ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2038/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 26.02.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/06.12.2010 la BNP E. și F., prin care pârâții B. și C. au înstrăinat, către pârâta D., imobilul compus din apartamentul nr. x situat în Municipiul Mangalia, str. x, bloc Vila 6, Județul Constanța, compus din patru camere de locuit și dependințe (baie, bucătărie, două holuri, debara, beci), în suprafață utilă de 90,38 mp, având numărul cadastral x și intabulat în cartea funciară nr. x a UAT Mangalia, precum și repunerea părților în situația anterioară, restabilirea situației tabulare prin radierea mențiunilor privind actul juridic atacat, obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință pentru ultimii trei ani de la data introducerii acțiunii, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194, 150, 249-250 C. proc. civ., art. 948, 962, 970 și 1080 C. civ. din 1865. La 27.11.2019, G. a formulat cerere de intervenție principală, admisă de instanță prin încheierea din 02.03.2020, acesta fiind introdus în cauză, în nume propriu, formulând aceleași apărări cu reclamanta A..

Primul ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 485/31.03.2021, Judecătoria Mangalia a respins, ca nefondate, atât cererea reclamantei A., cât și cererea reclamantului H., precum și cererea de intervenție principală formulată de intervenientul G.. Prin decizia civilă nr. 1890/18.11.2021, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul intervenient G.. Prin decizia civilă nr. 200/C/28.09.2022, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis recursul declarat de intervenientul G. împotriva deciziei civile nr. 1890/18.11.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2019. A casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța.

Al doilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 181/15.02.2024 pronunțată în rejudecare, Tribunalul Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de intervenientul G. împotriva sentinței civile nr. 1458/29.11.2022 pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul civil nr. x/2022 Împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenienții G. și H.. Prin încheierea din 10.12.2024 pronunțată în dosar nr. x/2019, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 2) din C. proc. civ.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva încheierii din 10.12.2025 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2019 au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5) C. proc. civ., reclamantul H. și intervenientul G., solicitând admiterea recursului. Au învederat recurenții că prin cererea depusă la dosar la 09.12.2024 s-a solicitat, în principal, amânarea cauzei până la obținerea unor noi relații de la autorități privind vocația succesorală la moștenirea intimatului-pârât C. și, în subsidiar, introducerea în cauză raportat la dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., a numiților: I., prezumtivă fiică a defunctului, aspect de care a luat cunoștință în cadrul dosarului penal nr. x/2024 de pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, prin procesul-verbal nr. x/214/P/2024, aceasta declinându-și calitatea de fiică a defunctului; J., descendent al pârâtului C., relație de rudenie ce rezultă din referatul cu propunere de clasare din dosarul penal nr. x/2023, depus deja la dosarul cauzei; D., cu domiciliul cunoscut de instanță ca parte în prezentul proces, ce are vocație succesorală, raportat la calitatea acesteia de mătușă (rudă de gradul 3) a defunctului C.. Ipoteza suspendării cauzei reglementată de dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ. este aceea a lipsei cererii de introducere în cauză a moștenitorilor persoanei decedate, respectiv neindicarea acestora. Cu toate acestea, recurenții în mod expres și neechivoc au solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor și, respectiv, au indicat moștenitorii persoanei decedate. Prin urmare, în mod greșit a fost dispusă suspendarea cauzei, context în care se impune admiterea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și comunicată (intitulată "precizări"), înregistrată la 03.04.2025, intimata D. a învederat că persoanele indicate ca moștenitori în cauză nu au nicio legătură cu recurentul G. A arătat intimata-pârâtă că nu este rudă cu defunctul C., iar recurentul trebuie tras la răspundere pentru declarații mincinoase și inducerea în eroare a instanței de judecată. A solicitat instanței să impună recurentului ca acesta să nu se mai folosească de datele cu caracter personal ale numitelor I., J. și D.. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Recurenții au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., text legal potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Subsumat motivului de recurs, s-a susținut, de către recurenți, că măsura suspendării judecății dispusă de Curtea de Apel Constanța în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ. este una nelegală, întrucât recurenții s-au conformat dispoziției instanței și au indicat prezumtivii moștenitori ai intimatului-pârât decedat C., prin adresa înregistrată la dosar la 10.12.2024, când au solicitat și acordarea unui termen suplimentar de judecată în vederea efectuării demersurilor pentru introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului C.. Înalta Curte reține că, pe parcursul soluționării recursului declarat de intervenienții G. și H. împotriva deciziei civile nr. 181/15.02.2024 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, a intervenit decesul intimatului-pârât C., aspect reliefat prin referatul întocmit de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date întocmit la 14.10.2024, potrivit căruia decesul intimatului-pârât a intervenit la data de 11.05.2024. La termenul din 15.10.2024, urmare a cererii de amânare formulate la data de 14.10.2024 de către recurentul-intervenient G., Curtea de Apel Constanța a dispus amânarea cauzei la data de 10.12.2024, în vederea indicării și introducerii în cauză a moștenitorilor defunctului C.. Prin înscrisul intitulat "adresă" înregistrat la dosar la 10.12.2024, recurenții G. și H. au solicitat acordarea unui termen suplimentar de judecată în vederea efectuării demersurilor pentru introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului C. și au indicat ca prezumtivi moștenitori următoarele persoane: I., prezumtivă fiică a defunctului, aspect de care recurenții au arătat că au luat cunoștință în cadrul dosarului penal nr. x/2024 de pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia, prin procesul-verbal nr. x/214/P/2024, aceasta declinându-și calitatea de fiică a defunctului; J., descendent al pârâtului C., relație de rudenie ce rezultă din referatul cu propunere de clasare din dosarul penal nr. x/2023, depus deja la dosarul cauzei; D., cu domiciliul cunoscut de instanță ca parte în prezentul proces, ce are vocație succesorală, raportat la calitatea acesteia de mătușă (rudă de gradul 3) a defunctului C.. Constatând că decesul intimatului-pârât C. este dovedit cu adresa nr. x/18.11.2024 eliberată de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, dar că la termenul de judecată acordat în acest sens, părțile nu au indicat moștenitorii intimatului decedat, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a suspendat judecata cauzei în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ. Raportând analiza de legalitate a încheierii recurate la dispozițiile legale în baza cărora Curtea de Apel Constanța a dispus suspendarea judecării recursului, și anume art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., se constată că motivele de recurs invocate sunt nefondate. Astfel, potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., judecarea cauzelor se suspendă de drept "prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora." Din analiza normelor juridice prevăzute de art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., reiese că legiuitorul a stipulat regula suspendării judecății în situația în care, după introducerea cererii de chemare în judecată, intervine decesul uneia dintre părți, incidența acestei reguli irevocabile fiind evitată dacă partea interesată solicită termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor. Prin urmare, dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ. obligă instanța să constate suspendarea de drept a judecății în cazul decesului uneia dintre părți în cursul judecății, măsură care poate fi împiedicată prin menționarea de către partea interesată a moștenitorilor părții decedate. Pentru îndeplinirea acestei obligații procedurale, este obligatoriu ca partea interesată să precizeze nu numai numele și prenumele prezumtivilor moștenitori, ci să depună și actele, prin care să dovedească această calitate, respectiv certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor. În acest sens, dispozițiile art. 1133 alin. (1) din C. civ. statuează că "Certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia." De asemenea, potrivit art. 116 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și activității notariale, "Certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia." Înalta Curte constată că în litigiul pendinte, instanța învestită cu judecarea recursului a acordat un termen de judecată pentru a da părților posibilitatea să facă demersurile necesare indicării moștenitorilor intimatului decedat, însă acestea nu s-au conformat dispoziției instanței. Împrejurarea că recurenții au indicat printr-un înscris propriu (adresă) anumite persoane, despre care au luat cunoștință din cadrul unor dosare penale că ar fi posibili moștenitori ai intimatului decedat, nu reprezintă îndeplinirea obligațiilor legale stabilite în sarcina acestora, în condițiile în care nu au făcut dovada, conform legii, că respectivele persoane au calitatea de moștenitor a defunctului. De altfel, chiar recurenții, prin înscrisul depus la dosarul curții de apel, arată că persoanele indicate sunt prezumtivi moștenitori, precizare care însă nu are efectul doveditor prevăzut de lege. Așa cum s-a menționat, dovada calității de moștenitor se face cu certificatul de moștenitor sau cu certificatul de calitate de moștenitor, orice alte informații sau prezumții fiind fără efecte juridice în ce privește întregirea cadrului procesual prin introducerea în cauză a unor astfel de persoane. Se relevă că măsurile întreprinse de părți, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv, adresa nr. x/18.11.2024 eliberată de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, din care a rezultat decesul intimatului C. la 11.05.2024 și adresa recurenților înregistrată la 10.12.2024, prin care aceștia au indicat anumite persoane ca prezumtivi moștenitori, nu constituie, în realitate, indicarea moștenitorilor potrivit legii, ci doar demersuri efectuate în acest sens, lipsite de putere probatorie pentru a se dispune introducerea în cauză și continuarea judecății. Cum în cauză părțile nu s-au conformat dispoziției instanței și nu au făcut dovada existenței moștenitorilor intimatului decedat potrivit legii, măsura suspendării judecății dispusă de curtea de apel este una conformă legii, iar criticile recurenților nu pot fi primite. Prin urmare, Înalta Curte reține că nu au fost respectate condițiile legale pentru continuarea judecății, sens în care măsura curții de apel de suspendare a judecății este legală, fiind aplicate în mod corect dispozițiile art. 412 alin. (1) pct. 1) din C. proc. civ., împrejurare față de care nu este incident motivul de recurs invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ. Pentru aceste considerente, apreciind că nu sunt întemeiate criticile formulate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul H. și intervenientul G. împotriva încheierii din data de 10 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.