Decizia nr. 180/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Municipiul Cluj-Napoca, Compania de Transport Public Cluj-Napoca S.A. și Societatea Națională de Radiocomunicații S.A.- Sucursala Direcția Radiocomunicații Cluj S.A.: - anularea în parte a dispoziției Primarului municipiului Cluj-Napoca nr. 316 din 26 ianuarie 2015 și obligarea pârâtului la admiterea în parte a notificării pentru terenurile înscrise în C.F. nr. x Cluj, cu nr. top. x, situate în municipiul Cluj-Napoca, str. x f.n., str. x și str. x, prin restituirea în natură a terenurilor sau acordarea de măsuri reparatorii; - obligarea pârâtei Compania de Transport Public Cluj-Napoca S.A. la restituirea în natură a terenului înscris inițial în CF nr. x, transcris apoi în C.F. nr. x, nr. top. x, în suprafață de 3.890 mp sau la acordarea de măsuri reparatorii; - obligarea pârâtei Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București - Sucursala Direcția Radiocomunicații Cluj S.A. la restituirea în natură a terenului înscris inițial în C.F. nr. x, nr. top. x, în suprafață de 6.949 mp sau la acordarea de măsuri reparatorii. La data de 24 iunie 2015 reclamanta a formulat o precizare de acțiune, prin care a solicitat extinderea acțiunii și față de pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București . Primul ciclu procesual

Sentința pronunțată de Tribunalul Cluj, în primul ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 520 din 16 noiembrie 2017, Tribunalul Cluj a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. - București - Sucursala Direcția de Radiocomunicații Cluj S.A. ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Sentința pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în primul ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 1 din 21 ianuarie 2020, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 520 din 16 noiembrie 2017 a Tribunalului Cluj, hotărârea atacată fiind anulată, iar cauza trimisă spre rejudecare primei instanțe. Al doilea ciclu procesual

Sentința pronunțată de Tribunalul Cluj, în rejudecare Prin sentința civilă nr. 186/F din 14 martie 2024, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A., decedată în timpul litigiului, și continuată de moștenitorul legal B., în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București - Sucursala Direcția de Radiocomunicații Cluj S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A., decedată în timpul litigiului, și continuată de moștenitorul legal B., în contradictoriu cu pârâții Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București, Compania de Transport Public Cluj-Napoca S.A., Municipiul Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca. S-a anulat în parte dispoziția nr. x/2015 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, pe care l-a obligat să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii pentru suprafața de 1.240 mp, ce se regăsește în nr. top. x, astfel cum a fost identificată de expert C. și suprafața de 920 mp, cu nr. top. x, ocupată de strada x. Pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București a fost obligată să emită decizie de acordare a măsurilor reparatorii pentru suprafața de 7.098 mp, ce se regăsește în nr. top. x, astfel cum a fost identificată de expert C.. Pârâta Compania de Transport Public Cluj-Napoca S.A. a fost obligată să emită decizie de acordare a măsurilor reparatorii pentru suprafața de 3.094 mp, ce se regăsește în nr. top. x, astfel cum a fost identificată de expert C.. S-a admis cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București - Sucursala Direcția de Radiocomunicații Cluj S.A. Cluj-Napoca și de Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București și, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamant. Reclamantul a fost obligat la plata sumei de 5.000 RON către pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București - Sucursala Direcția de Radiocomunicații Cluj S.A. Cluj-Napoca, cu titlu de cheltuieli de judecată. S-au compensat cheltuielile de judecată între reclamant și pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București în limita sumei de 3.394 RON, iar pârâții Compania de Transport Public Cluj-Napoca S.A., Municipiul Cluj-Napoca și Primarul municipiului Cluj-Napoca au fost obligați să achite reclamantului suma de 6.606 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în rejudecare Prin decizia nr. 60A din 25 februarie 2025, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis în parte apelurile declarate de apelantul B., în calitate de moștenitor al reclamantei A., decedată în timpul procesului, și apelantă-pârâtă Societatea Națională De Radiocomunicații S.A. București împotriva sentinței civile nr. 186/F din 14 martie 2024 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2015, pe care a schimbat-o după cum urmează: A obligat pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București să emită decizie prin care să restituie în natură suprafața de 1.780 mp și să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 5.169 mp, înscrise în C.F. nr. x Cluj-Napoca, nr. top. x, astfel cum au fost identificate de expert C., prin varianta III a suplimentului la raportul de expertiză. A menținut restul dispozițiilor din sentință. A respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București împotriva încheierii civile din 31 ianuarie 2024, pronunțată de Tribunalul Cluj în același dosar. A obligat pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București să plătească reclamantei suma de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, formulată de pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 28 ianuarie 2025 și a deciziei civile nr. 60A din 25 februarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a declarat recurs pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A., prin Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București - Sucursala Direcția Radiocomunicații Cluj. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 26 august 2025 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie. Prin cererea de recurs, recurenta solicită admiterea recursului, casarea și reținerea cauzei spre rejudecare pe fond, cu consecința schimbării în parte a deciziei civile nr. 60/A/2025 a Curții de Apel Cluj. După prezentarea situației de fapt din dosar și a istoricului litigiului, recurenta solicită casarea deciziei recurate, arătând că această a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, anume art. 10 alin. (2) alin. (3), art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3 din Normele metodologice la această lege, care prevăd că nu se putea restitui în natură terenul afectat de servituți legale, grevat de utilitățile ce asigură funcționarea legală și continuă a sediului recurentei, construit în 1981 și a echipamentelor speciale din incintă. Totodată, curtea de apel a depășit rolul activ al instanței, s-a subrogat în atribuțiile experților tehnici, a respins administrarea unor probe tehnice de specialitate solicitate de aceasta în cauză. Expertul tehnic judiciar C. nu a avut în vedere obiecțiunile, concluziile și schițele depuse de aceasta la dosar încă din primul ciclu procesual sau punctul de vedere separat al expertului parte D., și nu a ținut cont de cele două utilități cu conducte subterane care traversează și grevează terenul în suprafață de 1.780 mp. Practic, instanța s-a subrogat în rolul experților tehnici și a apreciat că o corespondență cu acești furnizori este suficientă, întrucât din schița depusă de societatea E. reiese că terenul nu este traversat de linii electrice aeriene sau subterane. Or, fără o suprapunere în plan cadastral a schițelor din dosar privind utilitățile, consideră recurenta că aceste considerente ale deciziei recurate sunt nefondate și nelegale. Totodată, instanța de apel, interpretând eronat normele de drept material, se subrogă și în drepturile recurentei, deturnând realitatea din dosar, apreciind greșit că nu reiese că această suprafață de 1.780 mp ar fi absolut necesară în funcționarea societății recurente ori că restituirea în natură a terenului ar afecta activitatea acesteia. Or, concluzionând în acest sens, a fost desconsiderat caracterul de utilitate publică și importanța națională a activității societății pârâte. Faptul că Primăria Cluj-Napoca a eliberat Certificatul de urbanism nr. x/07.07.2004 și Autorizația de construire nr. x/07.09.2006, fără a ține cont de notificarea sa, nu permite instanței de apel să diminueze/anuleze eforturile acesteia în ceea ce privește necesitatea, utilitatea terenului, respectiv construcția parcării în calitate de proprietar de bună-credință al terenului. În conformitate cu art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 (forma în vigoare la data construirii parcării - 2006-2007), " (1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării. (2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credintă". Prin cel de-al doilea motiv de recurs, se critică încălcarea de către curtea de apel a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Din această perspectivă, se arată că, în mod greșit, curtea de apel a respins excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului reclamantului B., în condițiile în care această împuternicire nu s-a regăsit la dosar la data fixată în vederea pronunțării sentinței de fond. O altă eroare/omisiune de interpretare a instanței de apel se referă la natura juridică a acțiunii introductive, nefiind analizat acest aspect și nefiind motivată soluția în acest sens, deși recurenta ar fi invocat inadmisibilitatea acțiunii de drept comun. Or, aceasta a fost chemată direct în judecată, în calitate de proprietară (persoană deținătoare) a terenului în suprafață de 6.949 mp din CF nr. x (CF. vechi nr. x) Cluj-Napoca nr. topo x, în condițiile în care obiectul acestui litigiu este reprezentat de anularea Dispoziției nr. 316/26.01.2015. art. 2, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, prin care a fost declinată competența de soluționare a Notificării nr. x/13.11.2001, iar nu are ca obiect anularea deciziei/dispoziției emise de recurentă, așa cum prevăd dispozițiile art. 25 - 26 din Legea nr. 10/2001. Reclamanta nu putea solicita în mod direct instanței să o oblige la restituirea terenului, prin petitui nr. 3 al acțiunii introductive, cererea din acest dosar fiind o acțiune în revendicare directă conform art. 480-481 din vechiul C. civ.. Consideră că, în cauză, prevalează legislația specială în materie, Legea nr. 10/2001 cu Normele de aplicare și Legea nr. 165/2013. Conform art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, introdus prin art. I pct. 13 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001, și art. 46 (1) din aceeași lege este evidentă culpa reclamantei care, fără a urma calea Legii nr. 10/2001, fără a avea o decizie/dispoziție de admitere sau de respingere a notificării din partea societății recurente, a procedat direct la chemarea în judecată a acesteia, fără un temei legal valabil, motivarea în drept a cererii de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 fiind una eronată și fictivă. În fine, mai susține recurenta că decizia recurată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei. Aceasta întrucât reține curtea de apel, pe de-o parte, că din ansamblul probator administrat în cauză ori din poziția exprimată de părți nu reiese că această suprafață de 1.780 mp ar fi absolut necesară în funcționarea societății pârâte ori că restituirea în natură a terenului ar afecta activitatea acesteia iar, pe de altă parte, tot instanța de apel analizează si constată faptul că aceasta deține o autorizație de construire pentru parcare, iar parcarea a fost edificată, este exploatată, deservită de utilități specifice, ocupată de automobile parcate. Indiferent de soluția pronunțată de instanță asupra valabilității autorizației de construire a parcării, terenul de lângă sediu, în suprafață de 1.780 mp, este evident ca fiind absolut necesar activității societății. Mai mult, instanța de apel a reținut în mod eronat interesul privat al societății recurente, în ciuda art. 4 din H.G. nr. 372/1998, unde se prevede că "Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. își desfășoară activitatea în domeniul telecomunicațiilor, având ca obiect principal de activitate transportul și difuzarea cu mijloace radio a programelor naționale de radio și televiziune, ca servicii de interes public național, precum și alte servicii în diferite benzi de frecvență alocate în acest scop în temeiul legii și al licențelor și autorizațiilor acordate de Ministerul Comunicațiilor ori de alt organ competent". Obiectivele de interes public național din infrastructura Societății Naționale de Radiocomunicații S.A. fac parte din infrastructura critică națională, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 98/2010 privind identificarea, desemnarea și protecția infrastructurilor critice. Conform Anexei nr. 1 la O.U.G. nr. 98/2010, infrastructura de emisie radio - TV face parte din lista cu sectoarele infrastructurii critice naționale. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. La data de 23 octombrie 2025, cu respectarea termenului legal, intimatul B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, și excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Procedura de filtru Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin raport, s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este inadmisibil, fiind formulat împotriva unei hotărâri definitive, pronunțate definitiv în apel. Completul de filtru nr. 10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea către părți, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților în 10, 11, 12 și 15 decembrie 2025. Prin punctul de vedere la raport, formulat la data de 22 decembrie 2025, recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.. În vederea soluționării excepției de neconstituționalitate, a fost constituit dosar asociat, fiind fixat termen de judecată la data de 20 mai 2026, completul nr. 10 noul C. proc. civ., ora estimată 09.00, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție II.1. Examinând recursul declarat de recurenta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A., prin Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București - Sucursala Direcția Radiocomunicații Cluj în raport cu excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: În raport cu art. 483 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului (...)." Potrivit art. 634 din C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs ..." Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel." Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară". Din interpretarea sistematică a dispozițiilor anterior menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului. Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior menționate, rezultă că decizia nr. 60A din 25 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia civilă nr. 60A din 25 februarie 2025 a Curții de Apel Cluj, secția civilă (și implicit încheierea din 28 ianuarie 2025, de amânare a pronunțării, care face parte integrantă din decizie), atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, controlului de legalitate în această cale de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva acestei hotărâri. În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de către recurentă, aceasta, în contextul în care este formulată în legătură cu dispoziții legale prin care se reglementează tocmai admisibilitatea căi de atac, urmează a fi analizată în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, părțile având la îndemână o cale extraordinară de atac de retractare pentru ipoteza în care respectiva excepție de neconstituționalitate urmează să fie admisă, nefiind necesară suspendarea judecării prezentului dosar până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul B. prin întâmpinare, și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. prin Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București - Sucursala Direcția Radiocomunicații Cluj împotriva încheierii din 28 ianuarie 2025 și deciziei civile nr. 60A din 25 februarie 2025, ambele pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Cu privire la cererea formulată de intimatul B., de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 7500 RON, dovedit cu factura din 02.10.2025 și chitanța din 02.10.2025, aflate la fila x verso dosar, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., îl va obliga pe recurenta Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. prin Societatea Națională de Radiocomunicații S.A. București - Sucursala Direcția Radiocomunicații Cluj la plata sumei solicitate.