ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2856/2023

Cadrul procesual La data de 17 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2020, aflat pe rolul Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, în camera de consiliul, s-a luat în examinare cererea de recuzare a completului C3R formulată de petenta S.C. A. S.R.L. Galați prin administrator unic B..

Hotărârea atacată Prin încheierea din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, cu privire la excepția lipsei de imparțialitate a judecătorilor care soluționează prezenta cerere de asistență judiciară, excepție invocată de petenta S.C. A. S.R.L. și cu privire la cererea de recuzare formulată, instanța arată următoarele: Judecătorii care formează prezentul complet înțeleg să nu formuleze cerere de abținere, întrucât apreciază că nu este incident niciun caz de incompatibilitate prevăzut de art. 41-42, C. proc. civ. Pe de altă parte, în privința recuzării, constată cererea de recuzare ca fiind inadmisibilă, întrucât potrivit dispozițiilor art. 46 C. proc. civ. pot fi recuzați numai judecătorii care soluționează pricina, iar potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (2), este inadmisibilă cererea de recuzare privitoare la alți judecători decât cei prevăzuți la art. 46. Cum membrii completului de față nu soluționează pricina, fiind învestiți doar cu soluționarea unei cereri de recuzare, instanța constată cererea de recuzare ca fiind inadmisibilă în baza dispozițiilor art. 47 alin. (4) C. proc. civ. (...)

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați prin administrator unic B. a formulat cerere de recurs cu privire la soluția de respingere a cererilor de recuzare. A precizat că va depune motivele de recurs după ce va primi încheierea recurată a cărei comunicare a solicitat-o.

Apărările formulate în recurs În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare, anterior termenului din data de 30.03.2023, intimatul depunând concluzii scrise, prin care a solicitat și anularea recursului pe motiv că nu sunt detaliate argumente care să se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1, 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 6 februarie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 30 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind amânată la data de 25 mai 2023, în vederea comunicării încheierii atacate către recurenta-reclamantă, la cererea acesteia, pentru a-i da posibilitatea să formuleze motivele de recurs. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Astfel, deși există formal declarația de recurs, nu se indică care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat. Instanța de control judiciar constată astfel că recursul declarat de reclamantă nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care prevăd că "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." Totodată, Înalta Curte amintește că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8, acestea menționând ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate. Prin urmare, recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a căii de atac, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului, nefiind, așadar, suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de articolul de lege antereferit. Prin urmare, având în vedere că motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze nelegalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte constată că recurenta nu a formulat nicio critică împotriva sentinței atacate, înregistrând doar declarația de recurs la data de 18.11.2022, în cuprinsul căreia a menționat că urmează să depună motivele de recurs după comunicarea încheierii, instanța dispunând la termenul din 30 martie 2023 comunicarea încheierii atacate către recurentă în vederea formulării motivelor de recurs, care însă nu a înțeles să complinească îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 486-487 C. proc. civ. antereferite. În concluzie, din această perspectivă, recursul declarat de reclamantă este inform din punct de vedere procedural și, ca atare, nu satisface exigențele pentru validarea acestuia, Înalta Curte urmând a face aplicarea sancțiunii nulității. 4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (1) C.prov.civ. și art. 496 alin. (1) C.prov.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă.