Decizia nr. 1813/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 2037/2019 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă sub nr. x/2018, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., au solicitat, în baza Legii nr. 33/1994 și Legii nr. 198/2004 modificată și completată, precum și în baza prevederilor H.G. nr. 941/2004 și H.G. nr. 424/2008, pronunțarea unei hotărâri prin care să se stabilească suprafața reală expropriată pentru cauză de utilitate publică, din totalul suprafeței de 7500 mp, proprietatea reclamanților, suprafață situată în intravilanul orașului Voluntari, tarla x, parcela A4457, jud. Ilfov; să se stabilească valoarea reală a despăgubirilor acordate de către pârâtă reclamanților ca urmare a exproprierii terenului proprietatea reclamanților pentru cauză de utilitate publică; să oblige pârâta la achitarea acestor despăgubiri către reclamanți cu penalități de întârziere în cuantum de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere; cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 2037 din 1 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă Prin sentința civilă nr. 2090 din 6 august 2020, Tribunalul Ilfov, secția civilă a admis excepția tardivității invocată de pârâtă și, pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., ca tardiv formulată. Împotriva acestei sentințe, la data de 2 noiembrie 2020, au declarat apel reclamanții B. și A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 18 decembrie 2020. Prin decizia civilă nr. 124A din 4 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelanții-reclamanți A. și B., împotriva sentinței civile nr. 2090 din 06.08.2020, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR-S.A.), a anulat sentința civilă apelată și a acordat termen pentru evocarea fondului I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie Prin decizia civilă nr. 348A din 27 martie 2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, evocând fondul: a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (CNAIR- S.A.); a majorat cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 40/03.12.2012 pentru suprafața de 45 mp teren situat în Voluntari, județul Ilfov, având nr. cadastral x la suma de 8051,23 RON și prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 54/03.12.2012 pentru suprafața de 462 mp teren situat în Voluntari, județul Ilfov, având nr. cadastral x, la suma de 82.659,37 RON; a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 90.710,6 RON ca urmare a exproprierii celor două terenuri; a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată; a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 6000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 2500 RON, onorariul de expert topo în cuantum de 1500 RON și onorariul experților evaluatori în cuantum de 3000 RON. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs reclamanții A. și B., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 21 ianuarie 2025 sub nr. x/2018. Prin cererea formulată, invocând drept motiv de casare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. I.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. I.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac, având în vedere legea aplicabilă litigiului, respectiv forma C. proc. civ. în vigoare la data de 2.10.2018. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că hotărârea atacată nu este susceptibilă de recurs, acesta fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive care nu are deschisă această cale de atac. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere. La data de 16 septembrie 2025, intimatul-pârât a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil. Recurenții-reclamanți au formulat, de asemenea, punct de vedere la raport, pe care l-au depus la dosar la data de 26 septembrie 2025, susținând că recursul formulat este admisibil. Prin rezoluția din 3 octombrie 2025 a fost stabilit termen la data de 21 octombrie 2025, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului. La termenul menționat, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond (...), hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele: Principiul legalității căii de atac, consacrat de dispozițiile art. 457 C. proc. civ., stabilește că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menționat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Controlul judiciar al hotărârii judecătorești este condiționat, potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., de exercitarea căii de atac în condițiile legii. În accepțiunea C. proc. civ., prin noțiunea de hotărâre definitivă se înțelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului și nici al recursului. Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului", iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs". Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în forma aplicabilă cauzei în raport cu data începerii procesului (2 octombrie 2018), stipulează că "(1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019. (2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. I lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. (declarat parțial neconstituțional prin Decizia nr. 369/2017 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv"). De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Potrivit art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016, dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu modificările ulterioare, se aplică și proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă. Astfel, se constată că obiectul litigiului pendinte îl reprezintă o cerere în materie de expropriere (introdusă pe rolul instanțelor la data de 2 octombrie 2018, în intervalul prevăzut de art. art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016), iar pentru această categorie de litigii, noua reglementare a instituit doar două grade de jurisdicție, respectiv fond și apel. Cum hotărârea atacată a fost pronunțată într-o cerere în materie de expropriere, aceasta nu mai este susceptibilă de reformare pe calea recursului, întrucât este o hotărâre definitivă, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Prin urmare, recurenții-reclamanți nu au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 348A din 27 martie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 rap. la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei nr. 348A din 27 martie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.