Decizia nr. 1810/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 martie 2018 pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții B. și C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii prețului achitat conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.07.2013 de BNPA "D.", având în vedere faptul că acest contract a fost anulat; obligarea pârâților, în solidar, la restituirea către reclamantă a prețului încasat conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.07.2013 de BNPA "D.", respectiv suma de 550.830,30 RON, actualizată cu rata inflației; obligarea pârâților, în solidar, la restituirea către reclamantă a cheltuielilor pe care le-a efectuat în strânsă legătură cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.07.2013 de BNPA "D.", respectiv suma de 8.916 RON; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. Prin sentința civilă nr. 1956 din 21 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Caraș-Severin a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții B. și C., a obligat pârâtii în solidar să plătească reclamantei suma de 550.830,3 RON, actualizată cu rata inflației, cu titlu de pretenții, a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 8916 RON, cu titlu de pretenții. Prin decizia civilă nr. 83 din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, au fost admise apelurile formulate de apelanții B. și C. împotriva sentinței civile nr. 1956/21.06.2018 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2018, a fost anulată sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecarea fondului Tribunalului Caraș-Severin. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în rejudecare Prin sentința civilă nr. 160 din 26 februarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Caraș-Severin a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții B. și C. și a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 550.830,3 RON, actualizată cu rata inflației, cu titlu de pretenții. Totodată, prima instanță a obligat pârâții în solidar să plătească reclamantei suma de 8916 RON, cu titlu de pretenții; a respins cererea de chemare în garanție a pârâtei UAT Comuna Ramna prin Primar; a respins cererea de chemare în garanție a pârâtului E. și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 9202 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru. I.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 281 din 31 octombrie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 160/26.02.2024 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. x/2018. I.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 281 din 31 octombrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs pârâtul B., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 12 februarie 2025 sub nr. x/2018*. Invocând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și respingerea cererii de chemare în judecată. I.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recurentul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare. I.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac conform art. 493 C. proc. civ., în vigoare la data sesizării instanței. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia atacată este supusă căii de atac a recursului, însă nu a fost achitată taxa judiciară de timbru. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere. Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză. Prin rezoluția din 30 iulie 2025 a fost stabilit termen la data de 21 octombrie 2025, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului. La termenul menționat, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția de netimbrare a recursului, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și văzând art. 499 teza a II-a din același Cod (în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond (...), hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare), examinând cu prioritate excepția netimbrării recursului, excepție absolută, invocată din oficiu, Înalta Curtea constată următoarele: Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, taxe care sunt datorate, în condițiile acestui act normativ, de toate persoanele fizice și juridice și care reprezintă plata serviciilor prestate de către instanțele judecătorești (art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013). Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac și se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. În acest sens, pentru calea de atac a recursului, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar dispozițiile alin. (3) al aceluiași text de lege prevede că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. În situația în care cererea este netimbrată sau insuficient timbrată, instanța este obligată să stabilească cuantumul taxei judiciare de timbru și, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, să-i pună în vedere părții obligația achitării acesteia, înainte de a pronunța soluția de anulare a cererii ca netimbrate. În speța pendinte, prin rezoluția din data de 5 martie 2025, instanța de recurs a stabilit în sarcina recurentului-pârât, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) coroborat cu art. 31 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4601 RON aferentă cererii de recurs și a dispus, totodată, emiterea unei adrese acestuia prin care să i se aducă la cunoștință că are obligația de a achita respectiva taxă judiciară de timbru, în termen de 10 zile de la comunicarea obligației, sub sancțiunea anulării cererii de recurs. Prin adresa comunicată la data de 17 martie 2025, la domiciliul procesual ales indicat în cererea de recurs (Cabinet de avocat F. din Timișoara, str. x, jud. Timiș) i-a fost comunicată recurentului-pârât obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, acesta fiind încunoștințat despre sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată. Totodată, prin aceeași adresă, i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a formula, în condițiile art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013 cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru și, în temeiul art. 39 din același act normativ, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Din actele și lucrările dosarului se constată însă că, deși a fost legal înștiințat despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, respectiv 4601 RON, până la acest termen, și nici nu a uzat de posibilitatea formulării unei cereri de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în situația în care se afla într-o imposibilitate financiară de a o achita. Or, fiind vorba de o condiție legală extrinsecă cererii de recurs, neîndeplinirea ei atrage nulitatea cererii, necondiționat de existența vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ. În aceste coordonate, Înalta Curte reține că prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv nulitatea recursului. Ca atare, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate, coroborate cu actele dosarului, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sens în care va anula recursul ca netimbrat.