ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1764/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la data de 05.11.2013, pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că între reclamant, în calitate de cumpărător, și pârât, în calitate de vânzător a intervenit vânzarea-cumpărarea apartamentului cu trei camere și dependințe, situat în Constanța, județul Constanța. Prin încheierea nr. 1804/21.02.2014, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Sentința pronunțată de tribunal: Prin sentința civilă nr. 1081/25.04.2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis acțiunea și a constatat că între pârâtul B., în calitate de vânzător, și reclamantul A., în calitate de cumpărător, a intervenit vânzarea-cumpărarea apartamentului nr. x situat în municipiul Constanța, județul Constanța, compus din 3 camere și dependințe, având nr. cadastral x și înscris în Cartea funciară nr. x-C1-U6 Constanța (nr. CF vechi nr. x). A fost obligat pârâtul la plata sumei de 7.210 RON către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru.

Decizia pronunțată de curtea de apel: Prin decizia civilă nr. 24/C/16.03.2020 Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis apelul formulat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 1081/25.04.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța. Instanța de apel a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a respins ca nefondată cererea reclamantului A..

Calea de atac exercitată în cauză: Reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 24/C/16.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Recurentul-reclamant a susținut că decizia instanței de apel este nelegală, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității părților, al contradictorialității, al oralității procesului civil, al nemijlocirii în procesul civil și cu nesocotirea dreptului la apărare al reclamantului. Probele administrate în procesul penal (înscrisuri și martori) nu au fost solicitate de părți, nu au fost puse în discuția părților și nici încuviințate de către instanță. De asemenea, proba cu martori din dosarul penal nu a fost administrată în cauza civilă dedusă judecăți, în condițiile impuse de dispozițiile art. 311 și urm. C. proc. civ. În raport cu temeiul juridic al cauzei, respectiv art. 1073 și art. 1077 din C. civ. de la 1865, creditorul-beneficiar al promisiunii de vânzare-cumpărare are la dispoziție toate mijloacele juridice ofensive prevăzute de lege pentru a obține de la debitor prestațiile ce i se datorează, inclusiv o acțiune în suplinirea consimțământului promitentului-vânzător la vânzare și pronunțarea de către instanțe a unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare. Recurentul-reclamant a făcut dovada tuturor condițiilor impuse de textele legale incidente, respectiv a faptului că a existat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, a refuzului promitentului-vânzător de a perfecta contractul de vânzare în fata notarului public și a plății prețului vânzării în sumă de 80.000 euro către promitentul-vânzător la data perfectării promisiunii bilaterale în forma scrisă. Niciuna dintre condiții nu a fost înlăturată prin materialul probator administrat în cauză. Recurentul susține că instanța de apel și-a întemeiat motivarea pe soluția pronunțată de instanța penală și pe declarațiile martorilor administrate în acel dosar, astfel încât curtea de apel și-a depășit limitele învestirii, motivarea fiind străină de natura cauzei. În plus, au fost încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța folosind depozițiile martorilor audiați în dosarul penal pentru a înlătura semnătura pârâtului de pe înscrisul sub semnătura privată de recunoaștere a încasării prețului, deși instanța nu a fost învestită cu o cerere de constatare a nulității promisiunii de vânzare-cumpărare. Recurentul arată că în motivarea hotărârii se regăsesc elemente străine de natura pricinii, instanța analizând chestiuni precum: sediului societății imobiliare ce ar fi intermediat tranzacția imobiliară, solvabilitatea recurentului la momentul perfectării actului, precum și aspecte ce țin de situația personală a recurentului.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.

Procedura de filtru. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 10.06.2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 24/A/16.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă și a fixat termen la 23.09.2021, complet C5 noul C. proc. civ., cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerentele: Una dintre criticile formulate de recurent vizează nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel pentru încălcarea regulilor de procedură ce trebuie respectate în desfășurarea procesului civil, cu referire la aplicarea principiului nemijlocirii în administrarea probelor. Înalta Curte consideră că această critică, întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., este fondată. Așa cum rezultă din practicaua deciziei recurate, instanța de apel a respins "cererea formulată de apărătorul apelantului pârât B., prin care s-a solicitat (…) administrarea probei testimoniale", apreciind că probele administrate deja până la acel moment procesual sunt suficiente pentru lămurirea situației de fapt. Cu toate acestea, în considerentele hotărârii recurate, curtea de apel stabilește situația de fapt pe baza unui probatoriu în care include declarațiile martorilor din dosarul penal instrumentat în legătură cu autenticitatea actelor încheiate între părți. Astfel, instanța de apel reține că: "Întregul material probator (în special declarația persoanelor audiate de organele de cercetare penală în dosarul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța) demonstrează că pârâtul B. nu a încheiat cu reclamantul A. o promisiune de vânzare-cumpărare pentru imobilul în discuție" și își argumentează această concluzie prin referiri ample și printr-o analiză detaliată a depozițiilor martorilor audiați în cadrul dosarului de urmărire penală. Or, unul din principiile care trebuie să guverneze desfășurarea procesului civil este principiul nemijlocirii rezultat din prevederile art. 16 C. proc. civ., potrivit cu care: "Probele se administrează de către instanța care judecă procesul, cu excepția cazurilor în care legea stabilește altfel". Astfel reglementat, principiul nemijlocirii este întărit prin dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că: "Administrarea probelor se face în fața instanței de judecată sesizate, în ședință publică, dacă legea nu dispune altfel" și presupune obligația instanței de a cerceta în mod direct și nemediat toate elementele care interesează dezlegarea pricinii. În consecință, în respectarea principiului nemijlocirii, instanța de apel nu putea să își fundamenteze soluția pe mijloace de probă (depoziții de martori aflate într-un dosar penal) pe care nu le-a încuviințat și nu le-a administrat în mod direct. Prin urmare, în temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 488 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Cu ocazia rejudecării, instanța de apel se va pronunța asupra cererilor cu care a fost învestită numai pe baza probelor încuviințate și administrate în mod direct. Față de motivul de recurs analizat și de soluția pronunțată, Înalta Curte nu va mai analiza celelalte critici formulate prin motivele de recurs.