ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1950/2025

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025 Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: I.1. Circumstanțele cauzei Prin încheierea din data de 12 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, în baza dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 111 din 26 aprilie 2024 a Tribunalului Gorj, secția I civilă, pentru neîndeplinirea obligației reclamantei, de a indica în concret care sunt suprafețele de teren apreciate ca fiind afectate de culoarul de expropriere pentru care nu s-a declanșat procedura exproprierii, cu o motivare corespunzătoare care să permită instanței să identifice obiectul cauzei.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. 2. Recursul declarat în cauză În cuprinsul cererii de recurs înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2023/a1, recurenta a solicitat admiterea recursului, întrucât a îndeplinit obligația pusă în sarcina sa de către instanță, indicând în acest sens filele x și 131. Prin cererea de recurs, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă sub nr. x/2023/a2, recurenta a solicitat admiterea recursului. 3. Apărările formulate în cauză În data de 07.05.2025, intimatul, prin B. S.A., a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivarea căii de atac formulate, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse: Cu titlu preliminar, se constată că susținerile succinte formulate de recurentă, vizând încălcarea de către instanță a regulilor de procedură, prin aplicarea măsurii suspendării prevăzute de dispozițiile art. 242 C. proc. civ., pot fi examinate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Potrivit art. 242 alin. (1) C. proc.

civ., "Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate." Totodată, potrivit art. 494 C. proc. civ., "Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune." Incidentul procedural menționat reprezintă un caz de suspendare judecătorească facultativă, a cărei funcție este de a sancționa pasivitatea reclamantului în îndeplinirea acelor obligații care împiedică instanța să finalizeze procesul.

Pentru a fi incident acest caz de suspendare este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: obligația procesuală să aparțină reclamantului, obligația să fie stabilită în sarcina reclamantului în cursul procesului, obligația să fie de natură a împiedica instanța în desfășurarea normală a judecății și reclamantul să fi fost în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor procesuale. În cauză, prin încheierea din 12 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., a fost suspendată judecata apelului declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 111/26.04.2024 a Tribunalului Gorj, secția I civilă.

În motivarea încheierii, instanța de apel a reținut că apelanta nu și-a îndeplinit obligația pusă în sarcina sa de a indica în concret care sunt suprafețele de teren apreciate ca fiind afectate de culoarul de expropriere pentru care nu s-a declanșat procedura exproprierii, cu o motivare corespunzătoare care să permită instanței să identifice obiectul cauzei. Cu privire la înscrisurile depuse de reclamantă la dosar și despre care partea susține că se referă la suprafețele de 2279 mp, 300 mp, 215 mp, instanța de apel le-a examinat și a constatat că aceasta nu a indicat în concret care sunt suprafețele expropriate, care sunt titlurile de proprietate în cuprinsul cărora se regăsesc, pe numele cui au fost emise aceste titluri, respectiv dacă aceste suprafețe se regăsesc în anexa la H.G.

nr. 1121/2020 sau nu. Cum prin sentința pronunțată de tribunal, primă instanță a constatat că deși a suspendat cauza și i-a pus în vedere reclamantei să lămurească în mod clar care sunt terenurile pentru care se solicită despăgubiri și cu cine se judecă, după repunerea pe rol a cauzei, partea a continuat să susțină că terenurile de 300 mp, de 2279 mp și de 215 mp ce fac obiectul litigiului nu au fost incluse în notificările emise în procedura expropriere, însă a solicitat ca instanța să se pronunțe doar în baza înscrisurilor de la dosar, nefiind de acord cu efectuarea unei expertize în specialitatea evaluări imobiliare, pe motiv că nu poate susține financiar această probă, partea nefiind de acord nici cu formularea, în acest sens, a unei cereri de ajutor public judiciar, aspecte ce reies din partea introductivă a sentinței.

În acest sens, tribunalul a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada identității terenurilor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată și a faptului că ele au fost în mod nelegal incluse în coridorul de expropriere, nici a celorlalte condiții impuse pentru admisibilitatea acțiunii, în special aceea de a dovedi valoarea bunurilor, demers pentru care a apreciat că ar fi fost obligatorie expertiza de specialitate, motiv pentru care a respins acțiunea reclamantei. În apel, raportat la criticile formulate de apelanta-reclamantă și având în vedere efectul devolutiv al căii de atac ordinare, instanța a apreciat necesară lămurirea obiectului cauzei, urmând ca partea să indice care sunt suprafețele de teren apreciate ca fiind afectate de culoarul de expropriere pentru care nu s-a declanșat procedura exproprierii.

Cum înscrisurile indicate de parte și aflate la filele x au fost avute în vedere de instanțele de judecată, dar nu au fost apreciate ca fiind lămuritoare pentru soluționarea cauzei, se constată că măsura suspendării pricinii pentru neîndeplinirea obligației a fost în mod corect dispusă de către instanța de apel. Pentru aceste considerente, constatând ca fiind nefondate criticile invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 12 decembrie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 12 decembrie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2023. Definitivă. Pronunțată astăzi, 12 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.