurentele reclamante au expus prevederile art. 9 - 11 din Regulamentul menționat și au considerat că instanța de apel a tras concluzia falsă, nesusținută de prevederile regulamentului, că doar directorul Casei ar avea puterea de a reprezenta filiala în fața instanțelor de judecată, iar nu A. ori un organ de conducere din structura acesteia din urmă. În realitate, din interpretarea sistematică a dispozițiilor Regulamentului, este cât se poate de evident că puterile directorului filialei sunt limitate potrivit mandatului acordat de către A., asociația-mamă, așa cum acesta este stabilit prin Regulamentul menționat. Astfel, coroborând dispozițiile citate din Regulamentul de organizare si funcționare, rezultă că directorul reprezintă filiala în fața organelor jurisdicționale, însă în limita puterilor ce îi sunt conferite statutar. Or, conform Regulamentului, pe de-o parte, cu titlu general, acesta trebuie să se supună deciziilor organelor de conducere ale Asociației Naționale de Cultură ale Sindicatelor din România, în orice materie, iar cu titlu particular, în privința actelor de dispoziție, acesta este obligat să obțină aprobarea prealabilă a Comitetului Director sau a Adunării Generale a Asociației Naționale de Cultură ale Sindicatelor din România. Așadar, puterea de decizie în privința actelor de dispoziție aparține exclusiv Comitetului Director sau a Adunării Generale a Asociației Naționale de Cultură ale Sindicatelor din România, directorul filialei neavând puteri depline în acest sens. Din contră, luând în considerare și dispozițiile art. 10 din Regulament, directorul filialei este obligat să se supună deciziilor adoptate de organele de conducere ale Asociației Naționale de Cultură ale Sindicatelor din România în privința actelor de dispoziție. Or, atâta vreme cât există această obligație a directorului filialei de a se supune deciziilor asociației-mamă, este evident că asociația are capacitatea de a încheia în mod direct acte juridice de dispoziție în numele și pe seama filialei. Astfel, tot ce poate face mandatarul în baza mandatului acordat poate face și mandantul în mod direct. Acțiunea ce face obiectul prezentului dosar constituie act de dispoziție care intra în competența organelor de conducere ale Asociației Naționale de Cultură ale Sindicatelor din România, fie sub forma aprobării prealabile, fie sub forma încheierii directe. În continuare, având în vedere că introducerea cererii de chemare în judecată, ca act de dispoziție, era în puterea organelor de conducere ale asociației-mamă, este evident că acestea puteau să decidă și mandatarea unor avocați în vederea semnării și depunerii cererii în numele si pe seama filialei, precum și pentru asigurarea reprezentării filialei în fața instanței de judecată, conform principiului qui potest plus, potest minus. Este aberant a se susține că organele de conducere ale Asociației Naționale de Cultură ale Sindicatelor din România aveau dreptul de dispoziție de a introduce acțiunea în numele și pe seama filialei, dar nu puteau, în același timp, să îi desemneze un reprezentant în fața instanței învestite. În ceea ce privește confirmarea mandatului exprimată prin Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale a Asociației Naționale de Cultură ale Sindicatelor din România, aceasta a fost emisă întrucât Contractul de asistență juridică nr. x/01.09.2020 fusese semnat atât pentru Asociație, cât si pentru filiala Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe, de către Directorul General al Asociației. Pentru a se evita orice discuție în sensul că acesta nu ar fi avut această capacitate și pentru a se arăta clar că voința Asociației a fost în sensul formulării cererii de chemare în judecată și al mandatării B. si Asociații, s-a emis confirmarea și ratificarea de mandat exprimată prin Hotărârea nr. 01/25.01.2023. În concluzie, efectuarea actelor de dispoziție, cum este introducerea cererii de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar și desemnarea avocatului împuternicit să o reprezinte, nu era atributul exclusiv al directorului filialei, acesta având puterile limitate prin Regulamentul de organizare și funcționare. Recurentele reclamante au susținut incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 5 din C. proc. civ., arătând că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 84 alin. (1) din C. proc. civ. și ale Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 9/2016. Instanța de apel a pornit de la o premisă complet falsă, plasând problema titularului dreptului de a face acte de dispoziție și a puterilor de decizie ale Directorului filialei, pe tărâmul reprezentării convenționale a persoanelor juridice în fața instanțelor de judecată. Din acest motiv, instanța a ajuns la concluzia că Asociația nu este reprezentantul nici legal și nici convențional al filialei, a invocat o pretinsă încălcare a dispozițiilor art. 84 alin. (1) din C. proc. civ. și a considerentelor Deciziei Înaltei Curți de Casatie Justiție nr. 9/2016, care a statuat că reprezentarea convențională a persoanei juridice în fața instanței de judecată nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul sau avocatul acesteia din urmă. La pronunțarea acestei hotărâri, Înalta Curte a avut în vedere reprezentarea persoanei juridice de către o altă persoană juridică, exercitată de o manieră comercială, or, în speța de față nu se poate pune în discuție așa ceva. În cauză nu s-a afirmat niciodată că Asociația ar fi avut un mandat legal sau convențional de reprezentare a filialei în fața instanței de judecată. Un mandat legal sau convențional ar fi presupus o delegare de către filială către asociația-mamă a încheierii anumitor acte, pe când, în situația de față, există o limitare a voinței filialei, prin însăși actele de constituire și chiar și prin lege, dat fiind specificul relației de subordonare dintre filială și asociația-mamă. Ca atare, neputând discuta despre existența unui mandat legal sau convențional, nu se poate reține că în prezenta speță ar fi existat o reprezentare a unei persoane juridice de către o altă persoană juridică, pentru a se constata încălcarea art. 84 alin. (1) din C. proc. civ. În realitate, reprezentarea filialei în fața instanței de judecată s-a făcut exclusiv prin avocat, respectiv prin B., astfel încât nu a existat nicio încălcare a art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de apel admițând în mod gresit excepția lipsei dovezii calității de reprezentant. Recurentele reclamante au apreciat că, din această perspectivă, este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., hotărârea conținând o motivare străină de natura pricinii. Recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGRFP Brașov prin AJFP Covasna a solicitat casarea în parte a deciziei și trimiterea cauzei instanței de apel spre rejudecarea apelului său împotriva sentinței civile nr. 250 din 23 februarie 2023 pronunțate de Tribunalul Covasna și, în consecință: admiterea excepției puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 1258 din 05 aprilie 2018 pronunțate în dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Sfântu Gheorghe menținute prin decizia civilă nr. 41 din 05 februarie 2019 a Tribunalului Covasna, iar pe fond, respingerea în tot ca neîntemeiată chiar inadmisibilă a acțiunii formulate și ulterior precizată de reclamanta A. față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor. În ceea ce privește cheltuielile de judecată în cuantum de 7.500 RON la plata cărora a fost obligat prin sentința pronunțată de instanța de fond, recurentul pârât a solicitat respingerea cererii de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, recurentul a solicitat reducerea valorii cheltuielilor de judecată în condițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. Recurentul pârât a solicitat menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond în ceea ce privește respingerea pretențiilor formulate de reclamanți în subsidiar. Recurentul pârât a solicitat menținerea dispoziției deciziei pronunțate de instanța de apel în ceea ce privește admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant al SCA B. pentru reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe și anularea în consecință a cererii de chemare în judecată formulată de această reclamantă. Recurentul pârât a criticat faptul că instanța de apel a reținut că limitele judecății în apel se restrâng doar la constatarea dreptului de proprietate asupra construcției în favoarea reclamantului Casa de Cultură a Sindicatelor din România Sfântu-Gheorghe și a obligării pârâtului Statul Român la plata cheltuielilor de judecată. Recurentul pârât a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material care reglementează efectul devolutiv al apelului - art. 477 alin. (1) din C. proc. civ. Instanța de apel, după ce a analizat primul motiv de apel invocat de apelantul Municipiul Sfântu Gheorghe, referitor la apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor a reținut că soluția pronunțată în privința apelului declarat de apelantul pârât Municipiul Sfântu Gheorghe exclude analizarea aspectelor legate de puterea de lucru judecat și a argumentelor referitoare la soluția dispusă pe fondul cauzei privind constatarea dreptului de folosință asupra terenului, constatând că singurul motiv de apel supus analizei rămâne cel legat de suportarea cheltuielilor de judecată. Excepția puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe a fost invocată nu numai raportat la solicitarea constatării dreptului de proprietate a reclamantei Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe asupra imobilului construcție, dar și raportat la solicitarea reclamantei A. de constatare a dreptului de folosință cu titlu gratuit pe perioadă nedeterminată asupra terenului aferent în suprafață de 4.276 mp. În acțiunea care a format obiectul dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, reclamantul Municipiul Sfântu Gheorghe în contradictoriu cu pârâții Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe și A. a solicitat instanței obligarea pârâților la efectuarea operațiunilor de intabulare în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor - construcții și de folosință asupra terenului ocupat cu aceste construcții, evidențiate în CF x Sfântu Gheorghe, provenită din conversia CF nr. x, în caz de refuz, autorizarea reclamantei de a efectua în numele și pe cheltuiala pârâtelor aceste formalități de publicitate imobiliară. Astfel, în cadrul dosarului menționat, instanța a analizat chiar existența sau inexistența dreptului Casei de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe și Asociației Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România asupra imobilului întabulat în cartea funciară nr. x Sfantu Gheorghe și a constatat că pârâtele (reclamante în prezenta cauză) nu au/nu dețin dreptul de proprietate cu toate atribuțiile ce caracterizează acest drept asupra imobilului intabulat în cartea funciară nr. x Sfantu Gheorghe. Recurentul pârât a arătat că, prin sentința civilă nr. 1258 din 05 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe menținută prin decizia civilă nr. 41/A din 05 februarie 2019 a Tribunalului Covasna, instanța cu putere de lucru judecat a stabilit că Statul Român este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Sfântu Gheorghe, Piața Mihai Viteazul, numărul 5, județul Covasna, iar Uniunea Generală a Sindicatelor din România București are intabulat dreptul de folosință gratuită fără termen asupra imobilului. În consecință, este justificată invocarea excepției puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2017 ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe raportat la solicitarea Asociației Naționale a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România privind constatarea faptului că este titulara unui drept de folosință cu titlu gratuit pe perioadă nedeterminată asupra terenului în suprafață de aproximativ 4.274 mp, situat în municipiul Sfântu Gheorghe, Piața Mihai Viteazul, numărul 5, județul Covasna. În concluzie, instanța de apel în mod eronat a concluzionat că este de prisos analizarea aspectelor legate de puterea de lucru judecat, excepție care a fost invocată atât de către pârâta Statul Român prin Ministerul Finanțelor cât și de pârâta Municipiul Sfântu Gheorghe. Potrivit mențiunilor din cartea funciară, terenul în suprafață de 4724 mp a fost înscris în CF nr. x potrivit încheierii nr. 1217 din 27.07.1974 în proprietatea Statului Român, fiind dobândit cu titlu de expropriere în baza Decretului nr. 302/1970 și a Hotărârii Consiliului de Miniștrii nr. 560/1974. Construcția edificată pe acest teren - construcții administrative și social culturale - a fost intabulată în CF nr. x potrivit încheierii nr. 661 din 19.06.1985 în favoarea Statului Român, în baza adeverinței nr. x/1985 emise de Consiliul Popular Sfântu Gheorghe. Potrivit art. 2 al Decretului nr. 302 din 24 iunie 1970 emis de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România "în scopul construirii unei case de cultură a sindicatelor cu sală de spectacol cu 600 de locuri în orașul Sfântu Gheorghe, se expropriază și se trec în proprietatea statului dându-se în administrarea orașului Sf. Gheorghe, terenurile în suprafață de 4.726 mp. și construcțiile eferente în suprafață de 288 mp. situate în orașul Sfîntu Gheorghe, județul Covasna și identificate potrivit planului de situație nr. 5 anexat proprietatea celor prevăzuți în tabelul anexă nr. 3 care face parte integrantă din prezentul decret." Conform articolului unic al Hotărârii nr. 560 din 24 mai 1974 al Consiliului de Miniștri al Republici Socialiste România, terenul proprietate de stat, în suprafață de 4726 mp. situat în orașul Sf. Gheorghe, județul Covasna identificat potrivit planului de situație anexat, se transmite din administrarea orașului Sf. Gheorghe, județul Covasna, în folosința gratuită, fără termen, a Uniunii Generale a Sindicatelor din România. Astfel cum rezultă din încheierea nr. 661 din 19 iunie 1985 emis de Notariatul de Stat Local Sf. Gheorghe, în baza adeverinței nr. x/1985 al Consiliului Popular Sfântu Gheorghe, asupra imobilului înscris în CF x Sf. Gheorghe nr. ord. A.1 nr. top. x, 299/2, 300, 1956, 301, 302/1, 203/2, 303, 304/1, 304/2, 305, 306, 307 înscris ca proprietate pe numele Statului Român în administrarea operativă a Uniunii Generale a sindicatelor din România se notează casa de cultură a sindicatelor. Prin sentința civilă nr. 1258 din 05.04.2018 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. x/2017 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 41 din 05.02.2019 a Tribunalului Covasna, instanța de judecată a reținut că: "Potrivit CF nr. x Sfântu Gheorghe, imobilul situat în intravilanul municipiului Sfântu Gheorghe cad. A.1 nr. top x, 299/2, 300, 1956, 301, 302/1, 302/2, 303, 304/1, 30412. 305, 306, 307 curte și grădină și cad. A1.1 sub număr top x, 299/2, 300, 1956, 301, 302/1, 302/2, 303, 304/1, 304/2. 305, 306, 307 construcții administrative și social culturale - Casa de Cultură a Sindicatelor, în suprafață de 4.724 mp., este proprietatea tabulară a Statului Român, fiind intabulat dreptul de folosință al Uniunii Generale a Sindicatelor din România București; imobil situat în Sfântu Gheorghe, județ Covasna. Totodată, astfel cum s-a reținut prin considerentele deciziei civile nr. 41/A din 05 februarie 2019 pronunțate de Tribunalul Covasna în cauza dosarul nr. x/2017: "Dispozițiile art. 28 din Statului A.N. C. civ..S.R. nu reprezintă un titlu de proprietate în condițiile în care proprietarul înscris în cartea funciară în speță este Statul Român. Or, pentru a putea dispune obligarea pârâtei la intabularea dreptului său de proprietate este necesar a fi făcut dovada transmiterii dreptului de proprietate de la Statul Român către pârâtă. Or, în speță, nu există nicio dovadă în acest sens. Într-adevăr, Uniunea Generală a Sindicatelor din România București are intabulat dreptul de folosință gratuită fără termen asupra imobilului în litigiu, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară, însă un astfel de drept nu trebuie confundat cu dreptul de proprietate asupra terenului." Asupra imobilului înscris în CF nr. x Sfântu Gheorghe cad. A.1 și A1.1, este înscris potrivit încheierii nr. 1376 din 18.09.1974 un drept de folosință gratuită în favoarea Uniunii Generale a Sindicatelor din România - București (D.), conform HCM nr. 560/1974. În urma admiterii excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a SCA B. pentru reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu-Gheorghe a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de această reclamantă în contradictoriu cu pârâții Municipiul Sfântu-Gheorghe prin primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, cerere prin care s-a solicitat constatarea că reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție. Deși cererea formulată de reclamanta A. prin care a solicitat constatarea dobândirii dreptul de folosință gratuită asupra imobilului teren în suprafață de 4724 mp a fost apreciată ca o cerere de sine-stătătoare, totuși acesta este strâns legată chiar subsecventă cererii formulate de Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu-Gheorghe, care a fost anulată de instanța de apel. Față de acest aspect, recurentul pârât a apreciat că, raportat la efectul devolutiv al apelului fixat de art. 477 alin. (1) din C. proc. civ., se impunea ca instanța de apel să reanalizeze fondul cauzei, în ceea ce privește cererea formulată de reclamanta A. care a solicitat instanței constatarea dreptului de folosință doar asupra terenului în suprafață de 4724 mp, nu si asupra construcției edificate pe acesta, care ocupă o suprafață de 2662 mp din teren. Dreptul de proprietate al Statului Român înscrisă în cartea funciară privește întregul imobilul: construcția și terenul aferent. În speță, prin sentința civilă nr. 250/25.02.2023, Tribunalul Covasna a dispus în sensul constatării dreptului de folosință al reclamantei A. doar asupra terenului în suprafață de 4724 mp intabulat în cartea funciară nr. x Sfântu Gheorghe, însă instanța de apel a dispus anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu-Gheorghe care viza stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului construcție în suprafață de 2662 mp edificat pe suprafața de teren de 4724 mp, intabulat în cartea funciară nr. x Sfântu Gheorghe, prin urmare partea interesată nu are dreptul de a intra în posesia construcției, aspect care a justificat solicitarea reclamantului A. de a se constata dreptul său de folosință asupra terenului. Dreptul de folosință afirmat de reclamanta A. asupra terenului în suprafață de 4724 mp se circumscrie noțiunii de drept de superficie care presupune existența dreptului de proprietate al unui terț asupra construcției care se găsește pe terenul care aparține unei alte persoane. În cauza supusă judecății a fost anulată cererea având ca obiect stabilirea dreptului de proprietate asupra construcției iar A. nu reclamă existența unui drept de proprietate asupra construcției. Prin urmare, dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite stabilirea dreptului de folosință a terenului în favoarea reclamantei A. este neîntemeiată. Raportat la efectul devolutiv al apelului fixat de art. 477 alin. (1) din C. proc. civ., recurentul pârât a considerat că se impunea ca instanța de apel să reanalizeze fondul cauzei și sub aspectul criticilor aduse soluției pronunțate de instanța de fond care a reținut că imobilul nu ar aparține domeniului public. Imobilul care formează obiectul prezentei cauze, fiind de utilitate publică, se află în proprietatea publică a Statului Român, aspect reținut definitiv de instanțele de judecată. Recurentul pârât a expus dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, art. 286 și 287 din H.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, art. 858 și 861din C. civ., art. 136 alin. (1) și (4) din Constituția României. Imobilul înscris în CF nr. x Sfântu Gheorghe formează proprietatea tabulară a Statului Român, aspect care a fost reținut definitiv de instanțele de judecată; totodată, din moment ce prin sentința civilă nr. 1258 din 05.04.2018 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. x/2017 este recunoscută utilitatea publică a imobilului, și, mai mult, acesta este de utilitate publică prin natura sa, instanța de fond în mod eronat a reținut că imobilul nu aparține domeniului public. Totodată, prin decizia civilă nr. 41/A din 05 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2017, s-a reținut că dispozițiile art. 28 din Statului A.N. C. civ..S.R. invocate de reclamanți și în prezenta cauză nu reprezintă un titlu de proprietate; în cauza supusă judecății nu s-a făcut dovada că asupra imobilului ar fi fost transmis dreptului de proprietate de la Statul Român către A., sau imobilul nu ar mai face parte din proprietatea statului. Recurentul pârât a considerat că instanța de apel, cu ocazia analizării criticilor care vizau neaplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., trebuia să pornească de la următorul aspect: care era dreptul pe care Uniunii Generale a Sindicatelor din România București l-a deținut asupra terenului în suprafață de 4724 mp intabulat în cartea funciară nr. x Sfântu Gheorghe și care este dreptul pe care reclamanta A. l-a solicitat să fie stabilit în favoarea sa asupra terenului. Prin urmare, cu ocazia analizării valorii onorariului avocațial, recurentul pârât a considerat că nu prezintă importanță atractivitatea imobilului, valoarea și dimensiunea acestui imobil situat în centrul orașului, nici faptul că s-au alocat peste 20 de termene de judecată, din moment ce 16 termene de judecată au fost acordate pentru efectuarea și finalizarea lucrării de expertiză tehnică în materie topografică, termene la care în mare parte cauza a fost amânată fără discuții și nici volumul înscrisurilor depuse care pe de o parte sunt înscrisuri prin care reclamantul a dorit să justifice calitatea sa procesuală și pe care le-a depus de mai multe ori în cursul derulării procesului, iar pe de altă parte reprezintă practică judiciară. Din moment ce prima instanță nu a analizat cererea pârâtului fundamentată pe art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., recurentul pârât a apreciat că raportat la efectul devolutiv al apelului, stabilit de art. 476 din C. proc. civ., instanța de apel în mod eronat a concluzionat că în cauză nu se impunea reducerea cuantumului onorariului avocațial în cuprinsul cheltuielilor de judecată. Recurentul pârât a apreciat că obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor la plata cheltuielilor de judecata este neîntemeiată întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., din moment ce dreptul de proprietate a Statului Român asupra imobilului înscris în cartea funciară nu s-a stins. Recurentul pârât a considerat că în mod eronat nu s-a admis nici solicitarea formulată în subsidiar, în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., prin care a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial luând în considerare valoarea pricinii și munca îndeplinită de reprezentantul convențional al reclamanților, ținând cont de cele invocate mai sus și de faptul că instanța de apel a dispus anularea cererii formulate de reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu-Gheorghe "reprezentat" de SCA B..

Apărările formulate în cauză. Recurentele - reclamante A. și Casa de Cultură a Sindicatelor din România Sfântu-Gheorghe au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării, recurentele - reclamante au arătat că, în contextul în care s-a stabilit de către instanța de apel că Statul Român a recunoscut existența dreptului de folosință asupra terenului în patrimoniul intimatelor, calea de atac se rezumă la contestarea existenței dreptului de proprietate asupra construcției în patrimoniul intimatei și la cuantumul cheltuielilor de judecată. Or, având în vedere că prin apel s-a admis excepția dovezii lipsei calității de reprezentant a filialei, anulându-se cererea sa de chemare în judecată, rezultă că devine de prisos analiza argumentelor legate de netemeinicia pe fond a acțiunii formulate de CCS Sfântu Gheorghe (implicit și a apărărilor legate de puterea de lucru judecat a unor hotărâri anterioare sau a celor referitoare la caracterul de bun proprietate publică al construcției). În atare context, a reținut în mod corect Curtea de Apel Brașov că tot ce mai poate analiza din apelul Statului Român sunt criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată. Intimatul - pârât Municipiul Sfântu-Gheorghe prin primar a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului Statutului Român privind casarea în parte a deciziei civile nr. 1606/Ap din 25 octombrie 2023 și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea rejudecării apelului formulat de Statul Român; a arătat că este de acord cu admiterea excepției puterii lucrului judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2017, respectiv sentința civilă nr. 1258 din 05 aprilie 2018 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, menținută prin decizia civilă nr. 41 din 05 februarie 2019 a Tribunalului Covasna, prin care instanța cu putere de lucru judecat a stabilit că Statul Român este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Sfântu Gheorghe. A mai susținut că este de acord cu respingerea în tot, ca neîntemeiată sau inadmisibilă, a acțiunii formulate de reclamanta A. și a solicitat să se dispună menținerea dispozitivului deciziei pronunțate de instanța de apel privind admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant al B. pentru reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe. Recurentul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin DGRFP Brașov a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenții reclamanți și menținerea în parte a deciziei civile nr. 160 Ap din 25 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Brașov. A solicitat să se constate, raportat la motivele de nelegalitate invocate de recurenții reclamanți, că hotărârea pronunțată de instanța de apel cuprinde atât motivele de fapt cât și de drept pentru care instanța a dispus admiterea apelului formulat de către apelantul pârât Municipiul Sfântu Gheorghe prin Primar împotriva sentinței civile nr. 250 din 23 februarie 2023 pronunțate de Tribunalul Covasna, cu consecința schimbării în parte a sentinței și admiterii excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a S.C. B. pentru reclamanta Casa de Cultură Sindicatelor din România Sfântu-Gheorghe, iar aceste motive nu sunt străine de natura pricinii. Recurentul - pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin DGRFP Brașov a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că, raportat la dispozițiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel trebuia să procedeze la analizarea motivelor de apel care au vizat atât modul în care instanța de fond a soluționat excepția puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în Dosarul nr. x/2017 ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, cât și fondul cauzei referitor la solicitarea reclamantei A. ca instanța să constate că este titulara unui drept de folosință, cu titlu gratuit pe perioadă nedeterminată asupra terenului care formează obiectul cauzei. A reiterat că excepția puterii de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în dosaurul nr. 4039/305/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe a fost invocată nu numai raportat la solicitarea constatării dreptului de proprietate a reclamantei Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe asupra imobilului construcții situat în municipiul Sfântu Gheorghe, Piața Mihai Viteazul, numărul 5, județul Covasna, cât și raportat la solicitarea reclamantei A. de constatare a dreptului de folosință cu titlu gratuit pe perioadă nedeterminată asupra terenului aferent în suprafață de 4.276 mp. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Cu titlu prealabil, este de observat că prima instanță a respins pretențiile formulate de reclamante în subsidiar, având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, iar împotriva acestei soluții nu a fost declarat apel, astfel încât ea a intrat în autoritatea lucrului judecat, conform art. 430 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a statuat instanța de apel. Prin prezentul demersul judiciar, fiecare reclamantă a solicitat constatarea unui drept propriu în patrimoniul său: reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe a solicitat să se constate că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului construcție situat în Sfântu Gheorghe, str. x, iar reclamanta A. să se constate că este titulara unui drept de folosință cu titlu gratuit pe perioadă nedeterminată asupra terenului în suprafață de 4276 mp. Existența a două cereri de chemare în judecată cu individualitate distinctă a fost în mod concret constatată de instanța de apel. Astfel, pretențiile au fost deduse judecății prin același înscris, însă reclamantele sunt persoane juridice distincte iar obiectul și cauza pretențiilor formulate sunt diferite. Recursul declarat de reclamante vizează soluția pronunțată de instanța de apel asupra cererii reclamantei Casa de Cultură a Sindicatelor din România Sfântu-Gheorghe, în privința căreia a fost admisă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a SCA B., cererea de chemare în judecată formulată de această reclamantă fiind în consecință anulată. Aspectele de fapt relevante în această privință, necontestate în cauză, au fost stabilite de instanțele de fond. Astfel, în cererea de chemare în judecată s-a arătat că aceasta a fost formulată de reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor din România - Sfântu Gheorghe prin reprezentant legal, director E., și reprezentant convențional, B. și Asociații, fiind semnată și ștampilată de avocat F.. Alăturat cererii de chemare în judecată a fost atașată împuternicirea avocațială seria x nr. x/01.09.2020, emisă în temeiul contractului de asistență juridică nr. x/01.09.2020, în care s-a consemnat că reclamantele au împuternicit avocații din cadrul B., B., B. și Asociații să redacteze, să depună cererea de chemare în judecată și să acorde asistență juridică pe parcursul soluționării litigiului. Contractul de asistență juridică nr. x/01.09.2020 menționează că A., în nume propriu și în numele și pe seama filialei Casa de Cultură Sfântu Gheorghe a mandatat, în conformitate cu Legea nr. 51/1991, B., B., B. și Asociații în vederea redactării, semnării, depunerii cererii de chemare în judecată împotriva Municipiului Sfântu Gheorghe și a Statul Român, precum și pentru asistență juridică și reprezentare în cadrul dosarului pe rolul Tribunalului Covasna. Contractul de asistență juridică a fost semnat în numele beneficiarilor de directorul general al Asociației Naționale a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România. Cu titlu prealabil, în ceea ce privește capacitatea procesuală a reclamantei Casa de Cultură a Sindicatelor Sfântu Gheorghe, se constată că prima instanță a reținut că în registrul special aflat la grefa instanței se află înregistrată la poziția nr. 1/13.01.1997 reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor - Filiala Sfântu Gheorghe care a dobândit personalitate juridică în temeiul sentinței civile nr. 2394/09.10.1996, nefiind înregistrată nicio modificare a actelor constitutive, nefiind radiată din registru. În consecință, față de prevederile art. 71 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000 conform cărora "asociația sau fundația încetează a ființa la data radierii din Registrul asociațiilor și fundațiilor, în cauză s-a reținut existența acestei condiții de exercitare a acțiunii civile. Invocând cazul de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurentele au susținut că, reținând lipsa dovezii calității de reprezentant a SCA B. pentru reclamanta Casa de Cultură a Sindicatelor - Filiala Sfântu Gheorghe, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 13 alin. (2) din O. G. nr. 26/2000 și ale art. 218 alin. (1) din C. civ. Conform art. 13 alin. (1) din O. G. nr. 26/2000, asociația își poate constitui filiale, ca structuri teritoriale, cu un număr minim de 2 membri, organe de conducere proprii și un patrimoniu distinct de cel al asociației. Filialele sunt entități cu personalitate juridică, putând încheia, în nume propriu, acte juridice în condițiile stabilite de asociație prin statutul filialei, astfel cum prevede alin. (2) al articolului menționat. Art. 218 alin. (1) din C. civ. stabilește că actele juridice făcute de organele de administrare ale persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice înseși. Astfel, filialele sunt entități cu personalitate juridică distinctă de cea a asociației, care încheie în nume propriu acte juridice, iar limitele convenționale ale puterilor organelor de administrare în acest sens rezultă din statut. Instanța de apel a constatat că dreptul de a desemna un reprezentant în fața instanței pe seama reclamantei Casa de Cultură a Sindicatelor - Filiala Sfântu Gheorghe a fost justificat de reclamanta A. prin invocarea art. 11 din Regulamentul de organizare și funcționare al caselor de cultură, atestat sub nr. x/23.04.2019. În cererea de recurs, recurentele reclamante au expus prevederile art. 9 - 11 din Regulamentul menționat și au considerat că instanța de apel a ajuns la concluzia falsă, nesusținută de prevederile regulamentului, că doar directorul Casei de Cultură a Sindicatelor ar avea puterea de a reprezenta filiala în fața instanțelor de judecată, iar nu A. ori un organ de conducere din structura acesteia din urmă. Conform prevederilor menționate ale Regulamentului, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor este numit în funcție de către Comitetul Director al Asociației Naționale a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România și, în desfășurarea activității sale, el se supune deciziilor Directorului General al Asociației, Comitetului Director al Asociației și celor ale Adunării Generale a Asociației. Conform art. 11 din regulament, directorul Casei de Cultură ale Sindicatelor reprezintă Casa de Cultură a Sindicatelor în relațiile cu terții, în temeiul contractului individual de muncă și a prerogativelor acordate, în conformitate cu interesele acesteia și fără a încălca Statutul, Regulamentul de Organizare și Funcționare al Caselor de Cultură ale Sindicatelor sau hotărârile Adunării Generale a Asociației precum deciziile emise de Comitetul Director al Asociației sau de Directorul General al Asociației, pe care trebuie să le respecte întocmai. Directorul încheie acte juridice de administrare și conservare, excepție făcând actele de dispoziție pentru care este necesară aprobarea Comitetului Director al Asociației și/sau a Adunării Generale a Asociației; de asemenea, trebuie să solicite Adunării Generale a Asociației aprobarea oricăror alte acte de administrare sau conservare importante pe care urmează să le ia, care vizează filiala - Casa de Cultură a Sindicatelor - care ar putea prejudicia în orice mod interesele Asociației sau pe cele ale Casei de Cultură; angajează Casa de Cultură, direct sau prin stabilirea unui înlocuitor cu împuternicire temporară de reprezentare, în raporturile cu persoane juridice fizice, precum și în fața organelor jurisdicționale, cu viza de control preventiv. Întrucât soluția criticată a fost pronunțată ca urmare a admiterii unei excepții procesuale, sunt relevante și normele care reglementează pe plan procesual situația dedusă judecății. Astfel, art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., avut în vedere de instanța de apel, stabilește că persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii. În consecință, în temeiul textului legal arătat, persoanele juridice pot fi reprezentate convențional numai de avocat sau consilier juridic, în temeiul unui contract de asistență juridică, respectiv al unui contract de muncă sau raport de serviciu. În cauză, nu se contestă că angajarea societății de avocatură pentru reprezentarea convențională a reclamantei Casa de Cultură în fața instanței nu a fost făcută de aceasta, ci de reclamanta A.. În acest sens, instanța de apel a reținut că la dosar nu este depusă o împuternicire acordată de Casa de Cultură reclamantei A. sau casei de avocatură și că, din declarațiile olografe ale numitului E., rezultă că acesta nu mai reprezintă instituția pentru că s-a pensionat conform deciziei nr. 123920/2017 emisă de Casa Județeană de Pensii Covasna. Din aceste împrejurări, rezultă lipsa unui reprezentant legal al Casei de cultură și, pe cale de consecință, lipsa unei manifestări de voință proprii a reclamantei Casa de Cultură fie de a mandata reclamanta A. să angajeze societatea de avocatură pentru reprezentarea sa în fața instanței fie de a angaja direct această societate. Contrar susținerilor recurentelor reclamante, dispozițiile legale și statuare nu conferă Asociației Naționale dreptul de a încheia acte juridice în numele Casei de Cultură, aceasta din urmă având personalitate juridică distinctă și fiind reprezentată, în relațiile cu terții și în fața instanțelor de judecată, de director. Chiar recurentele au arătat că directorul reprezintă filiala în fața organelor jurisdicționale, în limita puterilor ce îi sunt conferite statutar. Împrejurările învederate în recurs, în sensul că directorul trebuie să se supună deciziilor organelor de conducere ale Asociației Naționale de Cultură ale Sindicatelor din România, în orice materie, iar cu titlu particular, în privința actelor de dispoziție, acesta este obligat să obțină aprobarea prealabilă a Comitetului Director sau a Adunării Generale a Asociației Naționale de Cultură ale Sindicatelor din România, nu sunt de natură să schimbe concluzia în privința calității directorului de reprezentant al filialei. Susținerea recurentelor reclamante în sensul că, dată fiind obligația directorului filialei de a se supune deciziilor asociației-mamă, asociația are capacitatea de a încheia în mod direct acte juridice de dispoziție în numele și pe seama filialei nu poate fi reținută, fiind contrară mecanismului instituit prin dispozițiile legale și regulamentare analizate. Astfel, în esență, recurentele au susținut că acțiunea ce face obiectul prezentului dosar constituie act de dispoziție care poate fi încheiat direct de A.; or, conform dispozițiilor menționate, filiala este cea care, reprezentată de director, încheie acte juridice. Împrejurarea că aceste acte juridice sunt supuse aprobării ulterioare din partea organelor de conducere ale Asociației Naționale nu poate conduce la concluzia că aceasta din urmă le poate încheia direct, întrucât cele două sunt persoane juridice distincte care participă în consecință la circuitul civil, prin organele proprii fiecăreia. Relația de dependență decizională dintre cele două persoane juridice presupune verificarea și validarea unui act juridic încheiat de directorul filialei și nu faptul că manifestarea de voință a Asociației Naționale ar putea complini lipsa unei astfel de manifestări din partea reprezentantului legal al filialei, întrucât astfel personalitatea juridică distinctă conferită de lege filialei ar fi lipsită de conținut. În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 5 din C. proc. civ., se constată că, în acest sens, recurentele reclamante au susținut că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 84 alin. (1) din C. proc. civ. și Decizia Îna