ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 208/2026

Ședința publică din data de 5 februarie 2026

După deliberare, asupra conflictul negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 29 octombrie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 3.961 RON (la data introducerii cererii), reprezentând daune-interese moratorii, constând în dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației, calculate la plata nedatorată în valoare de 6,633,50 RON, pentru care a fost executată silit în dosarul de executare nr. 126/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc B.; obligarea pârâtului la plata daunelor interese moratorii, constând în dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației, calculate la plata nedatorată în sumă de 6,633,50 RON, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data restituirii/plății efective a sumei executate silit, precum și la la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 256 alin. (1), art. 269 alin. (1)-(2) și ale art. 278 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare, prevederile art. 1357, art. 1381, art. 1341, art. 1385, art. 1530, art. 1531 și ale art. 1535 C. civ., precum și cele ale O.G. nr. 13/2011.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului București, susținând că litigiul nu este unul de muncă, deoarece nu vizează aspecte legate de încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă încheiat cu reclamanta.

Prin sentința civilă nr. 1777 din 17 martie 2025, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale invocate de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București este înregistrată contestația la executare formulată de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., prin care s-a formulat și cerere de întoarcere a executării.

Instanța a reținut că, deși reclamanta a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 1349 și 1535 alin. (1) C. civ., precum și pe cele ale art. 256 alin. (1), art. 269 alin. (1)-(2) și art. 278 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, dobânzile penalizatoare sunt asociate plății cu întârziere a obligației de restituire a sumelor executare silit, determinate de întoarcerea executării.

În aceste condiții, a apreciat că elementele acțiunii reflectă inechivoc că cererea de chemare în judecată este circumscrisă instituției întoarcerii executării, instituție care încorporează toate pretențiile formulate de debitorul inițial pentru repararea integrală a prejudiciului suferit prin executarea silită desființată.

Tribunalul a constatat că cererea este subsumată dispozițiilor art. 723-724 C. proc. civ. și, valorificând ipoteza prevăzută la alin. (3) al celui din urmă articol, a consemnat că natura, obiectul și cauza plasează acțiunea în categoria cererilor de întoarcere a executării.

Reținând că instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 București, pe rolul căreia figurează contestația la executare, dedusă judecății de către reclamantă în dosarul nr. x/2021, tribunalul a înaintat cauza, spre competentă soluționare, acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 9509 din 20 august 2025, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât, prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Pentru a dispune astfel, a reținut că, potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar, conform art. 22 alin. (6) din același act normativ, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

În ceea ce privește calificarea obiectului cererii, a notat că, la termenul de judecată din 5 august 2025, reprezentantul convențional la reclamantei, a precizat că acțiunea de față este una de drept comun, care nu se circumscrie dispozițiilor art. 723 C. proc. civ.

În aceste condiții, reținând că regula de drept comun în materia competenței teritoriale este prevăzută la art. 107 C. proc. civ., a apreciat că aparține Judecătoriei Brezoi competența de soluționare a cauzei, aceasta fiind instanța în a cărei circumscripție de află domiciliul pârâtului, situat, la data formulării cererii de chemare în judecată, în orașul Brezoi, str. x, jud. Vâlcea.

Prin sentința civilă nr. 449 din 7 noiembrie 2025, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. Constatând intervenit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brezoi a reținut că, prin încheierea din camera de consiliu din 1 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sectorul 1 București a încuviințat executarea silită a debitoarei Hidroelectrica S.A., la solicitarea creditorului A., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 628 din 3 aprilie 2012 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, executare care formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

De asemenea, a constatat că, în cadrul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 București, petenta Hidroelectrica S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație la executarea efectuată în dosarul de executare nr. 126/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc B., solicitând desființarea executării silite, ca rămase fără obiect și întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare.

Instanța a mai reținut că, în dosarul nr. x/2021 (conexat la dosarul nr. x/2021), înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, petenta Hidroelectrica S.A. a formulat contestație la executarea desfășurată împotriva sa, în cadrul dosarului nr. x/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc B., la cererea creditorului A., solicitând, ca în precedent, desființarea executării silite, ca rămase fără obiect și întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare.

Raportând aceste elemente la obiectul cauzei de față, Judecătoria Brezoi a remarcat că acesta vizează plata dobânzii legale penalizatoare și actualizarea cu rata inflației, pretenții pecuniare ce au fost raportate la suma de 6.633,50 RON, cu care reclamanta a fost executată silit în dosarul nr. x/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc.

În aceste condiții, a reținut incidența prevederilor art. 651 alin. (3) și art. 724 C. proc. civ., precum și a deciziei nr. 5 din 12 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în recurs în interesul legii, notând că întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare se dispune de instanța de executare, fiind astfel instituit un caz de competență teritorială specială și exclusivă, pe care părțile nu o pot înlătura.

Evocând dispozițiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Brezoi a stabilit că, față de încheierea pronunțată în dosarul nr. x/2020 și de obiectul dosarelor nr. x/2021 și nr. y/2021, instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 București.

Totodată, reținând dispozițiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. și analizând posibila incidență a deciziei nr. 15 din 20 iulie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, precum și temeiurile juridice ale cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că, față de angajatorul Hidroelectrica S.A., a fost demarată executarea silită, în prezenta cauză aceasta solicitând întoarcerea executării, prin acordarea accesoriilor sumei executate, inclusiv cu privire la cheltuielile de executare, aspecte de natură să atragă competența teritorială a instanței de executare, Judecătoria Sectorului 1 București.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că aparține Judecătoriei Brezoi competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului în privința căruia a survenit conflictul negativ de competență constă în cererea reclamantei Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., formulată în contradictoriu cu pârâtul A., prin care a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 3.961 RON, reprezentând daune-interese moratorii, constând în dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației, accesorii calculate la plata nedatorată, în valoare de 6,633,50 RON, pentru care a fost executată silit în dosarul de executare nr. 126/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc B.. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor interese moratorii, constând în dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației, calculate la valoarea plății nedatorate (6,633,50 RON), de la data introducerii cererii de chemare în judecată, până la data restituirii/plății efective a sumei pentru care a fost executată silit.

Conflictul negativ de competență a fost generat de interpretarea diferită a obiectului litigiului, precum și a normelor legale incidente, Judecătoria Sectorului 1 București reținând că acesta vizează o acțiune în pretenții, întemeiată pe prevederile dreptului comun, căreia, din punctul de vedere al competenței teritoriale îi sunt aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., iar Judecătoria Brezoi apreciind că acesta se circumscrie materiei executării silite, competența teritorială urmând a fi stabilită prin raportare la art. 651 alin. (3) și art. 724 C. proc. civ., în favoarea instanței de executare.

Potrivit motivelor expuse în susținerea demersului judiciar, reclamanta a fost executată silit pentru suma totală de 6.633,50 RON, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 628 din 3 aprilie 2012 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, executarea formând obiectul dosarului nr. x/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc B., fiind declanșată la solicitarea pârâtului A..

Ca urmare a somației emise de organul de executare și pentru evitarea blocării conturilor bancare, reclamanta a arătat că a achitat, la 11 iunie 2021, suma de 6.633,50 RON, în contul indicat de executorul judecătoresc.

Reclamanta a precizat că, încă din anul 2013, achitase voluntar pârâtului suma menționată, motiv pentru care, împotriva executării silite derulate în dosarul nr. x/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc B., a promovat contestație la executare, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București (care, prin încheierea pronunțată în dosarul nr. x/2020, a încuviințat executarea silită), astfel înregistrându-se dosarul nr. x/2021 (la care a fost conexat dosarul nr. x/2021), contestația fiind pendinte și vizând, printre altele, desființarea executării silite și întoarcerea executării.

Înalta Curte constată că elementele acțiunii, anterior sintetizate, reflectă faptul că pretențiile deduse judecății în prezentul dosar nu au format obiectul executării silite în dosarul de executare nr. 126/2020, ci reprezintă accesorii ale sumei de 6.633,50 RON, achitate de reclamantă în contul indicat de executorul judecătoresc, ca efect al somației emise la 11 iunie 2021, pe care înțelege să le recupereze separat de contestația la executare introdusă pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, printr-o acțiune întemeiată pe normele dreptului comun din materia răspunderii civile delictuale și a plății nedatorate.

Întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile art. 1357, art. 1381, art. 1341, art. 1385, art. 1530, art. 1531 și ale art. 1535 C. civ., precum și cele ale O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, dar și pe dispoziții din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), reclamanta a fixat cadrul procesual al litigiului, prin prezenta acțiune civilă neînvestind instanța cu soluționarea unei cereri întemeiate pe art. 723 C. proc. civ., care ar fi intrat în competența de soluționare a instanței de executare, ci cu o acțiune de drept comun în cadrul căreia tinde să obțină un titlu executoriu pentru sumele ce reprezintă dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu indicele de inflație, solicitate cu titlu de daune interese moratorii prin raportare la suma de 6.633,50, pentru care a fost executată silit.

În aceste circumstanțe, competența de soluționare a cererii se determină potrivit regulii generale prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Constatând că domiciliul pârâtului este în orașul Brezoi, str. x, jud. Vâlcea, pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 februarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.