ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 927/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Prin decizia civilă nr. 153/A de la 9 mai 2021, Curtea de apel Galați, secția a II-a civilă, în temeiul art. 47 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de societatea A. S.R.L. GALAȚI, prin administrator B., împotriva doamnelor judecător C. și D. și, ca prematur, recursul formulat de recurenta A. S.R.L., prin administrator B., împotriva încheierii din 22 octombrie 2020 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

În ceea ce privește cererea de recuzare, în motivare s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 47 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., aceasta fiind formulată împotriva acelorași judecători și pentru același motiv de incompatibilitate ca și aceea din 4 mai 2021 formulată de societatea debitoare.

În esență, această parte a susținut că cei doi membri ai completului și-au mai spus părerea cu privire la obiectul cauzei, în același dosar, respectiv dosarul nr. x/2017, prin respingerea recursului anterior în aceeași situație.

Acest motiv de incompatibilitate a făcut obiectul cererii de recuzare formulate de aceeași parte la 4 mai 2021, respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din 6 mai 2021, pronunțată de un alt complet de apel.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (4) din C. proc. civ., nerespectarea dispozițiilor privind neformularea unei cereri de recuzare împotriva aceluiași judecător și pentru aceleași motive de incompatibilitate, fapt ce determină inadmisibilitatea cererii de recuzare, urmează să fie constatată chiar de completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat.

În privința posibilității atacării pe cale separată a încheierilor premergătoare, indiferent dacă acestea sunt preparatorii sau interlocutorii, s-a reținut că aceasta trebuie să fie prevăzută expres de către legiuitor, cum este cazul în materia cererilor de intervenție, a suspendării, acest aspect rezultând cu claritate din dispozițiile art. 466 alin. (4) din C. proc. civ., care prevede că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel.

În ceea ce privește susținerea apelantei în sensul posibilității atacării pe cale separată a acestei încheieri, conform dispozițiilor privind repunerea pe rol în materia suspendării judecării cauzei, s-a apreciat că acestea sunt de strictă aplicabilitate în această materie, cea a suspendării procesului, iar nu prin analogie și la instituția repunerii pe rol, reglementată de art. 400 din C. proc. civ., care este incidentă în materia deliberării și pronunțării hotărârii, astfel încât formularea înainte de soluționarea fondului, în speță a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, a unei căi de atac împotriva încheierii premergătoare din 22 octombrie 2020 va fi respinsă ca fiind prematură.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea/anularea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

În susținerea motivelor de recurs, s-a arătat că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, s-au încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, decizia recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și este lovită de nulitate absolută și nu s-a intrat în cercetarea fondului cu privire la excepția lipsei de imparțialitate.

Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 47 alin. (3) din C. proc. civ., "sunt, de asemenea, inadmisibile, […], precum și cererea îndreptată împotriva aceluiași judecător pentru același motiv de incompatibilitate, iar conform alin. (4) al aceluiași articol, "nerespectarea condițiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. În acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea judecătorului recuzat".

Textul anterior menționat a fost instituit tocmai pentru a preveni un eventual abuz al părții în exercițiul dreptului de recuzare, în condițiile în care un alt complet a verificat motivul de incompatibilitate respective, găsindu-l neîntemeiat.

În ipoteza în care cererea de recuzare este inadmisibilă potrivit art. 47 alin. (3) din C. proc. civ. - cazul de față - aceasta se soluționează de către instanța în fața căreia a fost formulate, în compunerea căreia intră și judecătorul recuzat.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, curtea de apel analizând corespunzător condițiile necesare pentru a se dispune respingerea ca inadmisibilă a cererii de recuzare.

Înalta Curte de Casație și Justiție arată că argumentele expuse de recurentă cu privire la temeinicia cererii de recuzare din perspectiva motivelor de casare invocate nu pot fi primite, în condițiile în care au fost respectate normele privind compunerea instanței, nu a existat o încălcare a regulilor de procedură a căror nerespctare atrage sancțiunea nulității, au fost indicate motivele pentru care s-au înlăturat susținerile părților și s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 47 alin. (3) din C. proc. civ., dându-se eficiență în sensul avut în vedere de legiuitor și nu de parte.

Aceste dispozițiile legale au fost prevăzute atât în interesul unei bune administrări a justiției, cât și pentru a da posibilitatea instanțelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv și eficient al modului de desfășurare a procesului civil în etapele procesuale anterioare, raționamentul juridic al instanței de apel fiind logic, argumentat și solid.

Cu privire la nulitatea absolută a hotărârii recurate, art. 457 din C. proc. civ. se referă la mijloacele de invocare a nulității hotărârii, consacrând principiul potrivit căruia nulitatea unei hotărâri nu poate fi cerută decât prin intermediul căilor de atac. Acest principiu este valabil pentru orice fel de hotărâre, chiar și pentru încheieri, inclusiv pentru cele premergătoare, care sunt susceptibile de apel sau, după caz, de recurs odată cu fondul [art. 466 alin. (4) și art. 494 din C. proc. civ..]. Așadar, în materia nulității hotărârilor, nu sunt incidente dispozițiile art. 178 din C. proc. civ., referitoare la mijloacele de invocare a nulității actelor de procedură, astfel încât vor fi respinse susținerile recurentei și cu privire la acest aspect.

Reamintind dispozițiile art. 10 potrivit cărora "Obligațiile părților în desfășurarea procesului" din C. proc. civ., care prevăd expres că "(1) părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia", Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 153/A din 19 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 153/A din 19 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 aprilie 2022.