ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1787/2025

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 4 iulie 2024 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. și C. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata daunelor morale în sumă de 200.000 de euro.

I.2. Încheierea pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă

Prin încheierea din data de 3 septembrie 2024, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., reținând incidența prevederilor art. 200 C. proc. civ.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă

Prin decizia civilă nr. 1303A din data de 11 decembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția inadmisibilității apelului, invocată din oficiu și a respins ca inadmisibil apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva încheierii din data de 3 septembrie 2024, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2024.

I.4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs reclamantul A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 30 ianuarie 2025, sub nr. x/2024, fiind repartizat aleatoriu completului de judecată C9, astfel cum reiese din fișa ECRIS și din procesul-verbal de repartizare aleatorie aflate la dosar.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și obligarea pârâtelor la plata sumei de 200.000 euro, cu titlu de daune morale.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 499 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond (...), hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte reține următoarele:

Principiul legalității căii de atac, consacrat de dispozițiile art. 457 C. proc. civ., stabilește că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul. Exprimarea din alin. (1) al articolului anterior menționat este foarte clară, în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În raport cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului.", iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs."

În accepțiunea C. proc. civ., prin noțiunea de hotărâre definitivă se înțelege acea hotărâre care nu mai este susceptibilă de a fi atacată nici prin intermediul apelului și nici al recursului.

Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Astfel se constată că, în litigiul pendinte, decizia civilă nr. 1303A din 11 decembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a fost pronunțată în soluționarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 3 septembrie 2024, prin care Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în aplicarea dispozițiilor art. 200 C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, constatând că acesta nu și-a complinit obligațiile puse în sarcina sa în cadrul procedurii de regularizare a cererii formulate.

Cum hotărârea atacată a fost pronunțată în soluționarea unui apel ce a fost respins ca inadmisibil - de vreme ce încheierea pronunțată de Tribunalul București este supusă numai reexaminării în termen de 15 zile de la comunicare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 200 alin. (5) C. proc. civ. - aceasta nu mai este susceptibilă de reformare pe calea unui recurs, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., pentru că decizia pronunțată de curtea de apel, cu privire la apelul declarat de reclamantul A., este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele expuse, recurentul-reclamant A. nu are deschisă calea de atac a recursului, astfel încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de acesta împotriva deciziei civile nr. 1303A din 11 decembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1303A din 11 decembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2025.