ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 167/2026

Ședința publică din data de 04 februarie 2026

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin premier C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea, de îndată, a imobilului preluat abuziv, conform Deciziei-pilot a Curții Europene a Drepturilor Omului în problema caselor naționalizate și a deciziei Curții Constituționale nr. 44/2017, având în vedere că termenul prevăzut de Legea nr. 165/2013 a expirat la data de 21 mai 2018; obligarea pârâtului la plata de despăgubiri totale în sumă de 5.000.000 RON pentru prejudiciul cauzat direct, delictual, de peste 400.000 euro doar valoarea casei, plus daune pentru lipsa de folosință încă 400.000 euro, plus dobânzi penalizatoare pe ultimii 3 ani, conform deciziei Î.C.C.J. și încă 200.000 euro, în total, 1.000.000 euro.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 20 februarie 2020, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București a admis excepția de necompetență funcțională și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin premier C., în favoarea uneia dintre secțiile civile ale acestei instanțe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a III-a civile și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București la data de 26 februarie 2020, sub nr. x/2020.

Prin sentința nr. 60 din 24 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Tribunalului București, Secțiile civile.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 17 septembrie 2020.

Prin sentința nr. 106 din 28 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost respins primul capăt al cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., privind obligarea pârâtului Guvernul României la restituirea imobilului sau la plata despăgubirilor, pentru existența autorității de lucru judecat; a fost respins cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, privind obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în cuantum de 5.000.000 RON, ca neîntemeiat.

Prin decizia nr. 707A din 6 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanții-reclamanți A. și B., în contradictoriu cu intimatul-pârât Guvernul României, împotriva sentinței civile nr. 106 din 28 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2020; a fost anulată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.

Reclamanții A. și B. au formulat cereri modificatoare prin care au mărit cuantumul obiectului cererii, în conformitate cu art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., arătând că au suferit un prejudiciu direct și delictual de 400.000 euro, respectiv valoare casă și teren 173 m.p., daune de nefolosință a casei în perioada 2006-2023, în valoare de 460.000 euro, daune morale în sumă egale cu daunele materiale, respectiv 860.000 euro, dobânzi penalizatoare de 0,2% pe zi de întârziere pe ultimii 3 ani, plus inflația și dobânda compusă la nivelul de referință BNR, și anume, un total de 5.480.000 euro sau 27.400.000 RON.

La termenul de judecată din data de 7 aprilie 2023, față de considerentele deciziei nr. 707/A din 6 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a, tribunalul a pus în discuție, în conformitate cu art. 78 alin. (2) C. proc. civ., necesitatea introducerii în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și a dispus citarea părților cu mențiunea de a își exprima poziția procesuală sub acest aspect.

Față de lipsa răspunsului din partea pârâtului Guvernul României și față de împotrivirea reclamanților în ceea ce privește introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, la termenul de judecată din data de 5 mai 2023 tribunalul a învederat că va face aplicarea art. 78 alin. (2) ultima teză din C. proc. civ. odată cu soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 611 din 5 mai 2023, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin premier.

Prin încheierea din 24 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare a membrilor completului de judecată C18 apel din cadrul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin decizia nr. 1632A din 12 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți împotriva sentinței civile nr. 611 din 5 mai 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 1329 din 12 iunie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din 24 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022. Totodată, a anulat recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 1632 A din 12 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei civile nr. 1329 din 12 iunie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă au declarat contestație în anulare A. și B., solicitând anularea deciziei atacate.

În esență, arată contestatorii că recursul declarat de aceștia a fost anulat în mod greșit, în condițiile în care aceștia au achitat taxa judiciară de timbru, deși citațiile emise pentru termenul de judecată din 12 iunie 2025 nu prevăd obligația timbrajului.

Mai mult, susțin contestatorii că în privința acestora operează și scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

În continuare, contestatorii reiau susținerile de fapt invocate pe parcursul procesului, în sensul că aceștia sunt îndreptățiți la acordarea despăgubirilor pentru preluarea imobilului aparținând autorului acestora, în mod abuziv, de către stat.

Deși legal citat cu această mențiune, intimatul Guvernul României, prin Premier, nu a formulat întâmpinare la contestația în anulare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația în anulare în raport cu excepția nulității pentru netimbrare, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "(1) Pentru formularea contestației în anulare se datorează taxa de 100 RON".

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează în sensul că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de aceasta și de a transmite dovada achitării taxei în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În cauză, prin rezoluția de primire a dosarului, din 20 august 2025, instanța a stabilit în sarcina contestatorilor obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

De asemenea, prin aceeași rezoluție, contestatorilor li s-a adus la cunoștință despre faptul că au posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013.

Obligația privind achitarea taxei judiciare de timbru a fost comunicată contestatorilor prin intermediul citațiilor emise la 25 august 2025, pentru termenul de judecată din 22 octombrie 2025, stabilit pentru soluționarea contestației în anulare, și comunicate părților la 01 septembrie 2025, conform citativului și proceselor-verbale de înmânare a citațiilor, aflate la dosar.

Prin cererea transmisă prin poștă electronică, la 01 septembrie 2025, reiterată la 02 septembrie 2025, în termenul de 3 zile prevăzut de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, petenții A. și B. au solicitat reexaminarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2025 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2025, a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petenții A. și B. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2025 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, încheiere care are carater definitiv, în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Deși legal comunicată încheierea anterior menționată, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru la data de 15 decembrie 2025, astfel cum reiese din dovezile de comunicare aflate la dosar, contestatorii nu s-au conformat obligației legal stabilite în sarcina acestora, și nu au depus la dosar dovadă achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Se cuvine a se menționa că, o dată ce soluția de respingere a cererii de reexaminare a fost adusă la cunoștința contestatorilor, obligația de plată a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina acestora a fost confirmată în mod definitiv, neexistând o obligație a instanței în sensul recitării părților cu această mențiune, pentru termenul de judecată din data de 04 februarie 2026, așa cum greșit au pretins contestatorii prin notele de ședință formulate în data de 30 ianuarie 2026.

De asemenea, nici susținerile în sensul incidenței unui caz de scutire de la plata taxelor judiciare de timbru nu pot fi verificate în afara cadrului legal prevăzut de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu atât mai mult cu cât cauza de scutire de la plată, prevăzută de art. 29 lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 cu referire la art. 50 din Legea nr. 10/2001, a fost deja verificată de completul care a soluționat cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, care a concluzionat că nu este aplicabilă speței.

Așadar, întrucât contestatorii nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în temeiul prevederilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu art. 33 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte constată că cererea având ca obiect contestație în anulare nu este legal timbrată, astfel încât se impune sancțiunea anulării acesteia.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției netimbrării contestației în anulare, precum și efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, va anula contestația în anulare declarată de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1329 din 12 iunie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare declarată de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1329 din 12 iunie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 04 februarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.