ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1967/2025

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025 Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin încheierea nr. 13/11.03.2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de strămutare a dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Vatra Dornei, formulată de petenții A. și B.. Împotriva acestei încheieri petenții au formulat recurs, cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în data de 07.04.2025. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul, în raport cu excepția inadmisibilității, invocată de intimată, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., constată următoarele: Obiectul căii de atac deduse judecății îl reprezintă încheierea prin care a fost respinsă cererea de strămutare a dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei. Potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (2) din C. proc. civ.: "Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă". Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului. Art. 457 din C. proc.

civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. În raport cu dispozițiile art. 144 alin. (2) din C. proc.

civ., coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., precum și din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 483 C. proc. civ., în materia strămutării nefiind reglementată expres calea de atac a recursului, rezultă că hotărârea pronunțată în soluționarea unei cereri de strămutare nu poate fi atacată cu recurs, fiind definitivă. Pentru aceste considerente, întrucât decizia atacată în prezenta cauză este o decizie definitivă, pronunțată în soluționarea unei cereri de strămutare, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva încheierii nr. 13 din 11 martie 2025 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

În ceea ce privește solicitarea intimatei C. de acordare a cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurenților la plata către aceasta a sumei de 1200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu chitanța nr. x/16.04.2025, aflată în dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva încheierii nr. 13 din 11 martie 2025 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Obligă recurenții la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.200 RON, reprezentând onorariu de avocat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 12 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.