Decizia nr. 1964/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 296/2024 a Tribunalului Buzău

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă, în data de 12 septembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Penitenciarul Focșani, Penitenciarul Botoșani, Penitenciarul București Jilava, Penitenciarul Drobeta Turnu Severin și Penitenciarul Mărgineni, obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând daunele morale ce i-au fost cauzate, cât timp a fost deținut în aceste centre de detenție, având în vedere că a fost supus unui tratament inuman și degradant, conform prevederilor art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1349, art. 1357, art. 1382 și art. 1434 C. civ.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 296 din 20 martie 2024, Tribunalul Buzău, secția I civilă a respins, ca prescrisă, acțiunea în privința pretențiilor aferente perioadei decembrie 2019- septembrie 2020, respectiv a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A..

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 1288 din 10 octombrie 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 296/20.03.2024, pronunțată de Tribunalul Buzău.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., arătând că motivele le va depune după comunicarea hotărârii.

Apărările formulate în cauză În data de 10 aprilie 2025, intimatul Penitenciarul București Jilava a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului. În data de 06 mai 2025, intimatul Penitenciarul Mărgineni a formulat note scrise, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului. La aceeași dată, intimatul Penitenciarul Mărgineni a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului Penitenciarul București Jilava, iar în data de 10 septembrie 2025, recurentul a formulat concluzii scrise. În 6 noiembrie 2025, intimatul Penitenciarul Dr. Tr. Severin a depus cerere de judecare în lipsă, arătând că au încetat raporturile de serviciu ale consilierului juridic. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cererea de recurs, în raport cu excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În prezenta cauză, prin cererea de recurs transmisă, prin poștă, la data de 23 decembrie 2024, recurentul a arătat că va depune motivele de recurs după comunicarea hotărârii. Din analiza actelor dosarului, se constată că decizia recurată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 16 ianuarie 2025, la domiciliul indicat, conform dovezii aflate la dosarul Curții de Apel Ploiești, dovada de înmânare fiind semnată de fratele acestuia. În ceea ce privește termenul pentru motivarea recursului, se reține că potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs ". Potrivit art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.: "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel (…).". Or, raportat la data comunicării deciziei atacate, termenul de motivare a recursului a fost de 30 zile de la comunicare, termen care a început să curgă la data de 16 ianuarie 2025 și s-a împlinit la 17 februarie 2025, în aplicarea prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., aceasta fiind data limită până la care recurenta avea posibilitatea să depună motivele de recurs. Așadar, motivele de recurs dezvoltate de recurent în cadrul concluziilor scrise transmise prin poștă în data de 5 septembrie 2025, sunt formulate cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 487 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 485 alin. (1) din același cod, motiv pentru care Înalta Curte apreciază că nu a fost legal învestită pentru a le putea analiza. Pentru aceste considerente, având în vedere că recursul nu a fost motivat în termenul legal, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1288 din 10 octombrie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.