ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1733/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la 15.12.2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. Filiala Cluj, Comisia Județeană de Arbitraj și Integritate - Cluj, B., C. și D., a solicitat anularea în integralitate a Hotărârii nr. 54 din 3 aprilie 2022, înregistrată cu nr. x/03.04.2022, a Consiliului Executiv Național (CEN) al B., ca fiind în integralitate, nelegală și nestatutară și, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată; anularea în integralitate a Hotărârii nr. 2 înregistrată sub nr. x din 30.06.2022 a Consiliului Executiv Județean a B. Filiala Cluj, ca fiind în integralitate, nelegală și nestatutară și, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată; anularea în integralitate a Hotărârii nr. 2, înregistrată sub nr. x din 25.08.2022 a Comisiei Județene de Arbitraj și Integritate - Cluj (CJAI) a B. Filiala Cluj, ca fiind în integralitate, nelegală și nestatutară și, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată. În drept au fost invocate dispozițiile art. 194 C. proc. civ. și dispozițiile legale evocate în cuprinsul cererii.

Decizia pronunțată de Tribunalul Cluj Prin sentința civilă nr. 357 din 11 iulie 2023 a Tribunalului Cluj, secția Civilă pronunțată în dosar nr. x/2022 s-a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâții B. Filiala Cluj și Comisia Județeană de Arbitraj și Integritate - Cluj (CJAI). S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. Filiala Cluj și Comisia Județeană de Arbitraj și Integritate - Cluj (CJAI), în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Hotărârii nr. 54 din 3 aprilie 2022 înregistrată cu nr. x/03.04.2022, a Consiliului Executiv Național (CEN) al B. și, pe cale de consecință, s-a respins cererea privind anularea Hotărârii nr. 54 din 3 aprilie 2022, înregistrată cu nr. x/03.04.2022, a Consiliului Executiv Național (CEN) al B. formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a admis acțiunea civilă modificată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. și, în consecință: S-a anulat Hotărârea nr. 54 din 3 aprilie 2022, înregistrată cu nr. x/03.04.2022, a Consiliului Executiv Național (CEN) al B.. S-a admis acțiunea civilă modificată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. Filiala Cluj, Comisia Județeană de Arbitraj și Integritate - Cluj (CJAI), prin președinte E., C., D. și, în consecință: S-a anulat Hotărârea nr. 2 înregistrată sub nr. x din 30.062022 a Consiliului Executiv Județean al B. Filială Cluj. S-a anulat Hotărârea nr. 2 înregistrată sub nr. x din 25.082022 a Comisiei Județene de Arbitraj și Integritate - Cluj (CJAI) a B. Filiala Cluj. A fost obligat pârâtul C. să plătească reclamantului suma de 2.072 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost obligată pârâta D., să plătească reclamantului suma de 2.072 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj Prin decizia nr. 128/A din data de 17 aprilie 2024, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis apelurile declarate de pârâții D. și C. împotriva sentinței civile nr. 357 din 11.07.2023 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2022, pe care a schimbat-o în parte după cum urmează: A admis excepția inadmisibilității petitului întâi al cererii de chemare în judecată, privind anularea Hotărârii nr. 54/03.04.2022 emisă de Consiliul Executiv Național al B.. A respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. Filiala Cluj, Comisia Județeană de Arbitraj și Integritate Cluj, C. și D., ca nefondată. A respins cererea reclamantului de obligare a pârâților C. și D. la plata de cheltuieli de judecată. A respins cererea pârâtului C. de obligare a reclamantului la plata de cheltuieli de judecată în fața primei instanțe. A menținut sentința atacată cu privire la soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. Filiala Cluj și Comisia Județeană de Arbitraj și Integritate Cluj și cu privire la soluția dată excepției inadmisibilității petitelor 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată. A respins apelul principal și apelul incident declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 128/A din data de 17 aprilie 2024 a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurentul învederează că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a normelor regăsite în Legea nr. 14/2003 a partidelor politice, coroborate cu cele de drept comun privitoare la nulități, mai ales dispozițiile art. 1247 din C. civ. Arată recurentul că instanța de apel a soluționat în mod greșit excepția inadmisibilității cererii de anulare a Hotărârii nr. 54/03.04.2022 emisă de un pretins Consiliu Executiv Național al B.. Făcând trimitere la considerentele hotărârii recurate prin care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 14/2003, precum și cele ale art. 47 alin. (1) din Statutul Partidului, "fiind vorba despre o hotărâre a unui organism de conducere a partidului, contestată din perspectiva nerespectării dispozițiilor statutare care reglementează adoptarea ei" reclamantul susține că aceste dezlegări ale instanței de apel nu pot fi disociate de analiza efectului (imediat sau ulterior) al unei hotărâri a congresului partidului, acea instanță reținând profund greșit că o atare hotărâre "produce efecte juridice numai de la data încuviințării prin hotărâre judecătorească definitivă" (pag. 21), în condițiile în care, față de membrii partidului, ea are efecte instantanee. Arată recurentul că din întreaga economie a Legii nr. 14/2003 rezultă principiul potrivit căruia statutul unui partid politic este obligatoriu față de respectivul partid și de membrii săi. Or, separat de considerațiunile unor hotărâri contradictorii (pe acest subiect) ale Curții de Apel București, analizate în decizia recurată, este indubitabil că potrivit statutului B. hotărârea congresului este executorie de la data adoptării sale, evident în raporturile cu partidul și membrii de partid. În concret, Hotărârea nr. 1 din 19.02.2022 a Congresului Național al B. a produs efecte juridice față de respectivele entități de la data de 19.02.2022. Instanța de apel a citat din statutul partidului doar alin. (1) al art. 47, omițând complet să remarce alin. (2) al aceluiași articol din interpretarea căruia reiese că o hotărâre a unui organism de conducere a partidului - cu atât mai mult a organului suprem al partidului - produce efecte obligatorii pentru membrii partidului de la momentul adoptării sale, chiar și în ipoteza în care ar fi contestată, odată ce respectiva contestație nu provoacă, per se, suspendarea executării actului. Chestiunea în discuție rezultă indirect din împrejurarea că, astfel cum s-a arătat în cererea de modificare a cererii de chemare în judecată (pag. 5), președintele partidului înlăturat de la conducere prin Hotărârea nr. 1 din 19.02.2022 a Congresului Național al B. a promovat la Tribunalul București sub dosar nr. x/2022 o ordonanță președințială de suspendare a efectelor hotărârii respective. Chiar dacă în cele din urmă cererea a fost respinsă ca promovată față de persoane fără calitate procesuală pasivă, evident că, în sine, demersul nu s-ar fi justificat în ipoteza în care hotărârea congresului n-ar fi produs efecte juridice de la momentul adoptării. În altă ordine de idei, esența a ceea ce s-a întâmplat este că, după ce a fost demis din partid, domnul F. și echipa sa au încercat să construiască structuri paralele cu cele oficiale ale partidului: consiliu executiv național, consilii executive județene, comisii județene de arbitraj și integritate, comisie națională etc. Această tentativă s-a exercitat până la radierea efectivă a domnului F. din registrul partidelor politice. În prezent, în registrul partidelor politice nu mai figurează președinte domnul F., însă această radiere nu s-a realizat în baza hotărârii congresului la care s-a referit, din 2022, ci în baza unei alte hotărâri din 2023. Este chiar interesant că procedura de înregistrare a primei hotărâri nu este nici măcar acum finalizată în justiție, dosarul nr. x/2022 fiind soluționat prin admitere în mai 2024, dar hotărârea Tribunalului București nefiind definitivă - iar la acest moment nici măcar comunicată. Oricum, ceea ce este esențial de remarcat este faptul că "aripa F." în prezent nu mai există, fiind notoriu că B. s-a prezentat la alegerile din acest an reprezentat de domnul G.. În mod inerent toate structurile paralele ale B., inventate de fracțiunea la care se referă recurentul, nu mai există nici ele, iar actele emise de ele sunt, dintr-o anumită perspectivă juridică, acte juridice inexistente. De exemplu, în evidențele actuale ale B. nu există consemnată excluderea recurentului disciplinară din partid printr-o hotărâre a Consiliului Executiv Județean al B. Cluj, hotărâre care și ea, în ce privește B., nu există. Or, decizia recurată a Curții de Apel Cluj, care păstrează o așa-zisă excludere disciplinară a recurentului din partid, intră în contradicție flagrantă cu realitatea faptică și juridică. Arată că, în sine, este corect enunțul Curții de Apel Cluj potrivit căruia "potrivit art. 47 (1) din Statutul Partidului, orice hotărâre a unui organism de conducere a partidului poate fi contestată pentru motive ce țin de procedura de adoptare sau de încălcarea prevederilor statutare, la Comisia de arbitraj și integritate de la nivelul structurii decizionale în termen de 10 zile lucrătoare de la adoptare", dar aplicat la concretul speței enunțul este profund eronat deoarece nu suntem în prezența unei hotărâri a Consiliului Executiv Național statutar. Cel din urmă nu a emis niciodată o hotărâre nr. 54 din 3 aprilie 2022. Dacă ar fi emis-o, într-adevăr hotărârea ar fi fost supusă unei contestații la Comisia Națională de Arbitraj și Integritate a B., însă această comisie nu poate fi învestită cu o contestație împotriva unei hotărâri care, din perspectiva partidului, nu există, nefiind emanată de Consiliului Executiv Național. Făcând trimitere la considerentele hotărârii recurate de la pagina 19, partea arată că însăși Curtea de Apel Cluj a observat, referitor la pretinsa comisie națională a acelei fracțiuni (atunci când curtea a respins cealaltă inadmisibilitate, justificată de împrejurarea că nu a ajuns cu o contestație împotriva "excluderii" recurentului și în fața acelei comisii). Învederează recurentul că decizia recurată este contradictorie odată ce a stabilit că reclamantul nu era obligat, pentru excludere, să ajungă în fața "comisiei naționale F.", dar era obligat să ajungă acolo cu o contestație împotriva "Hotărârii CEN nr. 54 din 3 aprilie 2022" în condițiile în care din perspectiva B. și a organelor sale statutare, nu există o atare hotărâre de consiliu executiv național, iar comisia națională statutară nu poate fi învestită cu o contestație împotriva unei hotărâri care nu există. Din cele anterior expuse rezultă că toate actele subsecvente Hotărârii nr. 1 din 19.02.2022 a Congresului Național al B., realizate/emise cu ignorarea completă a acelei hotărâri, sunt atinse de nulitate absolută, putând fi chiar calificate drept acte juridice inexistente, inclusiv cele deferite controlului jurisdicțional în acest litigiu. La 6 octombrie 2025, recurentul a depus la dosar cererea intitulată "Notă scrisă" calificată de parte ca reprezentând "supliment al recursului" prin care a invocat motivele de recurs reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. Făcând trimitere la prevederile art. 47 alin. (2) din Statutul B. și la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 1549/2024), recurentul arată că Hotărârea nr. 1 din 19.02.2022 a Congresului Național al B. producea efecte în data de 03.04.2022, când ar fi fost redactată presupusa Hotărâre CEN nr. 54/03.04.2022, iar structura rezultată din acel congres avea calitate statutară. În schimb, Hotărârea CEN nr. 54/03.04.2022 nu putea avea nicio valoare juridică, fiind emisă de un fost membru exclus (F.), fără calitate statutară în contradicție cu structura statutară rezultată din Congresul B. din 19.02.2022. Așadar, Hotărârea CEN nr. 54/03.04.2022 este lipsită de forță juridică, fiind contrară unei hotărâri superioare adoptate de Congres și care era executorie de la data adoptării sale, 19.02.2022. În raport cu efectele sentinței civile nr. 80/DEC/P din 22.05.2024, rămasă definitivă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2022, presupusa Hotărâre CEN nr. 5/35 din 20.03.2022 este emisă de o structură nestatutară, fără respectarea condițiilor de convocare și competență stabilite de Statutul B. și semnată de fostul președinte al B. la acea dată F., este lovită de nulitate absolută. Așadar, presupusa Hotărâre CEN nr. 54 din 3 aprilie 2022 se întemeiază în mod direct pe o prezumată vacantare a funcției de președinte al B. Cluj, care fusese în mod fals reținută în Hotărârea CEN nr. 5/35 din 20.03.2022. Arată recurentul că deținea legal calitatea de președinte al B. Cluj la data de 03.04.2022, astfel încât nu putea interveni o înlocuire statutară în condițiile în care funcția nu era vacantă. Aplicabilitatea art. 1247 C. civ. (nulitatea atrage ineficiența actelor subsecvente) și art. 132 C. civ. (lipsa unei condiții esențiale pentru validitatea actului) este deplină în acest context. Totodată, recurentul arată că pretinsa Hotărâre CEN nr. 54/03.04.2022 poartă semnătura domnului F., în calitate de "președinte al B.", or respectiva calitate era pierdută definitiv la acea dată. Făcând trimitere la sentința nr. 230/F/2024 pronunțată de Tribunalul Cluj, recurentul pretinde că nu putea fi numit un nou președinte interimar, deoarece funcția nu era vacantă și orice act care presupune existența a doi președinți simultan este lovit de nulitate absolută. Recurentul arată că este neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de intimatul C. având în vedere că la data introducerii acțiunii, reclamantul avea calitatea de președinte interimar al B. Cluj. Cu referire la motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că la pagina 19 se reține că nu se poate imputa recurentului neparcurgerea procedurii interne în fața Comisiei Naționale de Arbitraj și Integritate, iar la pagina 21 se admite excepția inadmisibilității cererii formulate pentru aparenta neparcurgere exact a acestei proceduri. Pretinde recurentul că instanța de apel a calificat Hotărârea CEN nr. 54/3.04.2022 ca aparținând unui organism de conducere, fără a verifica dacă acel organism exista statutar, or actul juridic fiind inexistent, nu putea produce efecte și nu putea fi supus unei contestații interne. Totodată, recurentul arată că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 25 din Legea nr. 14/2003, că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 69R/2023, precum și faptul că datele de contact menționate în Hotărârea nr. 2/25.08.2022 nu au permis efectiv exercitarea căii de atac.

Apărările formulate în cauză În termen procedural, intimatul C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și cheltuieli de deplasare. Intimatul invocă excepția lipsei interesului în judecarea prezentului recurs dat fiind faptul că acesta și recurentul nu mai au calitatea de membri ai B.. Cu privire la motivele de recurs, intimatul arată că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu respectarea normelor de drept material și a reținut corect dezlegările Deciziei nr. 69R/2023 pronunțată de Curte de Apel București în dosarul nr. x/2022. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul prin prisma excepției inadmisibilității invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în considerarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Prin acțiunea dedusă judecății, astfel cum a fost modificată prin cererea depusă la 15.12.2022, reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr. 54 din 3 aprilie 2022, înregistrată cu nr. x/03.04.2022, a Consiliului Executiv Național (CEN) al B. -prin care s-a hotărât numirea intimatului C., în funcția de Președinte Interimar al Organizației Județene B. Cluj-; anularea Hotărârii nr. 2 înregistrată sub nr. x din 30.06.2022 a Consiliului Executiv Județean a B. Filiala Cluj -prin care s-a hotărât excluderea reclamantului din B., Filiala Cluj; precum și anularea Hotărârii nr. 2, înregistrată sub nr. x din 25.08.2022 a Comisiei Județene de Arbitraj și Integritate - Cluj (CJAI) a B. Filiala Cluj- prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamant cu privire la Hotărârii nr. 2 înregistrată sub nr. x din 30.06.2022. În speță, instanța de apel a reținut ca atare obiectul cererii de chemare în judecată și, schimbând, în parte, sentința tribunalului, a admis excepția inadmisibilității petitului întâi al cererii de chemare în judecată, privind anularea Hotărârii nr. 54/03.04.2022 emisă de Consiliul Executiv Național al B. și a respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamant. Așadar, în ceea ce privește obiectul cauzei, Înalta Curte constată că reclamantul, invocând în cuprinsul cererii introductive prevederile art. 194 C. proc. civ. și art. 141 lit. k) din Statutul Partidului și, ulterior, în cererea modificatoare, evocând dispozițiile din Legea nr. 14/2003, a învestit instanța cu soluționarea unui diferend referitor la hotărârile privind numirea, respectiv revocarea președinților interimari ai B. Filiala Cluj, iar instanța de apel a reținut incidența prevederilor art. 15 alin. (1) și art. 25 din Legea nr. 14/2003, precum și dispozițiile art. 47 alin. (1) din Statutul Partidului. Așa fiind, indicarea în memoriul de recurs a prevederilor art. 1247 C. civ. nu poate avea ca efect schimbarea temeiul juridic al dreptului pretins prin propriul demers al recurentului, în contextul în care trebuie avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată ce vizează anularea hotărârilor emise de conducerea partidului politic cu privire la membrii săi, sens în care reclamantul contestă legalitatea excluderii sale din partid. Or, Legea partidelor politice nr. 14/2003 reglementează procedura de soluționare a cererii de înregistrare a unui partid politic, inclusiv calea de atac (apel) împotriva hotărârii instanței privind admiterea cererii de înregistrare, hotărârea curții de apel fiind definitivă (art. 21 alin. (4). Prin decizia Curții Constituționale nr. 530 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 13 ianuarie 2014, a fost declarată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 ("Dobândirea sau pierderea calității de membru al unui partid politic este supusă numai jurisdicției interne a partidului respectiv, potrivit statutului partidului"), întrucât acestea încalcă prevederile art. 21 din Constituție, reținându-se că cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancțiunea excluderii din partid nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparțial și independent, liberul acces la justiție fiind nu doar limitat, ci complet anihilat. Curtea a reținut, totodată, că se încalcă și plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești, astfel cum aceasta este reglementată de art. 126 alin. (1) din Constituție. Ca urmare a pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 530/2013, litigiile care au ca obiect anularea hotărârilor de excludere a unor membri dintr-un partid revin, spre soluționare, în virtutea prevederilor art. 18 și art. 21 din Legea nr. 14/2003 și aplicării principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), instanțelor de judecată de drept comun prevăzute în Legea nr. 14/2003, respectiv tribunalul, în primă instanță și curții de apel, în calea de atac a apelului. Regimul juridic al exercitării căilor de atac în această materie respectă, pentru argumente de analogie și simetrie juridică, ierarhia instituită de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, cu mențiunea că instanțele de drept comun vor fi, conform art. 95 pct. 1 și art. 107 C. proc. civ., cele din circumscripția teritorială în care domiciliază sau își au sediul părțile. Aplicând aceste considerente și dispoziții legale în speță, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății a fost soluționat în fond de Tribunalul Cluj, iar în apel de Curtea de Apel Cluj. Dând eficiență dispozițiilor art. 21 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 14/2003 și reținând că alin. (4) al acestui articol stabilește caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în apel, reiese că decizia civilă nr. 128/A din data de 17 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind definitivă. Normele legale menționate se coroborează cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., conform cărora sunt hotărâri definitive, cele date în apel fără drept de recurs. Rezultă că deciziile definitive, date în soluționarea apelului, nu pot fi supuse recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri. În aceste condiții, Înalta Curte constată că dispozitivul deciziei recurate conține mențiunea greșită "cu drept de recurs în 30 de zile de la comunicare", iar instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 128/A din data de 17 aprilie 2024 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, ca inadmisibil. Cât privește solicitarea intimatului-pârât C., de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, se constată că, deși a formulat respectiva cerere în cuprinsul întâmpinării, cuantumul acestora nu a fost precizat, iar la dosarul cauzei nu se regăsește vreo dovadă în acest sens, astfel încât cererea va fi respinsă, nefiind îndeplinite cerințele prevederilor art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.