ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 168/2026

Ședința publică din data de 04 februarie 2026

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin decizia civilă nr. 1414 din 16 septembrie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 266 din 5 februarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2024.

Împotriva deciziei civile nr. 1414 din 16 septembrie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2025, a declarat revizuire contestatorul A., invocând incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arătând că motivele de revizuire urmează să le formuleze ulterior comunicării hotărârii atacate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepțiile procesuale invocate, Înalta Curte constată următoarele:

II.1. Prioritar, cu privire la excepția nulității cererii de revizuire pentru insuficienta timbrare, invocată de instanță din oficiu, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "(1) Cererea de revizuire se taxează cu 100 RON pentru fiecare motiv de revizuire invocat".

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează în sensul că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta și de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În cauză, prin rezoluția de primire a dosarului, din 06 noiembrie 2025, instanța a luat act de faptul că revizuentul a depus la dosar dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, astfel că a stabilit în sarcina acestuia obligația achitării diferenței taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, conform dispozițiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii, ca insuficient timbrate.

De asemenea, prin aceeași rezoluție, revizuentului i s-a adus la cunoștință despre faptul că are posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013.

Obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată revizuentului prin intermediul citației emise la 15 decembrie 2025, pentru termenul de judecată din 04 februarie 2026, stabilit pentru soluționarea cererii de revizuire, și comunicate părții la 23 decembrie 2025, conform procesului-verbal de înmânare a citației, aflat la dosar.

Revizuentul nu a făcut dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru și nici nu a formulat cerere de ajutor public judiciar, ori cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Întrucât revizuentul nu au făcut dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 33 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu este legal timbrată, astfel încât se impune sancțiunea anulării acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula cererea de revizuire declarată de contestatorul A..

II. 2. Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de instanță din oficiu

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege, iar condiția de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale.

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."

Se constată, așadar, într-o primă analiză, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri, legiuitorul a impus condiția imperativă, preliminară, ca această instanță să fi evocat fondul, cu excepția cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11, când sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Prin urmare, pentru a se putea cere revizuirea unei decizii definitive, cum este cea de față, o primă condiție pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, situație ce nu se regăsește în prezenta speță.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanței care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Această regulă nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei, fiind o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unei contestații în anulare respinsă ca inadmisibilă, întrucât s-a constatat că aceasta a fost declarată împotriva unei hotărâri care nu era supusă niciunei căi de atac.

Totodată, se constată și faptul că, în speță, revizuentul a solicitat instanței anularea deciziei nr. 1414 din 16 septembrie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, indicând incidența cazului de revizuire prevăzut la pct. 5 de la art. 509 din C. proc. civ. (fără a proceda la dezvoltarea acestuia).

Cum motivul invocat prin cererea de revizuire nu se regăsește printre cazurile prevăzute la alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., pentru care condiția evocării fondului nu se impune a fi întrunită, urmează a se reține caracterul inadmisibil al cererii de revizuire și din această perspectivă.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Având în vedere aceste excepții, precum și efectele pe care acestea le produc, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite, ca fiind prioritară, excepția nulității cererii de revizuire pentru insuficienta timbrare.

Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 33 alin. (2) raportat la art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, va anula cererea de revizuire formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1414 din 16 septembrie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2025.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1414 din 16 septembrie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2025.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 04 februarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.