ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2243/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 27 august 2019, sub nr. x/2019, A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei nr. 613 din 11 iunie 2019, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 1, 2 și 8 din C. proc. civ. de la 1865.

În cuprinsul cererii de revizuire, A. S.R.L. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 - art. 34 și art. 322 din C. proc. civ. de la 1865.

Prin decizia civilă nr. 109 din 4 februarie 2021, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații Consiliul Local Galați și Municipiul Galați, împotriva deciziei nr. 613 din 11 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 - art. 34 și art. 322 din C. proc. civ. de la 1865, instanța de fond a constatat, în considerentele sentinței recurate, că excepția invocată este inadmisibilă.

Împotriva deciziei civile nr. 109 din 4 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuenta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 7 și 9 C. proc. civ., contestând soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale.

În motivarea recursului, revizuenta susține că instanța s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate cu încălcarea competenței Curții Constituționale, motiv de nelegalitate subsumat prevederilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și, totodată, cu încălcarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, în cauză fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii, motiv de nelegalitate subsumat prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Consideră revizuenta că excepțiile au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât textele de lege contestate se referă la procedura de soluționare a cererilor de recuzare și a incidentelor de incompatibilitate, iar în proces au fost formulate astfel de cereri. De asemenea, Curtea Constituțională nu a pronunțat o decizie prin care să constate neconstituționalitatea acestor texte de lege.

Mai susține revizuenta că instanța a încălcat normele de procedură de ordine publică, prin aceea că nu a constituit dosar asociat pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Sub un alt aspect, revizuenta consideră că există contradicție între considerente și soluția pronunțată, în sensul că motivele se referă la excepția de neconstituționalitate, iar soluția se referă la cererea de sesizare a Curții Constituționale, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ.. În acest sens face trimitere la hotărâri jurisprudențiale ale Tribunalului Galați (decizia nr. 99/2017) și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (deciziile nr. 270/2015 și nr. 3115/2047).

Arată că, în mod nelegal instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, încălcând prevederile și considerentele obligatorii ale deciziei Curții Constituționale nr. 1227/2011 și nr. 26/2010, precum și ale deciziei ÎCCJ nr. 36/2010, în sensul că prin dispozitiv sunt soluționate cererile părților, indiferent dacă sunt principale, accesorii sau incidentale. Drept urmare, instanța a încălcat dreptul revizuentei la un proces echitabil.

Intimații Consiliul Local Galați și Municipiul Galați nu au depus întâmpinări față de recursul declarat de revizuenta A. S.R.L.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea recurată, în raport de motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că criticile de nelegalitate formulate de revizuentă pot fi sintetizate după cum urmează: (i) critici referitoare la încălcarea normelor procedurale de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale, respectiv: încălcarea competenței forului constituțional, neconstituirea dosarului asociat pentru soluționarea cererii, existența unei contradicții între dispozitiv și considerente, lipsa menționării în dispozitiv a soluției dată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale; (ii) critici referitoare la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 24 - art. 34 și art. 322 din C. proc. civ. de la 1865.

Referitor la primul rând de critici, Înalta Curte reține că motivul privind încălcarea competenței Curții Constituționale este nefondat, curtea de apel pronunțând soluția în limitele competenței trasate de art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992, care conferă instanței de judecată în fața căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate atributul verificării admisibilității acestei excepții.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992:

"Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere (...)", iar alin. (5) al aceluiași articol dispune că:

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale."

În speță, Curtea de Apel Galați a constatat inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate, procedând conform textelor de lege anterior enunțate, în limitele de competență prevăzute de lege, astfel că acest motiv de recurs este nefondat.

În strânsă legătură cu această critică, revizuenta a susținut și existența unei contradicții între dispozitiv și considerente, în sensul că motivele se referă la excepția de neconstituționalitate, iar soluția se referă la cererea de sesizare a Curții Constituționale, precum și lipsa menționării în dispozitiv a soluției date asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Înalta Curte constată că cele două motive de nelegalitate invocate nu pot exista simultan, recurenta susținând, pe de-o parte, lipsa din dispozitiv a soluției pronunțate asupra cererii de sesizare, iar pe de altă parte, existența acestei mențiuni, care, însă, este contradictorie considerentelor.

Analizând hotărârea recurată, instanța de control judiciar constată că, în dispozitivul deciziei, curtea de apel nu a menționat soluția dată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, astfel că motivul referitor la pretinsa contradicție între dispozitiv și considerente este, evident, nefondat.

Cât privește lipsa mențiunii din dispozitiv a soluției date asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că, deși reală, această omisiune nu a produs vreo vătămare recurentei-revizuente, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., pentru a se dispune casarea deciziei atacate.

Potrivit art. 105 alin. (1) C. proc. civ. de la 1965, singurul caz de nulitate a actelor de procedură care nu reclamă dovedirea unei vătămări este întocmirea acestora cu încălcarea normelor de competență de ordine publică sau privată, pentru restul viciilor de ordin procedural fiind necesară existența unei vătămări. Totodată, art. 105 alin. (2) teza a II-a din același cod dispune că, în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea se presupune.

În speță, recurenta-revizuentă nu a invocat o anume vătămare produsă prin soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale în cuprinsul considerentelor deciziei recurate, fără reluarea soluției în cuprinsul dispozitivului și nici nu a indicat un text de lege care să prevadă o nulitate expresă a hotărârii judecătorești în acest caz. Nu se poate reține (și nici recurenta nu a susținut o astfel de teză), că instanța nu ar fi soluționat cererea formulată de revizuentă, atât timp cât, din conținutul încheierii de dezbateri rezultă că s-a acordat cuvântul reprezentantului revizuentei atât asupra cererii de revizuire, cât și asupra solicitării de sesizare a Curții Constituționale, ambele cereri fiind formulate în cuprinsul aceluiași act procesual, iar în considerentele deciziei, curtea de apel a motivat soluțiile de respingere a ambelor cereri.

În concluzie, invocata omisiune nu este de natură să conducă la casarea deciziei recurate, câtă vreme conținutul hotărârii confirmă soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale în sensul constatării inadmisibilității excepției de neconstituționalitate, astfel că revizuenta nu este afectată în vreun fel de maniera de redactare a dispozitivului și considerentelor hotărârii.

Nefondat este și motivul de nelegalitate referitor la neconstituirea dosarului asociat având ca obiect soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, câtă vreme recurenta-revizuentă nu a indicat niciun text de lege care să impună o astfel de procedură. În subsidiar, și dacă o astfel de normă ar exista, Înalta Curte are în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv revizuenta nu a indicat și dovedit vătămarea pretins produsă de soluționarea cererii în cadrul dosarului de revizuire, iar nu într-un dosar asociat.

Cel de-al doilea rând de critici privește condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate, revizuenta susținând, contrar Curții de Apel Galați, că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte reține că, prin decizia recurată, curtea de apel a constatat caracterul inadmisibil al excepției de neconstituționalitate justificat de lipsa indicării și motivării în concret a încălcărilor normelor constituționale, respectiv a drepturilor și principiilor prevăzute de Constituție. Or, revizuenta nu a formulat critici raportate la aceste considerente, ci a susținut argumente referitoare la legătura textelor de lege contestate cu cauza și la nepronunțarea unei decizii de constatare a neconstituționalității de către Curtea Constituțională, aspecte care nu au fost analizate de prima instanță. Prin urmare, criticile revizuentei sunt străine de conținutul deciziei atacate.

Chiar și așa fiind, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că cerința indicării prevederilor din Constituție apreciate a fi încălcate prin textele de lege a căror neconstituționalitate se invocă, precum și detalierea motivelor pentru care partea susține această încălcare, reprezintă elemente care fac parte din analiza de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Potrivit art. 148 C. proc. civ., orice cerere adresată instanței de judecată trebuie să cuprindă motivele pe care se întemeiază, iar potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 147/1992:

"Sesizările (adresate Curții Constituționale - n.r.) trebuie făcute în formă scrisă și motivate." Chiar dacă prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu prevăd obligația titularului cererii de a motiva excepția de neconstituționalitate invocată, aceasta cerință este prevăzută în mod expres în cuprinsul art. 10 din aceeași lege, astfel încât, condițiilor de admisibilitate deduse din conținutul art. 29 din Legea nr. 47/1992 li se adaugă și cerința motivării, dedusă din prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

De altfel, art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 prevede că:

"Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.". Or, în lipsa motivării cererii, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot formula puncte de vedere cu privire la excepția invocată, fiind afectate principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.

În analiza pe care o realizează cu privire la conformitatea actelor normative cu caracter ierarhic inferior cu legea supremă, potrivit art. 142 și 146 din Constituție și Legii nr. 47/1992, Curtea Constituțională analizează aspectele de neconstituționalitate expuse, în limitele sesizării formulate, neputând extinde obiectul criticilor de neconstituționalitate, în contra principiului disponibilității părții. Ca atare, motivele pentru care solicitantul a apreciat asupra caracterului neconstituțional al unor texte de lege trebuie să fie arătate cu exactitate în cuprinsul cererii de sesizare, prin indicarea punctuală a prevederii constituționale încălcate și a modalității în care textul de lege contestat contravine acesteia. Din această perspectivă, o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, prin care se susține doar caracterul neconform al unor texte de lege, fără a fi indicate prevederile constituționale încălcate, nu îndeplinește cerințele de admisibilitate.

În concluzie, Înalta Curte constată că sunt nefondate și criticile vizând încălcarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 5, 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 din același cod, va respinge recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 109 din 4 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 109 din 4 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2022.