ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1588/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 16.06.2021 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, petenta S.C. A. S.R.L., prin administrator B., a solicitat completarea deciziei civile nr. 397/21.04.2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Prin încheierea din 9 decembrie 2021, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de către petentă privind suspendarea judecății cererii de completare hotărâre până la soluționarea dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Galați.

Împotriva încheierii din 10 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs petenta S.C. A. S.R.L., prin administrator B., solicitând respectarea art. 1 și art. 6 din CEDO, art. 21 și art. 148 din Constituția României, privind dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Precizează că prin această încheiere s-a respins cererea de suspendare.

Recurenta-petentă a depus un înscris prin care arată că prin cererea de recurs a făcut o eroare materială și că, de fapt, a formulat recurs împotriva încheierii din 09.12.2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins cererea de suspendare.

Invocă excepția prematurității și a inadmisibilității cu privire la recursul formulat împotriva încheierii din 10.12.2021, pe care a înțeles să îl formuleze împotriva încheierii din 09.12.2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Deși au fost legal citați, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând excepția inadmisibilității căii de atac, invocată din oficiu de către instanță, apreciind că aceasta primează, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Principiul legalității căilor de atac este consacrat în art. 129 din Constituția României, potrivit căruia căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, nefiind permisă utilizarea altor mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Părțile au fost citate pentru termenul din 17 martie 2022 cu mențiunea de a-și exprima, în scris, punctul de vedere cu privire la excepția inadmisibilității recursului în raport cu dispozițiile art. 244

1

din vechiul C. proc. civ., respectiv să precizeze dacă încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei poate fi atacată cu recurs în baza textului de lege menționat.

Potrivit dispozițiilor art. 244

1

alin. (1) și (2) din C. proc. civ. de la 1865:

"Asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."

Astfel, dispozițiile art. 244

1

alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 nu prevăd posibilitatea atacării separate a încheierii prin care se respinge cererea de suspendare a judecării procesului, obiectul cererii de recurs putând fi reprezentat de încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecății sau încheierea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

Cum în cauză, prin încheierea atacată a fost respinsă cererea de suspendare a judecății, rezultă că recursul îndreptat împotriva acestei încheieri este inadmisibil.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L., prin administrator B., împotriva încheierii din 9 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L., prin administrator B., împotriva încheierii din 9 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2022.