ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1483/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, sub nr. x/2020, la data de 28.01.2020, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând: obligarea pârâtei să predea imobilul situat în municipiul Mangalia, localitatea Neptun, strada x nr. 22, județul Constanta, compus din construcție C. cu nr. cadastral x (număr cadastral vechi x) și construcție D. cu nr. cadastral x (număr cadastral vechi x), construcții înscrise în cartea funciară nr. x a localității Mangalia, ce au făcut obiectul contractului de închiriere din data de 07.05.2018 și bunurile de inventar aferente imobilelor închiriate, astfel cum au fost acestea primite în baza contractului de închiriere - anexa nr. 1; obligarea pârâtei la plata sumei totale de 596.392,59 RON, reprezentând: 570.345 RON, contravaloare chirie aferentă anului 2019, conform contract, pentru care s-au emis facturile nr. x/30.04.2019, în valoare de 142.746 RON, nr. 2185/30.09.2019, în valoare de 142.533 RON, nr. 2186/30.09.2019, în valoare de 142.533 RON și nr. x/30.09.2019, în valoare de 142.533 RON - anexa nr. 2; 16.573,41 RON, penalități de întârziere de 0,02% calculate conform art. 4 pct. 4.10 din contractul de închiriere încheiat la data de 07.05.2018 - anexa nr. 3; obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a spațiului, începând cu data de 12.01.2020 până la predarea efectivă și completă a imobilului ce a făcut obiectul contractului de închiriere din data de 07.05.2018; cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea civilă nr. 1802 din 11 august 2020, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției I Civile și s-a declinat competența în favoarea secției a II-a Civilă a Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 257 din 25 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020, s-a admis acțiunea formulată de reclamantă.

A fost obligată pârâta să predea reclamantei bunurile imobile ce fac obiectul contractului de închiriere încheiat între părți la data de 07.05.2018, respectiv: imobilul C., situat în loc. Neptun, înscris în C.F. nr. x Mangalia, nr. cadastral x, în suprafață de 1.851 mp, imobilul D., situat în loc. Neptun, înscris C.F. nr. x Mangalia, nr. cadastral x, în suprafață de 1.707 mp, bunurile din inventarul imobilelor de mai sus așa cum au fost preluate de locatar pe bază de proces-verbal de predare-primire, conform contractului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 570.345 RON, contravaloare chirie pe anul 2019 și suma de 18.056,31 RON, penalități de întârziere de 0,02% calculate conform art. 4 pct. 4.10 din contractul de închiriere încheiat la data de 07.05.2018.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei contravaloarea lipsei de folosință a spațiului, constând în chiria de 120.000 euro pe an, fără T.V.A., în echivalent RON, la cursul B.N.R. de la data plății, conform contractului de închiriere încheiat la data de 07.05.2018, începând cu data de 12.01.2020, data rezilierii contractului, și până la predarea efectivă și completă a imobilului ce a făcut obiectul contractului de închiriere.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 10.336,18 RON, constând în contravaloare taxă timbru.

Prin decizia civilă nr. 475 din 4 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția netimbrării căii de atac și a fost anulat apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 257 din 25 februarie 2021, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A., ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs.

În susținerea recursului declarat, recurenta-pârâtă arată că la 07.05.2018 a încheiat cu reclamanta contractul de închiriere având ca obiect C. și D., pe o durată de 5 ani.

Mai arată recurenta-pârâtă că, la 31.08.2018, a încheiat actul adițional nr. x la contractul de închiriere, că pe perioada derulării relațiilor contractuale a realizat investiții, care depășesc suma prevăzută în acest act adițional, comportându-se ca un adevărat proprietar.

Recurenta-pârâtă mai face precizarea că reclamanta i-a comunicat adresa nr. x/14.08.2019, prin care își exprima intenția de a vinde hotelul și restaurantul la prețul de 2.200.000 euro.

În ceea ce privește motivele invocate de reclamantă în susținerea rezilierii contractului, recurenta-pârâtă susține că, în raport de prevederile art. 4 pct. 4.6 din contract, a pus la dispoziția reclamantei, la data semnării contractului de închiriere, cele 4 ordine de plată, care nu au fost folosite până în prezent, nefiind incidente prevederile art. 1.552 C. civ.

Totodată, în ceea ce privește neplata chiriei aferente anului 2019, recurenta-pârâtă susține că la momentul la care a primit adresa reclamantei existau pretenții reciproce între părți, ca de altfel și instrumentele de plată care asigurau garanția plății.

Recurenta-pârâtă susține că înțelege să uzeze de dreptul de retenție asupra celor două imobile și că, din cauza unei situații economice excepționale, nu a putut face față datoriilor.

Mai susține recurenta-pârâtă că, deși a dovedit aspectele arătate anterior, instanțele au soluționat în mod greșit cauza.

Sub un ultim aspect, recurenta-pârâtă arată că nu poate fi de acord cu excepția netimbrării apelului, în condițiile în care a formulat cerere de acordare facilități și că sediul său este în localitatea Neptun, str. x, jud. Constanța și nu la adresa unde este înregistrat sediul social sau la sediul cabinetului de avocat cu care a colaborat. Ca atare, invocă lipsa de procedură și arată că a aflat de pe portalul instanțelor despre soluțiile pronunțate în cauză.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483 și urm. C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile nulității și a inadmisibilității recursului, ca urmare a invocării unor critici omisso medio, în condițiile în care apelul declarat de pârâtă a fost anulat ca netimbrat, iar pretinsele critici din recurs vizează considerentele hotărârii primei instanțe, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, precum și obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, iar la data de 15 iunie 2022 a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.A., prioritară în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța urmează să o admită, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurenta-pârâtă.

Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) statuând sancțiunea nulității pentru ipoteza în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a expus nicio critică de nelegalitate a hotărârii recurate, argumentele sale vizând fondul cauzei, deși prin hotărârea recurată cererea sa de apel a fost anulată ca netimbrată.

Simpla mențiune a recurentei-pârâte în sensul că sediul său se află în localitatea Neptun, județul Constanța nu reprezintă o critică de nelegalitate a hotărârii recurate, ca de altfel nici mențiunea că a formulat cerere de acordare facilități.

Controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, cerințe care nu au fost respectate de către recurenta-pârâtă.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.A., iar în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 475 din 4 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, Înalta Curte reține că, potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ., "Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său".

Este notoriu că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, partea care a câștigat procesul nu poate obține rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. O asemenea concluzie se impune și în dreptul intern.

Realitatea și necesitatea cheltuielilor țin de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și au fost privite de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil, spre a obține serviciul avocatului la calitatea preconizată, ca garanție a succesului său.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor impune ca, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul litigiului ori reputația celui care acordă asemenea servicii, ele să nu fie exagerate.

Văzând prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., instanța apreciază că, în raport de complexitatea cauzei și activitatea concretă desfășurată de avocatul intimatei-reclamante, se impune reducerea cuantumului onorariului avocațial, de la 20.595,27 RON la 8.828,79 RON, în condițiile în care în etapa recursului a fost depusă doar o întâmpinare, iar calea de atac a fost soluționată prin anularea recursului, la singurul termen de judecată acordat.

În raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 8.828,79 RON către intimata-reclamantă S.C. A. S.A., cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.A.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 475 din 4 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Reduce cheltuielile de judecată solicitate de intimata-reclamantă S.C. A. S.A.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 8.828,79 RON către intimata-reclamantă S.C. A. S.A., cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.