ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2867/2024

Cadrul procesual Prin cererea formulată la data de 26.10.2022 în dosarul nr. x/2022, contestatoarea S.C. A. S.R.L. Galați a formulat cerere de recuzare a membrilor completului învestit cu soluționarea cererii de recuzare a completului C3R.

Soluția instanței de fond Prin încheierea din 27 octombrie 2022, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a constatat inadmisibilă cererea de recuzare formulată de contestatoarea A. S.R.L.. Totodată, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs Împotriva încheierii din 27 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă, a formulat recurs contestatoarea S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6 și 9 din vechiul C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Alte aspecte procesuale Recurenta a invocat prin cererea de recurs și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24-34 și art. 29 din Codul de procedură vechi, cererea de sesizare a Curții Constituționale făcând obiectul dosarului nr. x/2022

Încheierea de suspendare Prin încheierea din 17 ianuarie 2023, Înalta Curte a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 din vechiul C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 27 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. II. Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate excepția perimării recursului formulat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva Încheierii 27 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată următoarele: La termenul de judecată din 17 ianuarie 2023, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 242 pct. 2 din vechiul C. proc. civ., constatându-se că părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au cerut, în scris, judecarea cauzei în lipsă. La data de 26 martie 2024, în baza referatului grefei, s-a fixat termen de judecată la data de 28 mai 2024, în vederea discutării excepției perimării. Înalta Curte constată că recurenta, de la data suspendării pricinii, nu a formulat o cerere de repunere pe rol a dosarului, în sensul înfăptuirii unui act de continuare a judecății. Încheierea de ședință de la data de 17 ianuarie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de un an prevăzut de art. 248 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 101 alin. (3) vechiul C. proc. civ., s-a împlinit la data de 17 ianuarie 2024. În acest sens, instanța de control judiciar observă că, de la data la care a intervenit suspendarea judecății în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv de la data de 17 ianuarie 2022, cauza de față a rămas în nelucrare. Având în vedere cele expuse anterior, precum și dispozițiile legale ce reglementează perimarea, ca sancțiune procesuală ce intervine de drept, se constată că aceasta operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în scopul judecării cauzei, situație datorată lipsei de diligență a părților ce nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea sa o facă. Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voința părții, care să o fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, ceea ce ar fi întrerupt și termenul de perimare prevăzut de lege. Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinței în timpul prevăzut de lege, și intervenind din necesitatea de a pune punct stării de incertitudine privind raporturile juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de un an, din vina părții. Astfel, în temeiul art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de un an, iar art. 249 din același Cod prevede că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes. Față de textul de lege mai sus menționat, Curtea reține că în prezenta cauză un astfel de act de procedură nu a fost îndeplinit în interiorul termenului de perimare. Prin urmare, dacă termenul de primare nu a fost întrerupt, atunci la momentul împlinirii sale perimarea operează de drept și în bloc asupra întregului cadru procesual. Astfel, termenul de un an, stabilit de art. 248 vechiul C. proc. civ., aplicabil în cauza de față, s-a împlinit, ceea ce a condus la intervenirea de drept a perimării. În consecință, Înalta Curte va constata intervenită sancțiunea perimării cererii de recurs.