ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2016/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 1 martie 2024 pe rolul Judecătoriei Hârșova, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., primarul Orașului Hârșova, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate existența falsului material în înscrisuri oficiale, conform art. 320 C. pen., în legătură cu următoarele înscrisuri: Proces-verbal centralizator al Secțiilor de votare nr. 293-300 ale BEC nr. 6 Hârșova, pentru Consiliul local din 27.09.2020; Proces-verbal centralizator al Secțiilor de votare nr. 293-300 ale BEC nr. 6 Hârșova, pentru Consiliul local din 27.09.2020 - Varianta 1; Proces-verbal centralizator al Secțiilor de votare nr. 293-300 ale BEC nr. 6 Hârșova, pentru Consiliul local din 27.09.2020 - Varianta

I.2. Sentința pronunțată de Judecătoria Hârșova Prin sentința civilă nr. 291 din 15 mai 2024, Judecătoria Hârșova a admis excepția necompetenței generale a instanței, invocată din oficiu și în consecință, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată, având ca obiect acțiune în constatare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului Hârșova. I.

Încheierea pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă Prin încheierea din 22 octombrie 2024, Tribunalul Constanța, secția I civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei pentru lipsa părților. I.

Decizia Curții de Apel Constanța, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 32/C din 10 februarie 2025, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis exepția netimbrării și a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 291/15.05.2024 pronunțate de Judecătoria Hârșova în dosarul nr. x/2024 și a încheierii din 22.10.2024 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2024, în contradictoriu cu intimatul pârât Primarul Orașului Hârșova. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei Curții de Apel Constanța, secția I civilă a declarat recurs reclamanta A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 28 februarie 2025 sub nr. x/2024/a1 și repartizat aleatoriu completului de judecată C9, așa cum reiese din fișa ECRIS și din procesul-verbal de repartizare aleatorie aflate la dosar. Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, apreciind că soluția de anulare a recursului ca netimbrat este nelegală, având în vedere că potrivit art. 29 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 80/2013, acțiunile având ca obiect drepturi electorale sunt scutite de taxa de timbru. I.5. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond (...), hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele: Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că prin excepția inadmisibilității recursului se susține încălcarea unor norme de ordine publică, aceasta fiind o excepție absolută, ce vizează chiar inexistența căii de atac, astfel că admiterea ei are ca efect încetarea procesului, prin pronunțarea unei soluții de respingere, ca inadmisibilă, a căii de atac, ceea ce face de prisos analiza altor aspecte sau incidente procedurale, precum ar fi cel al suspendării judecării cauzei pentru lipsa părților, întrucât ele se grefează pe un recurs admisibil, nu unul inadmisibil. În plus, ele nu ar avea alt efect decât cel de temporizare a judecății, de amânare a dezbaterii acestei excepții de inadmisibilitate. Așadar, procedând în continuare la analizarea excepției inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține că principiul legalității căii de atac, consacrat de dispozițiile art. 457 C. proc. civ., stabilește că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menționat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. În raport cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului", iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". În accepțiunea C. proc. civ., prin noțiunea de hotărâre definitivă se înțelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului și nici al recursului. Așadar, indiferent de soluția la care s-a oprit instanța de recurs, formularea textului induce ideea de definitivare a hotărârilor pronunțate în recurs. Or, pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora. Astfel se constată că în litigiul pendinte, decizia civilă nr. 32/C din 10 februarie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 291/15.05.2024 pronunțate de Judecătoria Hârșova în dosarul nr. x/2024 și a încheierii din 22.10.2024 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2024. Cum hotărârea atacată a fost pronunțată în soluționarea unui recurs ce a fost anulat ca netimbrat, aceasta nu mai este susceptibilă de reformare pe calea unui alt recurs, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., atât timp cât decizia pronunțată de curtea de apel cu privire la recursul declarat de reclamanta A., este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Prin urmare, recurenta-reclamantă A. nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 32/C din 10 februarie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 32/C din 10 februarie 2025 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul Orașului Hârșova B..