ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 174/2026

HOTĂRÂRE

04.02.2026

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 174/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 04 februarie 2026

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui la data de 28.08.2025 sub nr. x/2025, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul pârâtul B., să dispună, pe calea de ordonanță președințială, suspendarea programului de vizitare stabilit în favoarea pârâtului prin sentința civilă nr. 6364/08.07.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Brașov, până la soluționarea dosarului penal nr. x/2025 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 997 și următoarele din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2870 din 13 octombrie 2025, Judecătoria Vaslui a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de către instanță, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Brașov.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile 998 C. proc. civ., soluționarea acestei cereri revine instanței învestite cu soluționarea fondului dreptului, respectiv a cererii de divorț.

În acest sens, a reținut că pe rolul Judecătoriei Brașov a fost înregistrat dosarul nr. x/2024 având ca obiect principal divorțul părților, iar drept cereri accesorii, cererea de suplinire a acordului pârâtului în ceea ce privește transferul minorilor C. și D. de la Grădinița nr. 11 "E." Brașov la Grădinița nr. 11 Vaslui, stabilirea locuinței provizorii a minorilor C. și D. la reclamantă și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor C. și D., în cuantum de 1/3 din veniturile nete realizate de către pârât.

A mai avut în vedere instanța faptul că, prin încheierea din data de 28 mai 2025, Judecătoria Brașov și-a reținut competența în soluționarea cererii de divorț.

Totodată, a reținut Judecătoria Vaslui, că prin sentința civilă nr. 6364 din 08 aprilie 2025, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2025, a fost stabilit, pe cale de ordonanță președințială, programul de vizită în favoarea pârâtului B. cu privire la cei 2 minori.

A mai apreciat instanța că prezenta cerere dedusă judecății are caracter accesoriu, sens în care îi sunt aplicabile dispozițiile care stabilesc competența de soluționare, prin raportare la cererea principală, anume cererea de divorț.

Prin sentința civilă nr. 9660 din 24 noiembrie 2025, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că noțiunea "fondului dreptului" se referă la acțiunea purtată pe calea dreptului comun și care determină implicit competența materială/teritorială și nu la acțiunea în raport de care s-a justificat vremelnicia hotărârii pronunțate pe tărâmul instituit de art. 998 C. proc. civ.

Astfel, a apreciat că fondul dreptului, în această situație, este reprezentat de programul de menținere a legăturilor personale ale minorilor, nicidecum de cererea de divorț, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., și că Judecătoriei Vaslui îi revine competența de soluționare a cererii, în raport cu domiciliul de fapt al minorilor.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o ordonanță președințială, pe calea căreia reclamanta A. a solicitat să se dispună suspendarea programului de vizitare a minorilor C. și D., stabilit în favoarea pârâtului prin sentința civilă nr. 6364/08.07.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Brașov, până la soluționarea dosarului penal nr. x/2025 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.

În timp ce Judecătoria Vaslui a apreciat că soluționarea acestei cereri revine instanței învestite cu soluționarea fondului dreptului, respectiv a cererii de divorț, Judecătoria Brașov a apreciat că este competentă instanța în a cărei circumscripție teritorială locuiesc minorii.

Înalta Curte observă că, în cuprinsul cererii de ordonanță președințială, reclamanta a învederat că, la data de 19 decembrie 2024, a înregistrat pe rolul Judecătoriei Brașov o cerere de chemare în judecată prin intermediul căreia a solicitat desfacerea căsătoriei dintre părți, din culpa exclusivă a pârâtului, exercitarea autorității părintești asupra minorilor C. și D. în exclusivitate de către reclamantă, stabilirea domiciliului minorilor la reclamantă, precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, în cuantum de 1/3 din veniturile nete realizate de pârât.

De asemenea, reclamanta a menționat faptul că, în cadrul respectivului dosar, pârâtul a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorilor, cerere ce a fost admisă provizoriu de instanța de judecată, pe cale de ordonanță președințială, prin sentința civilă nr. 6364 din 08 iulie 2025, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2025.

Efectuând verificări în Sistemul informatic ECRIS al Judecătoriei Brașov, Înalta Curte constată că la data de 24 decembrie 2024, pe rolul aceleiași instanțe, a fost înregistrat sub nr. x/2024 dosarul având ca obiect divorț, cu termen de judecată la data de 21 ianuarie 2026.

Totodată, Înalta Curte constată că Judecătoria Brașov, prin încheierea din data de 28 mai 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024, și-a verificat și reținut competența în soluționarea cererii de divorț.

Or, potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ. "cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

Prin urmare, determinarea instanței competente să soluționeze cererea de ordonanță președințială se face prin identificarea instanței competente să judece fondul dreptului raportat la obiectul cererii de ordonanță președințială.

Potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă vreunul dintre ei mai locuiește în raza sa teritorială, iar dacă nici unul nu mai locuiește în circumscripția de la ultima locuință comună, este competentă instanța de la domiciliul pârâtului".

Conform art. 920 C. proc. civ. "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

Acest din urmă text de lege instituie posibilitatea ca instanța sesizate cu cererea de divorț să ia, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, precum și la obligația de întreținere.

Sintagma "pe tot timpul procesului" trebuie înțeleasă ca fiind perioada de timp de la momentul înregistrării cererii de divorț, acesta fiind momentul în care procesul începe, conform art. 192 alin. (2) din C. proc. civ., și până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive.

Potrivit susținerilor reclamantei din cererea de ordonanță președințială, cererea de divorț înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov cuprinde, printre cererile accesorii, și petitele privind stabilirea domiciliului minorilor la reclamantă, precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, în cuantum de 1/3 din veniturile nete realizate de pârât, fiind formulată și o cerere reconvențională având ca obiect stabilirea unui program de vizitare a minorilor în favoarea pârâtului.

Din formularea art. 920 C. proc. civ., evocat anterior, rezultă că instanța care poate lua respectivele măsuri vremelnice în timpul procesului este instanța pe rolul căreia se află acțiunea de divorț, aceasta fiind cea mai în măsură să aprecieze asupra luării respectivelor măsuri, întrucât este instanța care se pronunță și asupra fondului cererilor accesorii divorțului referitoare la exercitarea autorității părintești, locuința copiilor minori, programul de vizitare în favoarea unuia dintre părinți și obligația de întreținere.

Dispozițiile art. 920 din C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale care se aplică cu prioritate față de dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Astfel, dând eficiență acestor prevederi speciale, care se aplică cu prioritate în raport de norma generală consacrată prin art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul principiului specialia generalibus derogant, Înalta Curte reține că instanța competentă să judece cererea de ordonanță președințială este Judecătoria Brașov, învestită deja cu soluționarea acțiunii de divorț ce poartă între aceleași părți litigante (dosar nr. x/2024), această acțiune și accesoriile sale (exercitarea în exclusivitate de către mamă a autorității părintești în ceea ce-i privește pe minorii C. și D., stabilirea domiciliului minorilor la mamă, precum și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, în cunatum de 1/3 din veniturile nete realizate de pârât), precum și cererea reconvențională având ca obiect stabilirea unui program de vizitare a minorilor, reprezentând fondul dreptului dedus judecății.

Față de cele mai sus expuse, constatând că instanța competentă teritorial să soluționeze ordonanța președințială pendinte este Judecătoria Brașov, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.