ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 338/2026

Ședința publică din data de 25 februarie 2026

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu – secția civilă, în data de 21.08.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 350.000 RON, din care 250.000 RON reprezintă contravaloarea a 1.206 mc material lemnos pe picior, provenit din tăierea a 463 arbori ce au fost sustrași fără drept de pe terenul proprietatea reclamantului situat în extravilanul comunei Runcu, județul Gorj, tarlaua nr. x, parcela x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Runcu, precum și a sumei de 100.000 RON, reprezentând contravaloarea operațiunilor de curățare a terenului, replantarea și întreținerea puieților pe suprafața de 18,2 ha, de pe care a fost exploatat materialul lemnos.

La termenul de judecată din data de 06.02.2024, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgu Jiu, prin raportare la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. și la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 732/06.02.2024 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgu Jiu, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect răspundere civilă delictuală, în favoarea Tribunalului Gorj.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă, în data de 19.02.2024, sub nr. x/2024.

Prin sentința civilă nr. 105/22.04.2024 pronunțată de Tribunalul Gorj – secția I civilă în dosarul nr. x/2024 a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Prin decizia civilă nr. 206/13.06.2025 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția I civilă a fost admis apelul declarat de reclamantul A., a fost anulată, în tot, sentința civilă apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare, pe fond, primei instanțe.

Împotriva deciziei nr. 206/13.06.2025 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția I civilă a declarat recurs pârâtul B., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă.

Prin cererea de recurs, neîntemeiată în drept, recurentul-pârât a solicitat admiterea căii de atac, susținând că cererea de chemare în judecată a fost formulată doar de reclamantul A., nu și de soția acestuia, care a fost coproprietar asupra terenurilor menționate în acțiune.

În continuare, recurentul a prezentat aspecte cu privire la situația de fapt a litigiului, susținând că reclamantul nu este îndreptățit să solicite despăgubiri, pentru că acesta din urmă îi este dator, așa cum a recunoscut inclusiv în data de 10.08.2015, într-o convorbire cu mama pârâtului, cea care administra terenurile achiziționate de reclamant.

A mai susținut că reclamantul și soția acestuia au donat în anul 2015 toate terenurile fiului lor, fără a prezenta starea terenurilor din comuna Runcu, deși se cunoștea, iar reclamantul pretinde despăgubiri bănești după 10 ani, cu toate că știa că există convenția nr. 1004/2015 încheiată între reclamant și pârât, împreună cu mama sa, în care este menționată exploatarea masei lemnoase.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant, a cărei analiză este prioritară conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, recurentul a expus exclusiv aspecte de fapt ale litigiului, fără a formula critici care să poată fi încadrate de către instanță în motivele de casare expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Situația de fapt reținută de instanța de apel relevă că reclamantul A. și soția sa, C., au deținut în proprietate comună în devălmășie suprafața de 66,60 ha de teren pășune, situată în tarlaua x, parcela x, înscrisă în cartea funciară nr. x a loc. Runcu, având număr cadastral x, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/08.10.2013 la B.N.P. Asociați D. și E., încheiat cu pârâtul B., iar, prin contractul de donație autentificat sub nr. x/21.07.2015 de B.N.P. F., reclamantul și soția sa au transmis dreptul de proprietate cu privire la această suprafață de teren și cu privire la multe altele, prin donație, fiului lor, G..

Prin cererea de chemare în judecată, întemeiată pe dispozițiile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, reclamantul a pretins că prejudiciul suferit constă în contravaloarea a 1.206 mc material lemnos (250.000 RON), provenit din tăierea a 463 arbori ce au fost sustrași fără drept de pe terenul proprietatea sa, indicat anterior, solicitând obligarea pârâtului la plata despăgubirii menționate, dar și a sumei de 100.000 RON, reprezentând contravaloarea operațiunii de curățare a terenului, replantarea și întreținerea puieților pe suprafața de 18,2 ha, de pe care s-a exploatat materialul lemnos.

Prin sentința pronunțată de prima instanță, a fost respinsă cererea de chemare în jduecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, întrucât reclamantul nu mai are calitatea de proprietar al terenurilor din anul 2015 și nu mai putea solicita despăgubiri.

Prin decizia recurată, instanța de apel a reținut, spre deosebire de prima instanță, că reclamantul invocă un prejudiciu născut în patrimoniul său anterior încheierii contractului de donație nr. x/21.07.2015, astfel că există identitate între persoana acestuia și subiectul activ al raportului juridic litigios, respectiv titularul dreptului dedus judecății.

Astfel, s-a apreciat că din probele administrate în dosarul penal atașat nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, se confirmă calitatea procesuală a reclamantului A..

În aceste condiții, raportat la conținutul cererii de recurs, se observă că recurentul nu a formulat critici concrete cu referire la argumentele instanței de apel și care să poată fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată în cauză.

Înalta Curte reține că eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin hotărârea recurată, critici care să vizeze calitatea procesuală activă a reclamantului, în condițiile în care instanța de apel a infirmat soluția primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare tocmai în considerarea faptului că reclamantul justifică calitate procesuală în acțiunea în răspundere civilă delictuală pentru repararea prejudiciului afirmat.

Ca atare, susținerile recurentului nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate ale hotărârii atacate, ci vizează, în principal, aspecte de fapt ale litigiului, fără a avea legătură cu raționamentul instanței de apel.

În ceea ce privește critica privind depunerea cererii de chemare în judecată doar de reclamantul A., nu și de soția acestuia C., se constată că această critică nu a fost invocată și în fața instanței de apel, fiind formulată omisso medio.

În aceste condiții, având în vedere că recurentul nu a formulat critici de nelegalitate care să privească hotărârea atacată și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 206 din 13 iunie 2025 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 206 din 13 iunie 2025 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 februarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.