Decizia nr. 2049/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 06.06.2022 sub nr. x/2022, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. și D., obligarea acestora la plata sumei de 51.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale și morale (diferența dintre prețul imobilului pe care îl apreciază reclamanții ca fiind real și prețul la care a fost vândut imobilul la licitație publică), în temeiul răspunderii civile delictuale. Prin sentința civilă nr. 14595/14.12.2022, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale, a respins excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Sentința pronunțată de Tribunalul Constanța Prin sentința civilă nr. 1171/10.04.2023, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins,ca neîntemeiată, excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, invocată de pârâta D. prin întâmpinare. A respins, ca neîntemeiată, acțiunea. A obligat reclamanții, în solidar, să plătească pârâtului C. suma de 3000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanța Prin decizia civilă nr. 277/C/12.12.2023, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 1171/10.04.2023 a Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 277/C/12.12.2023 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă au declarat recurs reclamanții A., B., solicitând admiterea recursului. Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au arătat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 22 C. proc. civ. și dreptul la apărare al reclamanților, întrucât a judecat apelul cu superficialitate și nu a ținut cont de faptul că pârâta D. nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 54/C/23.02.2022, că B. este parte în dosar, dar nu a fost debitor în dosarele de executare, însă a efectuat investiții la imobilul în litigiu și că în ziua judecății (12.12.2023) a fost protestul grefierilor, au fost suspendate ședințele de judecată, iar în mod haotic, unele dintre aceste ședințe s-au ținut, iar altele nu. Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții au învederat că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii în sensul că instanța de apel s-a pronunțat asupra autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 54/C/23.02.2022 a Curții de Apel Constanța, deși nu s-a invocat această excepție; instanța de apel a apreciat că nu au fost indicate în concret ce standarde de evaluare au fost încălcate, fără a solicita precizări în acest sens. Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au arătat că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 31 Codul de procedură fiscală cu privire la domiciliul fiscal, ignorând art. 30 din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând excepția de perimare a căii de atac în raport cu exigențele procesuale ale art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Recursul formulat de reclamanții A., B. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 26.02.2024, fiind acordat termen pentru soluționarea cauzei la data de 06.11.2024, cu citarea părților. Prin încheierea de ședință din 06.11.2024, judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2) C. proc. civ., dată de la care niciuna din părți nu a mai efectuat vreun act de procedură, lăsând în nelucrare pricina care, din oficiu, a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării conform art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. la data de 11.06.2025, părțile fiind legal citate în acest sens. Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., incident în cauză, "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni". Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților vreme îndelungată în judecată. Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecată, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție. Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege. În cauză, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare de la data când a intervenit suspendarea, respectiv la data de 06.11.2024 și până la data împlinirii termenului de perimare de 6 luni, respectiv 06.05.2025, se datorează culpei părții și că niciuna din părți nu a întrerupt cursul suspendării, în baza art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. a intervenit perimarea recursului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat de reclamanții A., B. împotriva deciziei civile nr. 277/C din 12 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.