ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1898/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1898/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2025
asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Cererea de recuzare.
Prin cererea formulată în data de 08 aprilie 2025, în cadrul dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă, recurentul-petent A. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată C2RCiv învestit cu soluționarea dosarului.
Încheierea prin care a fost soluționată cererea de recuzare.
Prin încheierea din 14 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023.1, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de recurentul-petent A..
Calea de atac exercitată în cauză.
Împotriva încheierii din 14 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023.1 a declarat recurs recurentul-petent A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.
Prin cererea de recurs formulată la 14 mai 2025 se arată că soluționarea cererii de recuzare a avut loc fără îndeplinirea procedurii, indicând mai multe dosare aflate pe rolul Curții de Apel Suceava.
La data de 15 mai 2025 a fost depus un CD/DVD pentru a dovedi faptul împiedicării sale de a intra în sala de ședință, solicitând clarificări cu privire la motivul pentru care nu au fost înregistrate căile de atac exercitate declarate prin cererea din 14 mai 2025.
Prin e-mailul transmis la 16 mai 2025 a fost înaintat un extras de pe portalul instanțelor de judecată cu privire la soluția pronunțată în dosarul x/2023 prin care a fost anulată cererea de recuzare a completului de judecată C2RCiv, ca netimbrată. Totodată, se face referire la refuzul grefierilor de a înregistra căi de atac promovate de petent în cadrul unor dosare penale, fiind indicate mai multe dosare.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând recursul în raport de prevederile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri".
Astfel, se instituie condiții speciale cu privire la termenul în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, care poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, iar atunci când hotărârea prin care s-a soluționat pricina are caracter definitiv, calea de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, este aceea a recursului, care se poate exercita în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.
Se observă, așadar, că în oricare dintre cele două ipoteze, momentul de început al termenului pentru exercitarea căii de atac împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, este marcat de soluționarea litigiului în care a apărut incidentul procedural, nefiind reglementată o cale de atac pentru modul de soluționare a recuzării care ar urma să se judece în paralel cu soluționarea fondului litigiului.
În cauza dedusă judecății, petentul supune căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare a întregului complet de judecată învestit cu soluționarea recursului declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință din 21 ianuarie 2025 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023.
Obiectul încheierii împotriva căreia s-a declarat recurs și în care a intervenit incidentul procedural al recuzării, îl reprezintă completare dispozitiv, iar potrivit art. 446 C. proc. civ., încheierea pronunțată în temeiul art. 444 este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea.
Drept urmare, întrucât hotărârea ce urmează a fi pronunțată în etapa recursului în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel Suceava are caracter definitiv și nemaifiind, așadar, susceptibilă de a fi atacată cu o cale ordinară de atac ori cu recurs, reiese că încheierea prin care a fost anulată cererea de recuzare poate fi atacată cu recurs în termenul prevăzut de art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., respectiv în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii prin care se soluționează cauza.
Din înscrisurile existente la dosar, se constată că data declarării căii extraordinare de atac a recursului împotriva încheierii de soluționare a incidentului procedural al recuzării coincide cu data pronunțării încheierii atacate în cadrul procedurii de soluționare a incompatibilităților, respectiv 14 mai 2025, ulterior acestui moment, dar anterior soluționării fondului cererii de recurs, în datele de 15 și 16 mai 2025, petentul depunând probe și formulând observații în legătură cu modul de soluționare a cererii de recuzare.
Din verificările efectuate în cauză, reiese că nici la data declarării căii extraordinare de atac a recursului și nici la data pronunțării prezentei hotărâri, cauza nu era încă soluționată, constatându-se că la data de 10 iunie 2025 s-a dispus suspendarea recursului în dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Curții de Apel Suceava. În cadrul acestui dosar s-a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, iar termenul acordat pentru discutarea ei este pe 20 ianuarie 2026.
Așadar, întrucât la data soluționării prezentei căi de atac - 11 noiembrie 2025, dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Curții de Apel Suceava nu este soluționat, reiese că încheierea din 14 mai 2025 prin care a fost soluționată cererea de recuzare, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2023, nu are deschisă, în prezent, calea de atac a recursului.
Astfel cum s-a arătat în partea introductivă a considerentelor, în raport de cadrul legal incident, calea de atac a recursului care poate fi exercitată împotriva încheierii de soluționare a cererii de recuzare, deși prevăzută de lege, nu este deschisă părților decât la finalul judecății, în cauza dedusă judecății momentul de început al termenului de 5 zile pentru declararea căii de atac urmând să curgă de la comunicarea hotărârii definitive prin care se va fi soluționat cauza.
Din acest motiv, Înalta Curte reține că recursul declarat împotriva încheierii din 14 mai 2025, prin care a fost anulată cererea de recuzare, a fost promovat anterior soluționării dosarului în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare, iar în raport cu dispozițiile art. 53 din C. proc. civ., prezenta cale de atac apare, ca fiind prematur formulată.
În raport de principiul legalității căilor de atac prevăzut expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta, în temeiul art. 53 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 14 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2025.