ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1979/2025

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 864/18.10.2018 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul pârât A., împotriva sentinței civile nr. 903/21.05.2018 pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata contestatoare Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Scărișoara.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe art. 510 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., revizuentul A..

Prin decizia nr. 539/03.09.2024 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul-apelant A., împotriva deciziei civile nr. 864/18.10.2018 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Scărișoara.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-revizuent A..

Prin decizia civilă nr. 239/28.04.2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost admisă excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu și a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 539/03.09.2024 pronunțate de Tribunalul Olt, în dosarul nr. x/2023.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat admiterea recursului, arătând că prin hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 noiembrie 2022, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că a fost încălcat art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, obligând Statul Român la "punerea în posesie a DC 267/1998 rămasă definitivă prin DC 802/A/1998 a Curții de apel Craiova".

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin raport, s-a reținut că recursul nu este semnat și este formulat împotriva unei decizii definitive.

Completul de filtru nr. 3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au depus punct de vedere.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs pentru lipsa semnăturii, reținută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 239 din 28 aprilie 2025 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Prin rezoluția de primire a dosarului aflată la fila x, instanța de recurs a constatat că memoriul de recurs nu poartă semnătura părții, astfel că i s-a pus în vedere recurentului obligația de a semna cererea de recurs sau de a înainta instanței un exemplar semnat al acesteia, sub sancțiunea anulării căii de atac. Obligația procesuală stabilită în sarcina recurentului a fost stabilită prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și a fost comunicată acestuia la adresa de domiciliu indicată în memoriul de recurs, la data de 30 iunie 2025, astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar, însă partea nu a înțeles să se conformeze obligației legale care i-a fost adusă la cunoștință de către instanță.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: e) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic", iar dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să cuprindă inclusiv semnătura părții.

În ceea ce privește sancțiunea pentru lipsa semnăturii, olografe sau electronice, art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevede că o astfel de omisiune se sancționează cu nulitatea cererii de recurs.

Prin urmare, pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată, recurentul avea posibilitatea fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs cu semnătura olografă scanată sau cu semnătura electronică validă atașată, în condițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, fie de a expedia prin poștă sau prin curier rapid un exemplar semnat olograf al cererii de recurs, fie să se prezinte la compartimentul de registratură al instanței ori în fața instanței de judecată, la termenul acordat, pentru a proceda la semnarea cererii.

În speță, însă, niciuna dintre aceste ipoteze nu este îndeplinită, recurentul rămânând în pasivitate în legătură cu obligația procesuală care i-a fost adusă la cunoștință și care îi revenea potrivit legii.

Pentru aceste considerente, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 239 din 28 aprilie 2025 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 239 din 28 aprilie 2025 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2025.