ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 909/2023

Ședința publică din data de 21 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 268 din 4 februarie 2021, pronunțată de Tribunalului Cluj în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B..

La data de 16 februarie 2021 apelantul A. a formulat apel împotriva acestei sentințe.

Prin decizia civilă nr. 537/2021 din 10 mai 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu și a anulat recursul formulat de recurentul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 268 din 4 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2020, pe care o menține în întregime și a obligat recurentul să plătească intimatei suma de 1.500 de RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva deciziei civile nr. 537/2021 din 10 mai 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.

La termenul de judecată din 21 februarie 2023, Înalta Curte a reținut excepția inadmisibilității, invocată în cuprinsul întâmpinării de către intimatul-pârât B. S.R.L., în raport de caracterul definitiv al hotărârii atacate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru argumentele expuse în continuare.

Prezenta cerere de recurs vizează o hotărâre definitivă a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin care această instanță a soluționat recursul formulat de recurentul A. împotriva sentinței civile nr. 268 din 4 februarie 2021 pronunțată de Tribunalului Cluj în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, în speță fiind incidente dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Aceste dispoziții delimitează, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul căii de atac a recursului.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Înalta Curte reține și incidența dispozițiilor art. 634 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Sunt hotărâri definitive: (…) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."

Având în vedere dispozițiile exprese din textele legale citate mai sus, coroborate cu situația, potrivit căreia, deciziei civile nr. 537/2021 din 10 mai 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal are caracter definitiv, Înalta Curte constată că această hotărâre nu mai poate face obiectul căii de atac a recursului.

Cu alte cuvinte, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 din C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 537/2021 din 10 mai 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.