ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1651/2019

Ședința publică din data de 3 octombrie 2019

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2221/08.09.2015, Tribunalul Ilfov, secția civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți și a dispus următoarele: majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 2/03.12.2012, emisă de pârât, de la suma de 2.660,36 RON, la suma de 15.606 euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând contravaloarea imobilului-teren la momentul exproprierii - 2011; obligarea pârâtului la plata sumei de 63.109 euro, în echivalent în RON la data plății reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de restricția impusă de autostradă și a sumei de 92.107 euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de restricția impusă de autostradă cu privire la construibilitatea terenului rămas neexpropriat; cu cheltuieli de judecată de 7.224 RON.

În motivarea soluției, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 2/03.12.2012, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, s-a stabilit o despăgubire în cuantum de 2.660,36 RON pentru exproprierea imobilului-teren în suprafață de 153 m.p., situat în orașul Voluntari, jud. Ilfov, NC 3909/1/1, conform dispozițiilor Legii nr. 255/2010 și H.G. nr. 953/2011.

Potrivit raportului de expertiză evaluatorie administrat la dosarul cauzei, întocmit de experții E. și F., în opinie majoritară și răspunsului la obiecțiuni, valoarea despăgubirilor pentru imobilul-teren în litigiu este de 15.606 euro. La stabilirea valorii reale a imobilului-teren în litigiu, comisia de experți s-a raportat la tranzacții comparabile, estimând o valoare de 102 euro/m.p. Cu privire la punctul de vedere separat al d-nei expert G., acesta a fost înlăturat sub aspectul valorii imobilului-teren în litigiu, întrucât nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat la dosar.

Referitor la momentul exproprierii, tribunalul a reținut că acesta se situează la nivelul anului 2011, înlăturând susținerile reclamanților referitoare la momentul anului 2008, când ar fi avut loc o expropriere în fapt, față de notarea intenției de expropriere în cartea funciară încă din anul 2008, întrucât, prin raportare la conținutul cererii de chemare în judecată, s-a reținut că reclamanții nu au învestit instanța cu un capăt de cerere având ca obiect constatarea intervenirii unei exproprieri de fapt la nivelul anului 2008. Or, în lipsa unei asemenea solicitări din partea reclamanților și față de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, tribunalul a respins această solicitare, ca neîntemeiată.

În privința prejudiciului cauzat de restricția impusă de autostradă, s-a reținut că expertiza a concluzionat că se impune acordarea de despăgubiri și pentru daunele cauzate de zona de protecție a autostrăzii, instituită de prevederile art. 17 din O.G. nr. 43/1997, iar în conformitate cu Anexa nr. 1, lit. b) la O.G. nr. 43/1997, zona de protecție a autostrăzii este de 50 m., măsurată din axul drumului.

Potrivit raportului de expertiză topografică efectuat de d-na expert H., suprafața rămasă neexpropriată situată între autostradă și limita de protecție de 50 m. este de 1.546,79 m.p., pe care nu se poate construi, conform O.G. nr. 43/1997.

Prin urmare, s-a stabilit cuantumul prejudiciului cauzat reclamanților la suma de 63.109 euro, sens în care au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză, valoarea terenului afectat de zona de protecție fiind valoarea bonității negative de 40% din valoarea reală a terenului, și anume 102 euro/m.p. x 40% x 1.546,79 m.p.

De asemenea, raportul de expertiză topografică a constatat că reclamanții au suferit și un prejudiciu cauzat de restricția impusă de autostradă cu privire la construibilitatea terenului rămas neexpropriat, în suprafață de 4.300,05 m.p.

Așa fiind, instanța a stabilit cuantumul acestui prejudiciu cauzat reclamanților la suma de 92.107 euro, sens în care au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de experții E. și F., valoarea terenului construibil afectat de restricția impusă de autostradă fiind 102 euro/m.p. x 21% x 4.300,05 m.p.

Prin urmare, procedând la compararea ofertei pârâtului cu pretențiile formulate de reclamanți, tribunalul a reținut că valoarea totală a imobilului în litigiu la care urmează a se raporta este cea rezultată din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de experții E. și F., în opinie majoritară, constând din valoarea reală a terenului expropriat (153 m.p. în valoare de 15.606 euro), suma de 63.109 euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de restricția impusă de autostradă și suma de 92.107 euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat de restricția impusă de autostradă cu privire la construibilitatea terenului rămas neexpropriat. Sub acest aspect, s-a reținut că, prin lucrarea efectuată în cauză, experții menționați au selecționat în mod corect proprietățile imobiliare comparabile, s-au raportat la elemente tehnice de comparație corecte și au aplicat factori de corecție pertinenți, astfel încât valorile luate în considerare sunt apreciate de instanță ca fiind apropiate cu cele ale imobilului în litigiu.

Pe cale de consecință, reținând că experții menționați au stabilit ca valoare a imobilului în litigiu o sumă justificată din punct de vedere tehnic, prin comparație cu expertiza care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, în temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 255/2010 și art. 27 din Legea nr. 33/1994, a fost admisă cererea formulată de reclamanți în sensul celor arătate.

În privința cheltuielilor de judecată, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 7.224 RON reprezentând onorariu de expert și onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel toate părțile litigiului.

Prin decizia civilă nr. 273A/15.04.2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul declarat de reclamanți, ca nefondat; a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere și a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a respins, ca nefondate, pretențiile în cuantum de 92.107 euro, echivalent în RON la data plății, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această soluție, instanța s-a întemeiat pe următoarele argumente:

Cu referire la apelul reclamanților, s-a reținut, în sinteză, că transferul dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat a operat la 28.11.2011 și nu la momentul notării în cartea funciară a intenției de expropriere, la nivelul anului 2008. Instanța a apreciat că este nefondată și critica referitoare la plata cheltuielilor de judecată, pentru considerentele detaliate în cuprinsul hotărârii.

Relativ la apelul pârâtului Statul Român, prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, curtea de apel a dat eficiență prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și a reținut din examinarea "Aprobării" aflate la dosarul de apel, că terenul de 6.000,01 m.p., din care face parte și terenul de 153 m.p., situat în orașul Voluntari, tarlaua x/2, parcela A - 447/25, a fost introdus în intravilanul orașului Voluntari pentru a se realiza obiectivul de investiții locuințe.

Instanța de fond a avut în vedere opinia majoritară a experților E. și F. și răspunsul la obiecțiuni a celor doi experți.

Examinând suplimentul la raportul de expertiză întocmit de experții E. și F., s-a constatat că au fost avute în vedere imobile intravilane dotate cu utilități și cu acces la șoseaua x, în timp ce imobilul expropriat se află în câmp, fără utilități și fără acces la șosea asfaltată. Imobilele sunt, deci, similare în raport de categoria de folosință intravilan, dar nu și în raport de facilitățile pe care le prezintă zona în care se afla terenurile.

Textul art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede sintagma terenuri "de același fel", fără să facă vreo distincție asupra utilităților de care dispun terenurile din contractele de vânzare-cumpărare folosite ca și comparabile.

Prima instanță a fondului a arătat, în raport de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 43/1997 și Anexa nr. 1 la O.G. nr. 43/1997, că zona de protecție este de 50 m., măsurată din axul drumului și că potrivit raportului de expertiză efectuat de d-na expert H., suprafața din zona de protecție este de 1.546,79 mp din terenul neexpropriat, iar față de concluziile raportului de expertiză întocmit de experții E. și F., valoarea acestui teren ar fi scăzut cu 40% din valoarea reală, astfel că prejudiciul ar consta în suma de 63.109 euro.

Din raportul de expertiză întocmit de d-na expert H. rezultă o zonă de protecție a autostrăzii de 1.546,79 m.p.

Din opinia experților E. și F. rezultă că prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare a instituirii zonei de protecție este de 33 euro/m.p. x 1546,79 mp, și anume 63.109 euro.

Cum stabilirea acestui prejudiciu s-a făcut în raport de prețul de piață al imobilului expropriat, motivul de apel sub acest aspect a fost apreciat ca fiind nefondat.

Sub aspectul prejudiciului pentru terenul în suprafață de 4300,5 mp, instanța a apreciat că este fondată critica, deoarece în suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de experții E. și F. se arată că "terenul expropriat nu este supus poluării". În raportul de expertiză refăcut se arată de către aceiași experți că terenul rămas, aflat în afara zonei de protecție a autostrăzii, prezintă condiții de utilizare defavorabile, din cauza autostrăzii, și anume poluare sonoră și gazoasă și că terenul este construibil, condiționat și cu restricții, pe care le-au estimat la 15%, fără însă să arate în ce constă aceste restricții. Despre poluarea sonoră s-a reținut că experții au fost în eroare întrucât, atâta vreme cât nu există persoane care să locuiască pe acest teren, nu se poate vorbi de poluare sonoră și de poluare gazoasă, iar susținerea experților nu s-a bazat pe nicio probă.

Hotărârea curții de apel a fost recurată de ambele părți din litigiu, iar instanța supremă, prin decizia nr. 1797/06.10.2016, a admis recursurile în cauză, a casat decizia civilă atacată și a trimis pricina spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se determina valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat, ținând seama de toate caracteristicile acestuia, raportat la momentul transferului dreptului de proprietate- 28.11.2011, iar, în raport de aceasta, să se reevalueze, în rejudecare, și valoarea prejudiciului cuvenit reclamanților pentru zona de protecție, prevăzută de O.G. nr. 43/1997.

În fața instanței de apel, după casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, a fost administrată proba cu expertiza tehnică specialitatea evaluare imobiliară cu privire la terenul expropriat în suprafață de 153 m.p. și cu privire la suprafața de teren afectată de zona de protecție, fiind depuse, de ambele părți, contracte de vânzare-cumpărare cu privire la imobile "de același fel în unitatea administrativ-teritorială" la data exproprierii, în sensul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Prin decizia civilă nr. 636A din 19.04.2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelurile exercitate în cauză, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul majorării cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 2/03.12.2012 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 255/2010, de la suma de 2.660,36 RON, la următoarele sume: 7.861,14 euro, adică 34.264,35 RON, calculați la un curs de schimb de 4,3587 RON/euro la data de 28.11.2018 reprezentând contravaloarea imobilului-teren expropriat în suprafață de 153 m.p., situat în Voluntari, județul Ilfov, nr. cadastral x; 31.352,07 euro, adică 136.654,26 RON calculați la un curs de schimb de 4,3587 RON/euro la data de 28.11.2018 reprezentând contravaloarea prejudiciului pentru suprafața de teren de 3.051 m.p. afectată de zona de protecție. A menținut, în rest, dispozițiile sentinței civile atacate. În temeiul art. 213 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, a stabilit onorariul definitiv pentru comisia de experți desemnată în apel la suma de 6.000 RON și a obligat pe apelanții-reclamanți la plata către B.L.E.T. a diferenței de onorariu de expert de 3.500 RON. A obligat pe apelantul-pârât la plata către apelanții-reclamanți a cheltuielilor de judecată de 6.000 RON reprezentând onorariul de expert achitat în apel. A luat act că apelanții-reclamanți nu au solicitat obligarea apelantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat din apel.

În motivarea soluției dată apelurilor, instanța a reținut următoarele considerente:

O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor operează cu noțiunile de "zonă de siguranță" și "zonă de protecție".

Potrivit art. 2 alin. (5) pct. 6 din O.G. nr. 43/1997:

"(5) Fac parte din elementele infrastructurii autostrăzilor și drumurilor naționale aparținând domeniului public al statului:

Potrivit art. 14 din O.G. nr. 43/1997, "zona drumului public cuprinde: ampriza, zonele de siguranță și zonele de protecție", "ampriza" fiind definită de art. 15 ca "suprafața de teren ocupată de elementele constructive ale drumului: parte carosabilă, trotuare, piste pentru cicliști, acostamente, șanțuri, rigole, taluzuri, șanțuri de gardă, ziduri de sprijin și alte lucrări de artă".

Potrivit art. 16 din O.G. nr. 43/1997:

(1) Zonele de siguranță sunt suprafețe de teren situate de o parte și de cealaltă a amprizei drumului, destinate exclusiv pentru semnalizarea rutieră, pentru plantație rutieră sau alte scopuri legate de întreținerea și exploatarea drumului, pentru siguranța circulației ori pentru protecția proprietăților situate în vecinătatea drumului. Din zonele de siguranță fac parte și suprafețele de teren destinate asigurării vizibilității în curbe și intersecții, precum și suprafețele ocupate de lucrările de consolidări ale terenului drumului și altele asemenea. În afara localităților, limitele minime ale zonelor de siguranță a drumurilor, în cale curentă și aliniament, sunt prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta ordonanță.

(2) Realizarea de culturi agricole sau forestiere pe zonele de siguranță este interzisă".

Potrivit Anexei nr. 1 din O.G. nr. 43/1997:

"a) Zonele de siguranță ale drumurilor sunt cuprinse de la limita exterioară a amprizei drumului până la:

- 1,50 m de la marginea exterioară a șanțurilor, pentru drumurile situate la nivelul terenului;

- 2,00 m de la piciorul taluzului, pentru drumurile în rambleu;

- 3,00 m de la marginea de sus a taluzului, pentru drumurile în debleu cu înălțimea până la 5,00 m inclusiv;

- 5,00 m de la marginea de sus a taluzului, pentru drumurile în debleu cu înălțimea mai mare de 5,00 m."

Potrivit art. 17 din O.G. nr. 43/1997:

"(1) Zonele de protecție sunt suprafețele de teren situate de o parte și de alta a zonelor de siguranță, necesare protecției și dezvoltării viitoare a drumului. Limitele zonelor de protecție sunt prevăzute în anexa nr. 1.

(2) Zonele de protecție rămân în gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au în administrare sau în proprietate, cu obligația ca acestea, prin activitatea lor, să nu aducă prejudicii drumului sau derulării în siguranță a traficului prin:

a) neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător;

b) executarea de construcții, împrejmuiri sau plantații care să provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice vizibilitatea pe drum;

c) executarea unor lucrări care periclitează stabilitatea drumului sau modifică regimul apelor subterane sau de suprafață;

d) practicarea comerțului ambulant în zona drumului, în alte locuri decât cele destinate acestui scop".

Sintetizând, "zonă de siguranță" formează obiect al exproprierii, intrând în mod definitiv în proprietatea expropriatorului. "Zona de protecție" rămâne în gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au în administrare sau în proprietate, dispozițiile art. 17 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997 instituind doar o serie de limite care grevează proprietățile aflate în zona de protecție a drumurilor. Aceste limite constau în obligația pozitivă a deținătorilor cu orice titlu ai acestor terenuri de a asigura scurgerea apelor în mod corespunzător, precum și în obligațiile negative enumerate. Aceste obligații privesc utilitatea publică, au caracter legal și se exercită pe toată durata existenței drumurilor.

Potrivit art. 47 alin. (1) din O.G. nr. 43/1997:

(1) Pentru evitarea congestionării traficului în afara localităților se interzice amplasarea oricăror construcții care generează un trafic suplimentar la o distanță mai mică de 50,0 m de la marginea părții carosabile în cazul autostrăzilor, al drumurilor expres și al drumurilor internaționale "E", respectiv de 30,0 m pentru celelalte drumuri de interes național și județean. Prin construcții care generează trafic suplimentar se au în vedere unități productive, complexe comerciale, depozite angro, unități tip showroom, obiective turistice, cartiere rezidențiale, parcuri industriale, precum și orice alte obiective și/sau construcții asemănătoare în care se desfășoară activități economice".

Potrivit lit. b) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997, în forma de dinainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 198/2015 privind aprobarea O.G. nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor [publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2015]:

b) Zonele de protecție sunt cuprinse între marginile exterioare ale zonelor de siguranță și marginile zonei drumului", în cazul autostrăzilor fiind de 50 de metri "de la axul drumului până la marginea exterioară a zonei drumului".

După modificarea intervenită prin Legea nr. 198/2015 privind aprobarea O.G. nr. 7/2010 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor [publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2015], lit. d) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997 prevede în mod identic că "zonele de protecție sunt cuprinse între marginile exterioare ale zonelor de siguranță și marginile zonei drumului", în cazul autostrăzilor fiind de 50 de metri, însă zona de protecție este calculată "de la marginea exterioară a zonei de siguranță până la marginea zonei drumului".

Altfel spus, după modificarea intervenită prin Legea nr. 198/2015, suprafața "zonei de protecție" a rămas tot de 50 de metri, însă ea este calculată, de această dată, "de la marginea exterioară a zonei de siguranță până la marginea zonei drumului", iar nu "de la axul drumului până la marginea exterioară a zonei drumului", cum era înainte de modificare.

În fapt, datorită modalității de măsurare, suprafața zonei de protecție s-a mărit, căci cei 50 de metri nu se mai măsoară de la axul drumului, ci de la marginea exterioară a zonei de siguranță.

Or, în opinia părților litigante, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a avut în vedere această modificare legislativă, deși ea era deja în vigoare la data pronunțării deciziei civile de casare nr. 1797/06.10.2016, Legea nr. 198/2015 fiind publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2015 și intrând "în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I", conform VIII din Legea nr. 198/2015.

În aceste condiții, recunoscut fiindu-le dreptul de a obține despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului pentru terenul rămas neexpropriat situat în zona de protecție a autostrăzii, apelanții-reclamanți au solicitat stabilirea suprafeței afectate de zona de protecție în conformitate cu prevederile mai favorabile intrate în vigoare la data de 15.08.2016, iar nu în conformitate cu vechile prevederi ale lit. b) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997, în forma de dinainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 198/2015.

Este adevărat că Înalta Curte de Casație și Justiție a dezlegat momentul stabilirii cuantumului despăgubirilor - care coincide cu momentul emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii. Cu toate acestea, nu raportat la acest moment - 28.11.2011 - urmează a fi analizată întinderea zonei de protecție, căci este indiscutabil că dacă o lege ulterioară modifică condițiile privind regimul drumurilor, făcându-le mai sigure din perspectiva stabilirii unei zone de protecție mai largi, regimul mai favorabil se aplică și drumurilor deja existente și care, deci, îi afectează și pe cei deja expropriați, în privința cărora cuantumul final al despăgubirilor este încă litigios.

Altfel spus, trebuie făcută distincția între momentul stabilirii cuantumului despăgubirilor [28.11.2011] și suprafața de teren afectată, direct sau indirect, de măsura exproprierii [care se poate mări prin măsuri legislative sau administrative].

Apelantul-pârât Statul Român nu a invocat faptul că, în cazul concret, al autostrăzii care va trece pe terenul expropriaților, zona de protecție urmează a fi stabilită în conformitate cu vechile dispozițiile ale lit. b) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997 - 50 de metri "de la axul drumului până la marginea exterioară a zonei drumului", ci s-a prevalat de neinvocarea în calea de atac exercitată a noilor dispoziții ale d) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997 - 50 de metri "de la marginea exterioară a zonei de siguranță până la marginea zonei drumului".

Or, pe de o parte, însăși teza că apelanții-reclamanți nu ar fi invocat în calea de atac exercitată această neregularitate nu este exactă, căci expropriații au invocat în mod neîndoielnic și au solicitat în mod expres obligarea expropriatorului la acoperirea prejudiciului cauzat prin expropriere cu privire la întreg terenul rămas neexpropriat în suprafață de 5.847,01 m.p. .

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de casare, nu a tranșat problema în sensul că urmează a se aplica vechile dispoziții ale O.G. nr. 43/1997 - dezlegare de care Curtea, fără îndoială, ar fi fost ținută, ci a citat dispozițiile în vigoare de la data demarării litigiului, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a învederat schimbarea conținutului legii.

În aceste condiții, considerarea ca "dezlegată" a unei chestiuni pe care instanța de control judiciar nu a avut-o în vedere este, pur și simplu, eronată, încălcă dreptul expropriaților la un proces echitabil și îi obligă în mod inutil la demararea unui litigiu ulterior pentru acoperirea diferenței de despăgubiri, în condițiile în care de esența activității judecătorilor este stabilirea regulilor de drept aplicabile la situația de fapt dedusă de părți judecății.

Or, în cauza pendinte, dacă s-ar determina întinderea suprafeței de teren afectate de zona de protecție în conformitate cu vechile prevederi ale lit. b) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997, iar nu în conformitate cu noile dispozițiile ale lit. d) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997, despăgubirea nu ar mai fi "dreaptă" - adică justă, integrală și efectivă - în sensul art. 44 alin. (3) din Constituție. Acest caracter inerent despăgubirilor stabilite în considerarea exproprierii realizate reflectă gradul sporit de protecție pe care constituantul originar a reglementat-o în privința dreptului de proprietate privată și căruia instanța învestită cu soluționarea apelului în cauză urmează să îi acorde întreaga eficiență juridică.

În ceea ce privește valoarea reală a imobilului expropriat și prejudiciul cauzat proprietarilor prin expropriere, în funcțiile de criteriile stabilite de art. 26 alin. (2) din Legea exproprierii nr. 33/1994 și dezvoltate de instanța de control judiciar, s-a reținut că terenul intravilan expropriat are categoria de folosință curți - construcții și o suprafață de 153 m.p. [dintr-o suprafață totală aflată în proprietatea expropriaților de 6.000,01 m.p., filele x J. Cornetu], fiind situat în Voluntari, județul Ilfov, tarlaua x/2, parcela x - aspecte necontestate în al doilea ciclu procesual.

Prin urmare, suprafața rămasă neexpropriată este de 5.847,01 m.p., din care zona de protecție este cuprinsă între marginile exterioare ale zonelor de siguranță și marginile zonei drumului:

▪ calculată potrivit reglementării în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată - lit. b) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997 - 50 m. măsurați "de la axul drumului până la marginea exterioară a zonei drumului" - 1.546,79 m.p.;

▪ calculată potrivit reglementării favorabile actuale - lit. d) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997, după modificarea intervenită prin Legea nr. 198/2015, intrată în vigoare la data de 15.08.2016 - 50 m. măsurați "de la marginea exterioară a zonei de siguranță până la marginea zonei drumului" - 3.051 m.p.

S-a mai constatat că terenul expropriat în suprafață de 153 m.p. nu are ieșire la drumul principal și nici utilități sau alte amenajări, aspecte reținute de toți cei 3 experți din comisia desemnată conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, deci inclusiv de expertul I. din partea persoanelor supuse exproprierii .

Expertul numit de instanță [J.] și expertul desemnat de expropriator [K.] au ajuns la concluzia, însușită de instanță - că variabila E (Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.02.2011 de BNP L., dos. pendinte) este cea mai apropiată de terenul expropriat, fiind, de exemplu, la rândul lui, un teren fără ieșire la drumul principal, singurul, de altfel, de acest fel identificat dintre variabilele analizate .

Într-adevăr, așa cum au susținut expropriații, terenul care formează obiectul variabilei E este și loc înfundat, urmând să fie alipit la un lot care are acces la str. x din Voluntari, însă și terenul expropriaților se află într-o situație similară, având acces numai la un drum de exploatare, neamenajat, fiind situat "în câmp" .

De asemenea, Curtea a reținut că la variabila E se impune aplicarea corecției pentru lipsa utilităților, deoarece, pe de o parte, terenul expropriat nu are utilități, iar pe de altă parte, nu există incompatibilitate între împrejurarea că variabila E este loc înfundat și împrejurarea că utilitățile chiar există în fapt. Cu toate acestea, față de împrejurarea că terenul expropriat este situat la câteva sute de metri de străzile x și y, unde există utilități, a fost redusă valoarea corecției stabilite de experți de la 33,5 % la doar 10% [v. dos. pendinte; 57,09 euro/m.p. - corecție de 10% - preț corectat de 51,38 euro/m.p.].

Potrivit art. 27 din Legea exproprierii nr. 33/1994:

"(1) Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.

(2) Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".

Cum despăgubirea oferită de expropriator prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 2/03.12.2012 a fost de 2.660,36 RON, iar valoarea reală a imobilului expropriat este de 153 m.p. x 51,38 euro/m.p. = 7.861,14 euro, adică 34.264,35 RON calculați la un curs de schimb de 4,3587 RON/euro la data de 28.11.2018, rezultă că diferența datorată expropriaților pentru suprafața de 153 m.p. de teren expropriat este de 31.603,99 RON, adică 7.250,78 euro.

Curtea de apel nu a reținut punctul de vedere al expertului I., desemnat de expropriați, acesta rămânând constant în varianta opiniei singulare în raport de opinia majoritară exprimată de ceilalți membri, deși a făcut parte dintr-o comisie de experți. Soluția legiuitorului în reglementarea comisiei de trei experți pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor pe cale judiciară, din care fac parte câte un expert propus de părți [expropriatorul și expropriatul] și unul desemnat de instanță, a avut în vedere tocmai echilibrarea concluziilor pe care experții sunt chemați să le formuleze, armonizarea metodelor, criteriilor, corecțiilor etc.

În mod evident, nu poate fi reținută nici puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 429A/13.06.2016 pron. de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă în dosar nr. x/2012, prin care a fost stabilită valoarea de 97,74 euro/m.p. a terenului de 542 m.p. cu nr. cadastral x dintr-o suprafață de 6.366 m.p. cu nr. cadastral x, deoarece este de domeniul evidenței că fiecare teren trebuie analizat în funcție de situația sa particulară, expropriații având posibilitatea de a depune la dosarul cauzei pendinte, eventual, același variabile care au stat la baza evaluării din acel dosar.

În ceea ce privește prejudiciul pentru suprafața de teren afectată de zona de protecție - trecând peste chestiunea determinării legii aplicabile, în sensul că ea trebuie să fie calculată potrivit reglementării actuale reprezentate de lit. d) din Anexa nr. 1 din O.G. nr. 43/1997, după modificarea intervenită prin Legea nr. 198/2015, s-a reținut că modul de calcul se determină după formula:

■ suprafața afectată de zona de protecție x 0,4 din valoarea terenului x POT, unde:

▪ 0,4 - reprezintă corecția pentru valoarea zonei de protecție din cauza "Restricțiilor de folosire conform planului urbanistic" prevăzută în Buletinul documentar editat de Corpul Experților Tehnici din România (Expertiza tehnică nr. 97);

▪ P.O.T., adică procentul de ocupare a terenului - reprezintă raportul dintre suprafața construită la sol (S.C.) și suprafața terenului afectat de zona de protecție x 100 (de exemplu, P.O.T. = 50%, ceea ce înseamnă că se poate construi pe maxim 50 m.p. din suprafața terenului afectat de zona de protecție).

Față de aceste aspecte, cuantumul prejudiciului este de 3.051 m.p. x 0,4 x 51,38 euro/m.p. x 0,5 = 31.352,07 euro.

Incidența indicatorului de urbanism P.O.T. în privința unei suprafețe de teren construibile nu poate fi negată, așa cum au invocat expropriații, fiind cert argumentul potrivit căruia apelanții-reclamanți oricum nu ar fi putut exploata suprafața de 3.051 m.p. ca suprafață integral construibilă.

Anexa nr. 1 - pct. A - pct. 2 - subpunctul 2.3 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevede "Conținutul - Cadru al documentației tehnice D.T. pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții - A. Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C. - I. Piese scrise - 2. Memoriu - 2.3 Date și indici care caracterizează investiția proiectată, cuprinși în anexa la cererea pentru autorizare: (…) - procentul de ocupare a terenului - P.O.T.".

Chiar dacă O.G. nr. 43/1997 are caracter special în raport de prevederile Legii nr. 50/1991, aceste norme speciale completează cadrul normativ general, indicatorul de urbanism P.O.T. nefiind înlăturat de prevederile speciale ale art. 47 din O.G. nr. 43/1997. Prin urmare, pentru această componentă a prejudiciului, este corect aplicată și corecția de 0,4 impusă de zona de protecție, deoarece indicatorul P.O.T. ar fi fost oricum incident, independent de măsura exproprierii.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții C., D., A. și B., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Într-un prim subsidiar, recurenții au cerut admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 189.543,40 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data efectuării plății, compusă din: 21.116 euro reprezentând valoarea de piață a terenului expropriat în suprafață de 153 mp și 168.427,40 euro reprezentând prejudiciul pentru suprafața de 3051 mp - zona de protecție.

Într-un al doilea subsidiar, recurenții au pretins admiterea recursului, modificarea deciziei atacate cu obligarea pârâtului la plata sumei de 136.776,90 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data efectuării plății, compusă din: 15237,27 euro reprezentând valoarea de piață a terenului expropriat în suprafață de 153 mp și 121.539,63 euro reprezentând prejudiciul pentru suprafața de 3051 mp - zona de protecție.

I. În motivarea recursului, care fundamentează soluția de casare a hotărârii cu trimitere spre rejudecare, au fost formulate următoarele critici:

a.Instanța de apel a încălcat principiile contradictorialității, dreptului la apărare, oralității și dreptului la un proces echitabil prin aceea că nu a acordat cuvântul reclamanților pe apelul părții adverse. Din încheierea de ședință de la termenul de judecată din 08.03.2019 reiese că reclamanții nu au avut cuvântul asupra apelului părții adverse, fiindu-le acordat cuvântul să susțină numai propria cale de atac, caz în care este incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

b.Relativ la stabilirea valorii de piață a terenului expropriat, nu au fost respectate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că a fost omologată o comparabilă-contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.02.2011, ce privește un teren care nu are aceleași caracteristici cu cele ale terenului expropriat. Împrejurarea că terenul expropriat are ieșire la DE nu îl face similar cu terenul din comparabilă, care este un teren înfundat, achiziționat exclusiv pentru a fi alipit unui teren cu ieșire la un drum public. Valoarea unui teren înfundat nu poate fi aceeași cu cea a unui teren ce nu prezintă deschidere la calea publică.

Cum terenul cuprins în comparabila E reprezintă un lot înfundat, fără deschidere la drumul public, această comparabilă nu poate furniza prețul de piață, valoarea lui de tranzacționare fiind stabilită de părțile contractante și în considerarea acestei caracteristici negative a terenului.

Procedând la o asemenea omologare, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevede că prețul se va stabili prin raportare la terenuri de același fel, adică având aceleași caracteristici, aspect stabilit deja de ICCJ în prima decizie de casare. Stabilirea valorii de piață prin raportare la o comparabilă ce conține un teren înfundat creează o situație în care expropriatorul nu primește acea compensație corespunzătoare, cu încălcarea dispozițiilor naționale și internaționale care prevăd ca deposedarea să fie făcută cu dreaptă și rezonabilă despăgubire.

Învederează recurenții că, în cadrul obiecțiunilor la raportul de expertiză, au susținut eliminarea comparabilei din grila de comparație, precum și refacerea raportului de expertiză, pentru lămurirea pe deplin a situației de fapt, în condițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Reținerea instanței de apel că terenul reclamanților nu are deschidere la calea publică este una eronată. Mai mult decât atât, luând în considerare această caracteristică negativă a comparabilei E- de a nu avea deschidere la drumul public, experții și instanța de judecată nu au aplicat vreo corecție care să ducă la egalizarea valorii terenurilor în măsura în care acest procedeu era compatibil cu principiul similarității comparabilelor cu terenul de evaluat.

c. I se mai impută instanței de apel încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în legătură cu stabilirea valorii prejudiciului pentru restul de teren rămas în proprietatea reclamanților.

În opinia recurenților, formula de calcul corectă pentru stabilirea prejudiciului afectării restului de teren de zona de protecție este: valoarea de piață X coeficientul de 0,4, fără aplicarea și a coeficientului POT de 0,5.

Modalitatea de calcul a prejudiciului, astfel cum a fost stabilit de instanța de apel, încalcă legea sub trei aspecte.

Dintr-o primă perspectivă, se opun dispozițiile art. 315 C. proc. civ. În primul ciclu procesual, expertiza a stabilit și cuantificat prejudiciul pentru zona de protecție prin raportare la formula de calcul: valoarea de piață X coeficientul de 0,4. Așadar, în primul ciclu procesual, s-a acordat valoarea de 102 euro/mp X 0,4 X suprafața zonei de protecție. În primul ciclu procesual nu s-a contestat această formulă de calcul a prejudiciului, apelantul pârât criticând acordarea în întregime a prejudiciului pentru zona de protecție. Formula de calcul a prejudiciului a fost analizată în primul ciclu procesual de ICCJ, care a considerat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea prejudiciului astfel cum a fost stabilit de către instanța de apel în primul ciclu procesual.

Dintr-o a doua perspectivă, aplicarea și a coeficientului de 0,5 (pe lângă cel de 0,4) în considerarea Legii nr. 50/1991 este făcut cu aplicarea greșită a principiului derogării legii speciale de la legea generală. O.G. nr. 43/1997 derogă de la dispozițiile Legii nr. 50/1991 și stabilește că întreaga suprafață de teren reprezentând zona de protecție, care rămâne în proprietatea reclamanților rămâne neconstruibilă, fiind afectată de restricțiile prevăzute în mod expres de acest act normativ (art. 17 și 47). Reținerea de către instanța de apel ca legal a coeficientului de 0,5- procentul de ocupare a terenului, înseamnă o recunoaștere a posibilității de construire de 1/2 din suprafața terenului afectat de zona de protecție, ceea ce este nelegal în raport de prevederile O.G. nr. 43/1997 care interzice evaluarea construcțiilor pe toată suprafața zonei de protecție. Este nelegal să aplici un coeficient POT unui teren, care prin reglementare expresă, cum este O.G. nr. 43/1997 este integral neconstruibil.

În al treilea rând, se susține că aplicarea corecției de 0,4 este făcută de experți în considerarea scăderii valorii terenului rămas în proprietatea reclamanților și care se afla în zona de protecție tocmai în considerarea restricțiilor de construibilitate. De altfel, coeficientul de 0,4 reprezintă corecție pentru valoarea zonei de protecție din cauza restricțiilor de folosire conform planului urbanistic prevăzut în Buletinul documentar edictat de Corpul Experților Tehnici din România. Or, aplicarea succesivă și a corecției de 0,5 (pe lângă cel de 0,4) care are același scop, încalcă principiul justei despăgubiri prevăzut de art. 562 alin. (3) C. civ., dar și art. 1 din Legea nr. 33/1994. Prin urmare, instanța de apel aplică două corecții cu aceeași finalitate: restricționarea regimului de construibilitate pentru zona de protecție.

Acordarea unei compensații de 10,27 euro/mp pentru terenul în suprafață de 3051 mp, provenită din aplicarea formulei validate de instanță (51,38 X 0,4 X 0,5) este una necorespunzătoare și injustă. Valoarea terenului afectat de zona de protceție scade cu cel puțin 50% din valoarea de piață în considerarea faptului că, deși terenul reclamanților are categoria de folosință intravilan curți construcții, acesta devine integral neconstruibil și poate fi folosit numai pentru întrebuințare agricolă.

II. În ceea ce privește solicitarea de modificare în recurs a deciziei atacate, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 189.543,40 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data efectuării plății, compusă din: 21.116 euro reprezentând valoarea de piață a terenului expropriat în suprafață de 153 mp și 168.427,40 euro reprezentând prejudiciul pentru suprafața de 3051 mp - zona de protecție, s-au adus următoarele argumente:

Recurenții solicită instanței omologarea raportului de expertiză în varianta minoritară, întocmit de expertul I., la prețul de 138,01 euro/mp.

Acest expert a selectat și a analizat în mod constant comparabilele CVC nr. 1054, 4147, 283 și 3072. Arată recurenții că punctul de vedere al expertului I. are o singură critică: neselectarea comparabilei CVC nr. 29/2012. În cadrul punctului său de vedere, s-a calificat pentru furnizarea prețului CVC nr. 3072.

Este de menționat că ambele rapoarte de expertiză nu au valoare absolută, instanța fiind suverană în reevaluarea grilelor de comparație. Chiar dacă unul dintre punctele de vedere este majoritar, acesta nu exclude omologarea punctului de vedere minoritar, pentru că ambele reprezintă probe științifice și nicio dispoziție legală din dreptul comun sau din legislația specială nu impune instanței de judecată omologarea punctului de vedere majoritar, numai pe criteriul numărului de experți, singurul criteriu fiind acela al trecerii acestei probe prin filtrul raționamentului logico-juridic al instanței de judecată. Faptul că Legea nr. 33/194 prevede constituirea unei comisii formată din 3 experți nu înseamnă că părerea experților trebuie să fie unică, instanța fiind suverană în alegerea punctului de vedere care respectă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În ambele variante de expertiză (atât J., K., pe de o parte, cât și I., pe de altă parte), opțiunea experților de a selecta una din comparabile a avut unic considerent faptul că i s-a aplicat cea mai mică corecție brută. În opinia recurenților, un atare considerent nu este de natură a asigura, singur, deplina eficiență a cerinței ce rezidă din art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a deciziei CCR nr. 12/2015, în sensul de a fi vorba de tranzacții pentru imobile de același fel, care să fi fost încheiate la data exproprierii.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 care prevăd: "Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de pârâți și va hotărî’’. Acest text de lege este elocvent în privința posibilității instanței de judecată de a reevalua concluziile raportului de expertiză, putând selecta orice altă comparabilă, care respectă criteriile impuse de art. 26 din Legea nr. 33/1994, criteriul celei mai mici corecții brute aplicate unei comparabile nefiind suficient pentru selectarea comparabilei.

Singurele contracte de vânzare-cumpărare care cuprind comparabile asemănătoare, din perspectiva caracteristicilor cu terenul ce se expropriază, sunt comparabilele CVC nr. 29 și 3072, care conțin terenuri ce nu se află într-o zonă sistematizată urbanistic, fiind situate la distanțe mici față de subiectul evaluat, mai puțin de 1000 m. Totodată aceste comparabile sunt contemporane cu momentul exproprierii - noiembrie 2011.

Comparabila CVC nr. 3072/2011 poate fi selectată pentru furnizarea prețului în considerarea caracteristicilor care o aproprie de subiectul de evaluat, astfel: faptul că terenul a făcut parte inițial din extravilanul arabil al localității Voluntari, fiind scos ulterior din circuitul agricol, conform aprobării 8586/2003 a DADR Ilfov și înregistrării nr. x/2003 a OCPI Ilfov; faptul că este situat la 677,25 m față de subiectul de expropriat, conform expertizei judiciare M., întocmită la 16.09.2016 de către apelanții reclamanți pentru stabilirea distanței între terenul acestora și toate comparabilele puse la dispoziția experților; faptul că este situat la marginea localității Voluntari, nefiind afectat de elemente de sistematizare, fără a-i fi atribuit număr poștal, deși apare ca fiind situat pe strada x; faptul că acest teren a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, ceea ce confirmă că acest teren se afla, inițial, în extravilanul arabil al localității Voluntari, fiind deci neafectat de elemente de sistematizare.

Valoarea de piață în această variantă este de 21.116 euro (153mp X 138,01 euro/mp), iar valoarea prejudiciului pentru zona de protecție, calculată conform formulei valoare de piață X0,4 X 3051 mp este de 138,01 mp X 0,4 X 3051 = 168.427,40 euro.

III. Al doilea subsidiar susținut de recurenți vizează modificarea deciziei atacate, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 136.776,90 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data efectuării plății, compusă din: 15237,27 euro reprezentând valoarea de piață a terenului expropriat în suprafață de 153 mp, 121.539,63 euro reprezentând prejudiciul pentru suprafața de 3051 mp - zona de protecție.

În această variantă recurenții solicită omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul J. K., dar prin reevaluarea grilei de comparație și acordarea prețului de piață de 99,59 euro/mp.

Pentru a ajunge la această valoare, solicită instanței ca, după înlăturarea comparabilei E, să selecteze comparabila B din grila de comparație, respectiv CVC nr. 29/2012, căreia să-i înlăture corecția de -33,5% pentru elementul de comparație utilități, amplasamentul terenului fiind identificat tot prin coordonate cadastrale, tarla și parcela, care conduc la concluzia rezonabilă că terenul nu se află într-o zonă sistematizată.

Sunt prezentate o serie de argumente pentru care această comparabilă poate fi selectată: terenul are deschidere la DE 397, întocmai ca și subiectul de evaluat și nu are utilități; contractul este încheiat mai aproape de momentul exproprierii, respectiv mai puțin de două luni față de comparabila 6, care este încheiată la 6 luni după momentul exproprierii; suprafața este mai apropiată de terenul expropriat; are un istoric similar cu terenul reclamanților (a fost inițial un teren agricol, dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, și, ulterior scos din circuitul agricol prin decizie administrativă)

IV. Curtea de apel nu a valorificat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat constând în decizia civilă nr. 429A/13.06.2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2012, prin care a fost stabilită valoarea de 97,74 euro/mp a unui teren ce face un corp comun cu terenul din speță, potrivit numerelor cadastrale evidențiate de reclamanți.

Structurând criticile formulate prin memoriul de recurs de către recurenții C., D., A. și B., Înalta Curte reține următoarele:

Prevederile art. 127 C. proc. civ. reglementează caracterul oral al dezbaterilor, atât asupra fondului cauzei, cât și asupra oricărei alte chestiuni de fapt sau de drept supuse discuției părților. Oralitatea contribuie la asigurarea principiului contradictorialității părților în procesul civil, precum și la exercitarea dreptului lor la apărare.

Înalta Curte reține că încălcarea principiului oralității dezbaterilor, prin nedarea cuvântului pe fond uneia dintre părțile prezente în proces, atrage nulitatea hotărârii judecătorești. În egală măsură, neîndeplinirea obligației de consemnare a susținerilor părților, prevăzută de dispozițiile art. 147 C. proc. civ., face imposibilă exercitarea controlului judiciar, cu consecința nulității hotărârii.

În speță motivul de recurs nu este fondat, întrucât la termenul de judecată din 8 martie 2019, când au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, instanța de apel a acordat cuvântul reprezentanților părților prezente asupra celor două cereri de apel formulate, astfel cum rezultă din consemnările redate în încheiere, la pag. 381 verso dosar apel. Faptul că apelanții reclamanți au ales să nu combată oral motivele de apel expuse de apelantul pârâtă Statul Român prin CNAIR, ci doar să susțină propria cale de atac, nu poate conduce la concluzia că a fost încălcat acest principiu fundamental, al oralității, din care se degajă și încălcarea celorlalte principii, al contradictorialității, dreptului la apărare și la un proces echitabil, deoarece, pe temeiul principiului disponibilității procesului civil, fiecare parte are deplina alegere a modalității în care înțelege să își susțină cauza și să își prezinte poziția procesuală în cadrul dezbaterilor pe fond.

Pe de altă parte, se constată că reclamanții și pârâta au formulat motive comune de apel în ce privește valoarea imobilului expropriat și prejudiciul pentru zona de protecție, astfel că atunci când aceștia și-au prezentat oral motivele au răspuns, implicit, și punctului de vedere exprimat de partea adversă. În plus, din lecturarea încheierii de ședință din 8 martie 2019, se observă că, după susținerea cererilor de apel de către apelanți și a concluziilor puse de reprezentantul Ministerului Public, apelanților reclamanți li s-a dat cuvântul în replică pe chestiunea stabilirii valorii de piață a imobilului expropriat, sens în care au invocat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat în ce privește decizia nr. 429/2016, pentru susținerea prețului de 97,74 euro/mp. Or, în raport de aceste elemente, nu se poate imputa instanței săvârșirea unor neregularități procedurale, în ceea ce privește a