ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2140/2019

Asupra prezentului recurs;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 29 octombrie 2018, sub nr. x/2016/*a3, petenta SC A. SRL a solicitat reexaminarea amenzii judiciare dispusă prin Sentința civilă nr. 944 din 23 octombrie 2018 în Dosarul nr. x/2016.

În cadrul acestui dosar, petenta SC A. SRL a formulat și o cerere de suspendare a judecății cauzei având ca obiect cererea de reexaminare a amenzii judiciare, până la soluționarea recursului declarat de aceasta împotriva Sentinței civile nr. 944 din 23 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea de cameră de consiliu din 28 noiembrie 2018, Tribunalul Galați a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea Dosarului nr. x/2016, față de prevederile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. de la 1865, reținând că soluția dată asupra recursului hotărârii pe fondul cauzei nu influențează soluția asupra cererii de reexaminare amendă, având în vedere faptul că amenda aplicată are drept cale de atac numai cererea de reexaminare care face obiectul cauzei și nu recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a soluționat fondul.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta SC A. SRL, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, iar la termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2019, Curtea a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză.

În cadrul acestui dosar, la data de 4 februarie 2019, petenta SC A. SRL a depus o cerere prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 244 din C. proc. civ. de la 1865, precum și suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate.

Prin Decizia civilă nr. 233 din 28 februarie 2019, Curtea de Apel Galați a decis următoarele:

- respinge cererea de suspendare a judecății formulată de petenta SC A. SRL Galați;

- respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, raportat la prevederile art. 1085 alin. (3) din vechiul C. proc. civ.

- respinge recursul declarat de petenta SC A. SRL Galați prin administrator B., împotriva încheierii din data de 28 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. x/2016, ca inadmisibil;

- în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 din vechiul C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate la pct. I.2, petenta Societatea A. SRL a declarat recurs, prin intermediul a două memorii de recurs, înregistrate la dosar la 11 martie 2019 și la 19 martie 2019, vizând atât soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale invocată, cât și soluția de respingere a cererii de suspendare a judecății.

Prin intermediul primului memoriu de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 1, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, petenta a criticat soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată, solicitând casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea memoriului de recurs se arată că hotărârea recurată este lovită de nulitate absolută, pentru că instanța a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, în sensul că s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale prin decizie, și nu prin încheiere separată, așa cum prevede legea. De asemenea, pe fondul cererii, instanța a apreciat greșit că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării CCR cu excepția de neconstituționalitate invocată, întrucât, în opinia recurentei, art. 244 C. proc. civ. de la 1865 are legătură cu soluționarea cauzei.

Prin cel de-al doilea memoriu de recurs, întemeiat tot pe art. 304 pct. 1, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, petenta a criticat soluția de respingere a cererii de suspendare a judecății, solicitând, de asemenea, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea acestui al doilea memoriu de recurs se arată că hotărârea recurată este, de asemenea, lovită de nulitate absolută, pentru încălcarea de către instanță a normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, întrucât s-a pronunțat asupra cererii de suspendare invocând un alt temei de drept, respectiv art. 29 din Legea nr. 47/1992, deși petenta a invocat art. 244 C. proc. civ. de la 1865. Pe fond, decizia atacată este nelegală, întrucât instanța a respins cererea de suspendare fără a o motiva în raport de dispozițiile art. 244 C. proc. civ. de la 1865. În opinia recurentei, sunt îndeplinite condițiile suspendării pe dispozițiile art. 244 C. proc. civ. de la 1865, care prevede că se poate dispune suspendarea judecății până la soluționarea unei alte cauze, în speță, până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate invocată. De asemenea, decizia este nelegală, întrucât instanța s-a pronunțat asupra cererii de suspendare, mai înainte de a se pronunța asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționalitate cu excepția de neconstituționalitate invocată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Sub un prim aspect, se constată că, deși prin cele două memorii de recurs au fost invocate și pct. 1, 6, 7, 8 și 9 ale art. 304 din C. proc. civ. de la 1865, criticile comune formulate de recurenta Societatea A. SRL se circumscriu doar în motivul de recurs prevăzut de pct. 5 al art. 304 din același cod, motiv de casare pe care Înalta Curte îl găsește nefondat, hotărârea recurată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept procesual incidente.

Controlul judiciar declanșat de recurentă are ca obiect verificarea legalității Deciziei civile nr. 233 din 28 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, atât în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată, cât și în referire la soluția de respingere a cererii de suspendare a judecății până la soluționarea de către instanța de contencios constituțional a dispozițiilor criticate ca neconstituționale.

Astfel, potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., decizia recurată este susceptibilă de casare atunci când a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același cod, care prevăd că:

"actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie."

În speță, subsumat acestui motiv de casare, recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât, pe de o parte, Curtea de apel s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale prin decizie, iar nu prin încheiere separată, iar pe de altă parte, că s-a pronunțat asupra cererii de suspendare invocând temeiul de drept prevăzut de art. 29 din Legea nr. 47/1992, deși recurenta a avut în vedere dispozițiile art. 244 C. proc. civ.

Criticile astfel formulate sunt nefondate, nefiind dovedită vătămarea produsă prin faptul că soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale s-a făcut prin decizia atacată, iar nu printr-o încheiere motivată, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Mai mult, prin declararea prezentei căi de atac, în termenul legal, eventuala vătămare ce i-ar fi fost produsă recurentei a fost acoperită.

În egală măsură, nu poate fi dovedită vătămarea produsă nici prin faptul că judecătorul s-a pronunțat asupra cererii de suspendare, în baza unui alt temei de drept decât cel avut în vedere de recurentă, cât timp judecătorul cauzei este îndreptățit să dea calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, conform art. 22 alin. (1) și (4) C. proc. civ. Art. 29 din Legea nr. 47/1992 stabilește procedura de parcurs în soluționarea unei cereri de sesizare a CCR cu excepția de neconstituționalitate, iar solicitarea de suspendare a cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate nu putea fi dispusă în temeiul art. 244 C. proc. civ., cât timp cererea recurentei nu a fost încuviințată. Nefiind temporizată judecata recursului prin sesizarea CCR, sunt formale criticile referitoare la soluția dată asupra cererii de suspendare, care nu putea opera în cauză, indiferent de temeiul invocat de către recurentă.

Pentru aceste considerente, găsind neîntemeiate criticile subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 din același Cod, va respinge recursul formulat împotriva deciziei civile atacate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Societatea A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 233 din 28 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2019.

GGC - LM