ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2022/2025

Obiectul cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 februarie 2025 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta A. a solicitat interzicerea pârâtului B. de a posta materiale defăimătoare și insultătoare referitoare la reclamantă, de natura celor expuse în cerere, pe rețelele de socializare C., D., E. și F. sau alte rețele sociale similare, respectiv în spațiul virtual, până la soluționarea definitivă a acțiunii pe fondul litigiului nr. 731/117/2025. Raportat la art. 997 alin. (3) C. proc. civ. a solicitat ca executarea să se facă fără somație și fără trecerea unui termen. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 997 și urm. C. proc. civ., art. 253 și art. 255 C. civ. Prin sentința civilă nr. 139 din 20 martie 2025, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței președințiale în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Prin sentința civilă nr. 2119 din 10 aprilie 2025, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "ordonanță președințială" în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Cluj-Napoca și Tribunalul Cluj și a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel Cluj în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Prin sentința civilă nr. 46/F/CC din 24 aprilie 2025, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței președințiale în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă Prin sentința civilă nr. 269 din 16 mai 2025, Tribunalul Cluj, secția civilă a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. și a obligat reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 879,88 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale reprezentate de contravaloarea cazării și a deplasării. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 205/A din 18 iunie 2025, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 269 din 16.05.2025 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în sensul că a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. și, pe cale de consecință, a interzis pârâtului postarea de materiale defăimătoare și insultătoare la adresa reclamantei pe rețelele de socializare C., D., E., F., pe alte rețele sociale similare, respectiv în spațiul virtual, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2025 al Tribunalului Cluj. De asemenea, a dispus că ordonanța se va executa fără somație și fără trecerea unui termen și a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în fața primei instanțe. Totodată, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva încheierii civile din 15 mai 2025 a Tribunalului Cluj, pronunțate în același dosar și a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel. I.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 205/A din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă a declarat recurs pârâtul B.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 15 iulie 2025 și a fost repartizat aleatoriu completului de judecată C9, astfel cum reiese din fișa ECRIS și din procesul-verbal de repartizare aleatorie, aflate la dosar. Prin cererea formulată, recurentul-pârât a învederat că hotărârea recurată a fost pronunțată fără a fi administrate corect probele de la dosar și este în totală contradicție cu sentința civilă nr. 269/2025 a Tribunalului Cluj. I.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, motivat de faptul că ordonanța președințială este supusă numai apelului, hotărârea atacată fiind o hotărâre definitivă. De asemenea, a invocat și excepția nulității recursului, susținând că acesta nu este redactat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată următoarele: Principiul legalității căii de atac, consacrat de dispozițiile art. 457 C. proc. civ., stabilește că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menționat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. În raport cu prevederile art. 129 din Constituția României și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului", iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs". În accepțiunea C. proc. civ., prin noțiunea de hotărâre definitivă se înțelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului și nici al recursului. Or, pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă. Astfel se constată că, în litigiul pendinte, decizia civilă nr. 205/A din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă a fost pronunțată în soluționarea apelului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 269 din 16.05.2025 a Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâtul B.. Cererea introductivă de instanță este o ordonanță președințială, iar potrivit dispozițiilor art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., aceasta este supusă numai apelului, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel. Așadar, dispozițiile legale în materie nu prevăd calea de atac a recursului în cauzele având ca obiect o cerere de ordonanță președințială. Cum hotărârea atacată a fost pronunțată în soluționarea unui apel declarat într-o cauză având ca obiect ordonanță președințială, aceasta este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că recurentul-pârât nu are deschisă calea de atac a recursului. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 205/A din 18 iunie 2025 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..