ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2012/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2012/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2025
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
I.1. Încheierea prin care s-a aplicat petenților amenda judiciară
Prin încheierea din 13 februarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ., a dispus sancționarea petenților A. și B. cu câte o amendă în cuantum de 200 RON, pentru fiecare, ca urmare a formulării unor cereri de recuzare fără motive de fapt sau de drept, în cadrul recursului exercitat împotriva unei decizii definitive, pronunțate într-o altă cale extraordinară de atac.
Împotriva acestei încheieri petenții A. și B. au formulat cerere de reexaminare.
I.2. Încheierea pronunțată asupra cererii de reexaminare a amenzii judiciare
Prin încheierea din 1 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2024, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petenții A. și B., împotriva încheierii din 13 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în dosarul nr. x/2024, prin care le-a fost aplicată petenților o amendă judiciară în cuantum de câte 200 RON fiecăruia.
I.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 1 aprilie 2025 a Curții de Apel Brașov, secția civilă au declarat recurs petenții A. și B., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 15 iulie 2025 sub nr. x/2024/a1 și repartizat aleatoriu completului de judecată C9, așa cum reiese din fișa ECRIS și din procesul-verbal de repartizare aleatorie aflate la dosar.
Prin cererea formulată, recurenții-petenți au solicitat admiterea recursului.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond (...), hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele:
Principiul legalității căii de atac, consacrat de dispozițiile art. 457 C. proc. civ., stabilește că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menționat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
În raport cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.
Art. 457 C. proc. civ. stipulează că:
"(l) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei (...)."
În soluționarea cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii prin care s-a aplicat unei părți o amendă judiciară, instanța se pronunță printr-o încheiere definitivă, astfel cum statuează dispozițiile art. 191 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: 1. Hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;".
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că, în accepțiunea C. proc. civ., prin noțiunea de hotărâre definitivă se înțelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului și nici al recursului.
Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Astfel, în speță pendinte, se observă că încheierea din 1 aprilie 2025 a Curții de Apel Brașov, secția civilă este pronunțată în soluționarea cererii de reexaminare formulate de petenții A. și B. împotriva încheierii din 13 februarie 2025 prin care a fost aplicată fiecăruia câte o amendă judiciară în cuantum de 200 RON, iar potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (4) C. proc. civ. este definitivă.
Față de cele ce preced, încheierea recurată nu este susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului, astfel că recursul declarat de recurenții-petenți are caracter inadmisibil.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-petenți A. și B. împotriva încheierii de ședință din 01 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2024.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-petenți A. și B. împotriva încheierii de ședință din 01 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2024.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2025.