ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1853/2025

Ședința publică din data de 23 octombrie 2025

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă, la 11 noiembrie 2024, sub nr. x/2024, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E. și Salubrizare și Servicii Publice Focșani S.A., revizuirea deciziei nr. 248/R din 10 octombrie 2024 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2024.

În drept, cererea de revizuire au fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 12/R din 6 februarie 2025, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimații B., C., D., E. și Salubrizare și Servicii Publice Focșani, împotriva deciziei nr. 248/R din 10 octombrie 2024 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2024.

Împotriva deciziei nr. 12/R din 6 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, revizuenta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motive de recurs încadrate, în drept, în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1- 8 C. proc. civ., recurenta a invocat lipsa de imparțialitate a Tribunalului Vrancea, precum și a Curții de Apel Galați, în sensul că ar fi permis imixtiunea în cauză, prin depunerea de înscrisuri, a unor persoane care nu aveau drept de reprezentare.

Recurenta a susținut că instanțele menționate nu au fost alcătuite conform legii, membrii completului AC1 fiind incompatibili, aceștia participând la soluționarea altor două dosare în care figurau aceleași părți ca în dosarul de fond (nr. x/2020).

Totodată, a semnalat lipsa semnăturilor judecătorilor, lipsa încheierii de dezbateri, care face corp comun cu hotărârea, precum și depășirea puterii judecătorești de către instanță, care ar fi ignorat cadrul procesual al litigiului, cu nerespectarea dispozițiilor art. 126 alin. (6) C. proc. civ.

Recurenta a afirmat că instanța nu putea dispune introducerea în cauză a altor persoane, împotriva voinței părților, menținerea în citativ, de către Tribunalul Vrancea și Curtea de Apel Galați, a unor persoane fizice (D. și E.), prejudiciindu-i drepturile procesuale.

Reclamând nerespectarea dreptului la un proces echitabil, față de administrarea unor probe cărora le-a contestat veridicitatea și opozabilitatea, a invocat existența mai multor neregularități procedurale, constând în nelegala sa citare, respingerea nejustificată a unei cereri de amânare, decăderea din dreptul de a solicita administrarea probei testimoniale, precum și încălcarea principiilor disponibilității, contradictorialității, oralității și a dreptului la apărare.

De asemenea, a susținut că hotărârile Tribunalului Vrancea și ale Curții de Apel Galați nu cuprind motivele pe care se întemeiază, faptele ilicite imputate intimaților fiind ignorate sau confuz redate, iar motivele de apel nefiind analizate.

Recurenta a invocat și încălcarea autorității de lucru judecat, lipsa unei minime verificări a probatoriului, precum și greșita interpretare a normelor de drept material aplicabile cauzei.

La 25 aprilie 2025, intimatul B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea depusă la 5 mai 2025, intimatul C. a susținut că recursul nu este admisibil, iar motivele invocate nu reprezintă critici de nelegalitate încadrabile în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Inadmisibilitatea recursului a fost invocată și de intimații Salubrizare și Servicii Publice Focșani S.A. și E. prin întâmpinările depuse la 7 mai 2025, respectiv la 12 mai 2025.

La 15 mai 2025, recurenta a formulat răspuns la întâmpinările intimaților C., B. și Salubrizare și Servicii Publice Focșani S.A., iar la 21 octombrie 2025, a depus cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, precum și cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la interpretarea neunitară a jurisprudenței de către Judecătoria Focșani, Tribunalul Vrancea și Curtea de Apel Galați în ceea ce privește acțiunea principală care a format obiectul dosarului nr. x/2020

Prin rezoluție, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului în ședința publică din 23 octombrie 2025.

La acest termen de judecată, instanța, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519 C. proc. civ., a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulate de recurentă.

Totodată, a rămas în pronunțare, cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 186 alin. (1) și ale art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 485 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii recurentei, de repunere în termenul de recurs și a excepției de tardivitate a recursului, invocate din oficiu.

Cu titlu prealabil, urmează a se reține că recursul a fost declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire formulată în baza art. 509 pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ. împotriva unei decizii definitive pronunțate de Curtea de Apel în soluționarea unei contestații în anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) și (6) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea definitivă, cu excepția cazului în care revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, caz în care calea de atac este recursul.

Prin urmare, în cauză, decizia atacată este susceptibilă de recurs exclusiv din perspectiva dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., pentru celelalte două cazuri de revizuire, fiind definitivă, întrucât decizia supusă revizuirii în prezenta cauză este definitivă.

6.1 Examinând cererea de repunere în termenul de recurs împotriva deciziei nr. 12/R din 6 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

Pentru a beneficia de repunerea în termen, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv, ca partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, nerespectarea termenului să fie cauzată de motive temeinic justificate și dovedite, împrejurarea care a împiedicat partea să își exercite dreptul în termen să se fi produs înăuntrul acestuia, iar partea să formuleze cererea de repunere în termen și să îndeplinească actul de procedură neexercitat în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării.

Prin inserarea sintagmei "motive temeinic justificate" în cuprinsul textului art. 186 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a avut în vedere situații de natură obiectivă, care au cauzat exercitarea în afara termenului prevăzut de lege a unui drept procedural, care exclud culpa părții.

În cauză, o astfel de ipoteză nu poate fi reținută.

În justificarea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului împotriva deciziei nr. 12/R din 6 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, recurenta a susținut că, din cauza emiterii unei autorizații nelegale în privința unui condominiu situat la aceeași adresă cu imobilul în care locuiește, de cele mai multe ori, nu primește actele de procedură.

De asemenea, a învederat că, deși a solicitat Curții de Apel Galați comunicarea deciziei nr. 12/R din 6 februarie 2025 la adresa de e-mail adriansadrian0306@gmail.com, din cauza vârstei înaintate, nu este familiarizată cu utilizarea terminalelor prin intermediul cărora ar putea să acceseze poșta electronică. Cu toate acestea, la 17 martie 2025 a verificat adresa de e-mail menționată, însă nicio comunicare a hotărârii recurate nu îi parvenise.

Susținând că, la 10 martie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție i-a confirmat primirea recursului declarat în dosarul nr. x/2024, nici până la această dată nu a luat cunoștință de decizia nr. 12/R din 6 februarie 2025 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Înalta Curte constată că, deși în viziunea recurentei aceste aspecte expuse au aptitudinea de a justifica întârzierea cu care a promovat calea de atac a recursului împotriva deciziei antemenționate, din perspectiva exigențelor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., temeiurile de fapt de care înțelege să se prevaleze în susținerea cererii de repunere în termen nu se circumscriu unor împrejurări care, fiind mai presus de voința sa, să o fi împiedicat să acționeze conform prescripțiilor legii.

Dimpotrivă, alegațiile sale, lipsite de substanță juridică și nesusținute de probe pertinente și admisibile în justificarea acestei omisiuni, nu îi exclud culpa în ceea ce privește exercitarea obligației procesuale de a declara recursul în termenul imperativ stipulat la art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții legale, "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Conform art. 185 din același act normativ, atunci "când un drept un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Prin impunerea unor termene limită în vederea valorificării drepturilor procesuale, precum și a unor sancțiuni în cazul omisiunii respectării acestora, legiuitorul a avut în vedere buna administrare a justiției și asigurarea celerității procesului civil.

De altfel, prin reglementarea de la art. 10 alin. (1) C. proc. civ., s-a stipulat că "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

Raportând circumstanțele de fapt relatate la normele juridice evocate, Înalta Curte constată că recurenta a neglijat dreptul de valorificare a drepturilor procedurale în termenul stabilit de lege, lipsa sa de diligență privitoare la litigiul pendinte, declanșat din proprie inițiativă, neputând fi asimilată unor motive temeinic justificate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea de repunere în termen, formulată de recurenta A..

6.2 Examinând excepția de tardivitate a recursului împotriva deciziei nr. 12/R din 6 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, invocată din oficiu, Înalta Curte urmează a o admite, pentru următoarele considerente:

Conform art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Art. 181 alin. (1) pct. 2 din același act normativ prevede că, atunci "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., atunci "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În cauză, recurenta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 12/R din 6 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin care a fost admisă excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și, pe cale de consecință, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimații B., C., D., E. și Salubrizare și Servicii Publice Focșani, împotriva deciziei nr. 248/R din 10 octombrie 2024 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2024.

Potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Galați, secția I civilă, hotărârea recurată a fost comunicată recurentei la 11 februarie 2025, la domiciliul său, din municipiul Focșani, str. x, jud. Vrancea, indicat în cererea de revizuire.

La 6 martie 2025, recurenta a solicitat Curții de Apel Galați comunicarea soluției/deciziei pronunțate în dosarul nr. x/2024 la adresa de poștă electronicăadriansadrian0306@gmail.com.

Instanța a dat curs acestei solicitări, la 7 martie 2025, dispunând transmiterea electronică a hotărârii judecătorești, cu mențiunea că recomunicarea nu influențează repunerea în termenul de promovare a căilor de atac.

Constatând existența unei erori cu privire la comunicarea din 7 martie 2025, pe baza referatului întocmit de persoana responsabilă la această dată, s-a dispus reluarea procedurii de transmitere electronică a deciziei recurate la adresa corectă de e-mail, la dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Galați regăsindu-se această dovadă, care poartă mențiunea instanței, în sensul neaccesării e-mail-ului de către recurentă.

Potrivit aceluiași referat, instanța a dispus o nouă comunicare a deciziei recurate și la adresa indicată în cererea de revizuire, cu mențiunea că recurenta nu era repusă în termenul de exercitare a căilor de atac, dată fiind comunicarea anterioară a hotărârii la domiciliul său, precum și prin F., la adresa de e-mail precizată.

Ca urmare a sesizării recurentei, din data de 18 martie 2025, în sensul că în link-ul de acces indicat prin e-mail de către Curtea de Apel Galați nu s-a regăsit hotărârea recurată, instanța a procedat la efectuarea unor verificări cu privire la modalitatea în care recomunicarea deciziei recurate a fost realizată.

Cu această ocazie, s-a constatat că recursul declarat de către revizuentă împotriva deciziei nr. 12/R din 6 februarie 2025 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă la 18 martie 2025.

Raportat la data comunicării deciziei recurate către recurentă, anume la 11 februarie 2025, termenul în care recursul putea fi formulat, cel mai târziu, s-a împlinit la 14 martie 2025, potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Față de această împrejurare, Înalta Curte reține că recurenta a promovat calea extraordinară de atac cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardiv declarat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 12/R din 6 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Față de culpa procesuală reținută, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurentă la plata sumei de 400 RON către intimatul E., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezii de plată depuse la dosarul cauzei, reprezentate de chitanța seria x nr. x emisă de Cabinet de Avocat G. la 9 mai 2025.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a recursului, formulată de recurenta-revizuentă A..

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 12/R din 6 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Obligă pe recurenta-revizuentă la plata sumei de 400 RON către intimatul E., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.