ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1667/2025

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Fondul - hotărârea a cărei completare s-a solicitat - dosarul nr. x/2013:

Prin sentința civilă nr. 756 din 25 iunie 2020 pronunțată în dosarul civil nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Mangalia, instanța a atribuit reclamantei-pârâte A. bunuri în valoare de 35140 euro și 5000 RON și a atribuit pârâtului-reclamant bunuri în valoare de 50512 euro și 500 RON. Astfel, totalul masei partajabile este de 85652 euro și 5500 RON iar valoarea fiecărui lot este de 42826 euro și 2750 RON.

În consecință, în vederea egalizării loturilor, instanța a obligat pe pârâtul-reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 7686 euro și pe reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reconvenient B. a sumei de 2250 RON.

De asemenea, tot în vederea egalizării datoriilor părților, a obligat pe pârâtul - reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a jumătate (1/2) din valoarea ratelor lunare deja achitate de reclamanta-pârâtă către pârâta C. S.A., de la data de 01.11.2011 până la data rămânerii definitive a prezentei și în continuare, până la data achitării integrale a întregului debit aferent contractului de credit bancar nr. 1053/10.10.2007 încheiat de părți cu C. S.A..

Prin cererea înregistrată la 13 septembrie 2020 pe rolul Judecătoriei Mangalia, reclamanta A. a solicitat instanței să dispună completarea sentinței civile nr. 756 din 25 iunie 2020 pronunțată în dosar civil nr. x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Mangalia, în ce privește atribuirea contractului de credit bancar nr. 1053/10.10.2007 încheiat de părți cu C. S.A., dar și cu privire la obligarea pârâtului la plata unei sulte către aceasta, în vederea egalizării loturilor stabilite.

Prin sentința civilă nr. 640 din 23 aprilie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2013, Judecătoria Mangalia a admis în parte cererea de completare a sentinței civile nr. 756 din 25 iunie 2020 pronunțată în dosar civil x/2013 aflat pe rolul Judecătoriei Mangalia (rămasă definitivă prin anularea apelului, ca netimbrat - decizia nr. 1886 din 18 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2013) și a completat sentința civilă cu următoarele dispoziții:

Obligă pe pârâtul-reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 7686 euro, în vederea egalizării loturilor, în valoare de 42 826 euro + 2750 RON fiecare lot.

Obligă pe reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reconvenient B. a sumei de 2250 RON, în vederea egalizării loturilor, în valoare de 42 826 euro + 2750 RON fiecare lot.

Obligă pe pârâtul-reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a jumătate (1/2) din valoarea ratelor lunare deja achitate de reclamanta-pârâtă către pârâta C. S.A., de la data de 01.11.2011 până la data rămânerii definitive a prezentei și în continuare, până la data achitării integrale a întregului debit aferent contractului de credit bancar nr. 1053/10.10.2007 încheiat de părți cu C. S.A..

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de atribuire a acestui contract de credit către una dintre părți.

Prin decizia nr. 2136 din 21 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2013, s-a admis apelul declarat de pârâtul B. și s-a dispus schimbarea în parte sentinței apelate, cu consecința înlăturării dispozițiilor din sentința apelată (pronunțată în soluționarea cererii de completare) privind obligarea pârâtului-reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a jumătate (1/2) din valoarea ratelor lunare deja achitate de reclamanta-pârâtă către pârâta C. și, de la data de 01.11.2011 până la data rămânerii definitive a sentinței și în continuare, până la data achitării integrale a întregului debit aferent contractului de credit bancar nr. 1053/10.10.2007, încheiat de părți cu C. S.A..

Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2023 pe rolul Judecătoriei Mangalia sub dosar nr. x/2023, contestatorul B. a chemat în judecată pe intimata A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea tuturor actelor de executare și întregii executări silite începute de S.C. P..E.J. D. și E. în dosarul de executare nr. 84/CN/2023, întoarcerea executării silite prin restituirea oricăror sume de bani rezultate/achitate ca urmare a îndeplinirii actelor de executare.

Prin sentința civilă nr. 224 din 20 februarie 2024 pronunțată de Judecătoria Mangalia, a fost admisă contestația la executare și au fost desființate actele de executare și întreaga executarea silită începută de S.C. P..E.J. "D. și E., în dosar de executare nr. 84/CN/2023.

Au fost respinse restul capetelor de cerere, ca neîntemeiate.

Prin decizia civilă nr. 862 din 17 iulie 2024 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta-intimată A., în contradictoriu cu intimatul-contestator B. împotriva sentinței civile nr. 224 din 20 februarie 2024 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul nr. x/2023, sentința fiind schimbată în parte, în sensul că s-a respins contestația la executare, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu au contravenit deciziei.

A fost obligat intimatul contestator B. la plata către apelanta intimată A. a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea intimatului de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 862 din 17 iulie 2024 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, reclamantul B. a formulat cerere de revizuire, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul arătând că hotărârea a cărei revizuire o solicită a fost pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 2136 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Constanța.

Prin decizia nr. 249/C din 10 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei civile nr. 862 din 17 iulie 2024 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata A..

A fost obligat revizuentul la plata către intimată a sumei de 2.200 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în revizuire.

Împotriva deciziei civile nr. 249/C din 10 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, revizuentul B. a formulat cerere de recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-revizuent a arătat că în mod greșit s-a reținut prin decizia recurată că nu sunt îndeplinite condițiile privind existența contrarietății de hotărâri întrucât a fost valorificat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 2136 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul nr. x/2013.

Recurentul-revizuent subliniază că instanța de apel care a pronunțat decizia nr. 862 din data de 17 iulie 2024 în dosarul nr. x/2023 nu a analizat absolut deloc hotărârea definitivă pronunțată de către Tribunalul Constanța, nici sub aspectul relevanței, nici sub aspectul autorității de lucru judecat, nici măcar nu a menționat-o și a nesocotit în mod vădit efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al acesteia, pronunțând astfel o hotărâre potrivnică unei hotărâri judecătorești definitive, care se bucura de autoritate de lucru judecat.

Scopul cererii de revizuire a fost acela de a desființa hotărârea judecătorească definitivă pronunțată cu încălcarea legalității, în ideea apărării principiului legalității ce trebuie să guverneze întreaga procedură a derulării procesului. Etapa executării unei hotărâri trebuie considerată ca făcând parte integrantă a procesului, în sensul art. 6 (1) al Convenției (CEDO, 19.03.1997 - hotărârea Homsby c. Grecia, soluție confirmată prin hotărârea Immobiliare Saffi xc. Italia-CEDO, 28.03.1999, dar și prin hotărârea contra României-Chiș-14.09.2010; Flaviu și Delia Șerban-14.09,2010; Ciocodeica-16.01.2018 și altele-vs. România).

Dreptul de acces la un tribunal va fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant va permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți, creându-se riscul unor situații incompatibile cu preeminența dreptului, cât timp, conform art. 6 (1) din Convenție, executarea hotărârilor trebuie să fie considerată ca făcând parte integrantă a unui proces echitabil (CEDO, 19.03.1997, Hornsby c. Grecia, Chis-14.09.2020, Saffi, 14.09.2010, Flaviu et Delia Serban-2010 Ciocodeica-16.01.2018 și altele c. României).

În continuare, recurentul-revizuent a arătat că în mod eronat Curtea de Apel Constanța a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată din oficiu.

Astfel, Tribunalul Constanța prin decizia nr. 862 din 17 iulie 2024 din dosarul nr. x/2023 a omis a se pronunța asupra autorității de lucru judecat cu privire la decizia civilă nr. 2136 din 21 decembrie 2021 din dosarul nr. x/2013.

Deși Curtea de Apel Constanța reține în paragraful 10 al deciziei civile recurate că instanța de apel (care a pronunțat hotărârea potrivnică) "a realizat o analiză care în substanța sa, a presupus valorificarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 2136/21.12.2021 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul nr. x/2013" acest lucru nu s-a realizat, și contravine flagrant realității, decizia nr. 862/17.07.2024 fiind complet nemotivată. Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, însă contrar susținerilor Curții de Apel Constanța din cuprinsul deciziei nr. 249/C/10.12.2024 aceasta nu s-a realizat în cauză, instanța nu a valorificat dezlegarea anterioară, nu și-a sprijinit soluția pronunțată pe aceasta.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În vechea doctrină și jurisprudență era acceptat că pentru a verifica motivul de revenire mai sus arătat era suficient să se constate contrarietatea între dispozitivele hotărârilor sau imposibilitatea executării acestora în mod concomitent

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Astfel, imposibilitatea executării concomitente a deciziei civile nr. 2136/21.12.2021 a Tribunalului Constanța, definitivă, precum și a deciziei civile nr. 862/17.07.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023 vădește contrarietatea celor două hotărâri definitive pronunțate ambele de Tribunalul Constanța.

Contrarietatea de hotărâri rezultă din faptul că prin sentința civilă nr. 756 din data de 25.06.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2013 s-a reținut că "va obliga pârâtul reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a jumătate (1/2) din valoarea ratelor lunare deja achitate de reclamanta-pârâtă către pârta C. S.A., de la data de 01.11.2011 până la data rămânerii definitive a prezentei.

Va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei A. de obiigare a pârâtului-reconvenient B. la plata a jumătate (1/2) din valoarea ratei lunare datorate de părți către pârâta C. S.A., de ia data rămânerii definitive a prezentei".

Această sentință a rămas definitivă prin anularea apelului, ca netimbrat - decizia nr. 1886/18.11.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2013.

Prin sentința nr. 640/23.04.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2013, s-a admis în parte cererea de completare a sentinței civile nr. 765/25.06.2020, atacată cu apel, în care s-a reținut prin considerentele deciziei civile nr. 2136/21.12.2021 faptul că se vor înlătura dispozițiile din sentința apelată privind obligarea pârâtului-reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a jumătate (1/2) din valoarea ratelor lunare deja achitate de reclamanta-pârâtă către pârâta C. S.A., de la data de 01.11.2011 până la data rămânerii definitive a prezentei considerându-se că, cu privire la aceste aspecte, că se dispusese același lucru anterior prin sentința civilă nr. 756/25.06.2020, astfel că nu se impunea reluarea celor hotărâte deja, fiind superfluu. Dar se vor înlătura și dispozițiile din sentința apelată privind obligarea pârâtului-reconvenient B. la plata către reclamanta-pârâtă a jumătate (1/2) din valoarea ratelor lunare de la data rămânerii definitive a prezentei, în continuare, până la data achitării integrale a întregului debit aferent contractului de credit bancar nr. 1053/10. Î0.2007 încheiat de părți cu C. S.A.. Această hotărâre a intrat în puterea de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii civile s-a formulat cerere de îndreptare eroare materială și lămurire, prin care s-a reiterat faptul că intenția instanței de control judiciar Tribunalul Constanța în mod voit a dorit înlăturarea paragrafului 5 din sentința nr. 640/23.04.2021 de completare a sentinței civile nr. 756/25.06.2020.

Nesocotind efectul pozitiv al deciziei civile nr. 2136/21.12.2021 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2013, aceeași instanță încalcă autoritatea de lucru judecat și pronunță o hotărâre potrivnică prin decizia nr. 862/17.07.2024 în dosarul nr. x/2023.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Puterea lucrului judecat a fost definită în literatura de specialitate ca fiind o calitate atașată numai acelor hotărâri judecătorești pronunțate în materie contencioasă, prin care se tranșează însuși fondul dreptului dedus judecății și care, fondată pe imutabilitatea conținutului verificării jurisdicționale înfăptuite, asigură, prin efectul său pozitiv, valorificarea constatărilor jurisdicționale ale instanței într-un proces ulterior purtat între aceleași părți, pentru a deduce alte consecințe ale unei situații consacrate juridicește, iar prin efectul sau negativ, irepetabilitatea aceluiași litigiu determinat prin coordonatele obiect, cauza și părți în aceeași calitate1.

Considerentele dobândesc autoritate de lucru judecat atunci când sprijină dispozitivul și sunt în deplină armonie cu acesta, respectiv atunci când conțin statuări jurisdicționale prin care sunt tranșate anumite chestiuni litigioase. Altfel spus, beneficiază de putere de lucru judecat și considerentele unei hotărâri judecătorești, care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta, doctrina statuând că aceste considerente reprezintă considerente decizorii, art. 430 alin. (2) prevede că, "autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă", astfel încât aceasta vizează și considerentele care au dezlegat o chestiune litigioasă.

Executarea silită nu poate înlătura stabilitatea și securitatea raporturilor procesuale cu încălcarea instituției autorității de lucru judecat. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., permite revizuirea atât pentru existența de hotărâri potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, cât și atunci când există hotărâri judecătorești ce conțin dezlegări intrate sub puterea lucrului judecat, fără posibilitatea de a mai fi contrazise într-un litigiu ulterior, care are legătură cu prima judecată.

În acest sens, s-a admis că revizuirea pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este admisibilă și atunci când contrarietatea există numai între considerentele hotărârilor, iar nu neapărat între dispozitivele acestora, câtă vreme prin art. 461 alin. (2) C. proc. civ. s-a recunoscut posibilitatea atacării doar a considerentelor, ceea ce înseamnă că și revizuirea poate fi folosită pentru a înlătura autoritatea de lucru judecat a altor considerente.

Astfel, nu este necesar a fi întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă în legătură cu ceea ce s-a soluționat deja anterior, fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv si considerente si această judecată fiind deja făcută, să nu mai poată fi contrazisă.

Or, Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr. 862/17.07.2024 contrazice în mod direct efectul pozitiv al deciziei civile nr. 2136/21.12.2021. Este vorba de situația când, pe calea revizuirii se valorifică efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, adică invocarea acelor aspecte dezlegate anterior de instanță, care doar au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății sau evitarea contrazicerilor între așa numitele considerente decizorii ale hotărârilor (cele care conțin intrinsec soluții), în acord cu dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. ("oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă").

Pentru valorificarea aspectului pozitiv al autorității de lucru judecat în ceea ce privește hotărârile judecătorești definitive anterioare, trebuie să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți, fapt care obligă instanța sesizată cu un al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății ulterior, iar nicidecum să ignore efectele deciziei civile nr. 2136/21.12.2021 pronunțate în dosarul nr. x/2013.

Deși Curtea de Apel Constanța a reținut faptul că a fost valorificat efectul pozitiv al deciziei civile nr. 2136/21.12.2021 prin intermediul deciziei civile nr. 862/17.07.2024 în dosarul nr. x/2023, acest lucru nu s-a realizat, instanța nu și-a sprijinit raționamentul pe dezlegarea anterioară, pronunțând o hotărâre potrivnică. Prin hotărâri potrivnice se înțelege acele hotărâri care cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare, pentru că sunt contradictorii, legiuitorul având în vedere acele hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea lor simultană.

Soluționarea unei cereri de revizuire întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune ca instanța să verifice strict incidența autorității de lucru judecat a primei hotărâri în raport de hotărârea a cărei revizuire se solicită. Ca atare, Curtea de Apel Constanța a fost chemată doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a adus atingere autorității de lucru judecat rezultată din prima hotărâre.

Intimata A. a depus întâmpinare, comunicată, invocând excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 RON, în a căror dovedire a depus chitanță.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (11 mai 2023), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 14 octombrie 2025, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare, cu prioritate asupra excepției nulității recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor, invocată de intimata A. prin întâmpinare, se constată că susținerile dezvoltate de recurentul-revizuent în cuprinsul cererii de recurs, ce fac referire la faptul că în mod eronat Curtea de Apel Constanța a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire prin nesocotirea efectului pozitiv al lucrului judecat, sunt susceptibile de examinare din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.

În cauză, prin cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susținut contrarietatea deciziei nr. 862 din 17 iulie 2024 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, în raport de decizia nr. 2136 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Constanța, partea apreciind că decizia a cărei revizuire a solicitat-o a fost pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a acestei din urmă hotărâri.

Prin hotărârea ce face obiect al analizei în recurs, a fost respinsă cererea de revizuire, curtea de apel reținând că, atât prima instanță, cât și instanța de apel care a pronunțat hotărârea definitivă atacată cu revizuire (decizia nr. 862 din 17 iulie 2024 a Tribunalului Constanța) au realizat o analiză care, în substanța sa, a presupus valorificarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 2136 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Constanța, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată caracterul nefondat al susținerilor recurentului-revizuent.

Prin cererea de recurs ce face obiect al analizei în prezenta cale de atac, recurentul-revizuent reclamă faptul că instanța de apel care a pronunțat decizia nr. 862 din data de 17 iulie 2024 în dosarul nr. x/2023 (având ca obiect contestație la executare) nu a analizat absolut deloc hotărârea definitivă pronunțată de Tribunalul Constanța (în soluționarea cererii de completare), nici sub aspectul relevanței, nici sub aspectul autorității de lucru judecat, nici măcar nu a menționat-o și a nesocotit în mod vădit efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al acesteia, pronunțând astfel o hotărâre potrivnică unei hotărâri judecătorești definitive, care se bucura de autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte reține că această susținere a părții este nu numai eronată, ci ignoră chiar situația factuală concretă - din simpla lecturare a deciziei nr. 862 din data de 17 iulie 2024 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2023 reiese că instanța de apel chemată să soluționeze contestația la executare a avut în vedere și a examinat, atât titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 756 din 25 iunie 2020 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia civilă nr. 1886 din 18 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Constanța în același dosar, cât și hotărârea (decizia civilă nr. 2136 din 21 decembrie 2021) pronunțată de instanța care a soluționat cererea de completare a sentinței anterior menționate (ce constituie titlul executoriu din cauză), reținându-se în pagina 6 a deciziei 862/2024 că: "prin decizia civilă nr. 2136/21.12.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2013, a fost modificată sentința civilă nr. 640/23.04.2021, pronunțată de Judecătoria Mangalia (sentința prin care s-a completat sentința civilă nr. 756/25.06.2020), nu și titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 756/25.06.2020, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul nr. x/2013, care este o hotărâre definitivă executorie cu privire la obligația debitorului B. de a achita creditoarei A. jumătate (1/2) din valoarea ratelor lunare deja achitate de aceasta din urmă către C. S.A., de la 01.11.2011 până la data de 18.11.2021 (data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 756/25.06.2020)."

Tot în cuprinsul acestei hotărâri (la aceeași pagină 6), Tribunalul Constanța a mai reținut că: "în mod eronat, prima instanță a apreciat că prin decizia civilă nr. 2136/21.12.2021, Tribunalul Constanța a modificat titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 756/25.06.2020, atâta timp cât în dosarul nr. x/2013 obiectul apelului era reprezentat de sentința civilă nr. 640/23.04.2021, iar în dispozitiv se precizează clar că s-a modificat "sentința apelată", nu și sentința civilă nr. 756/25.06.2020, care era deja definitivă și nu făcea obiectul acelui apel."

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel cum în mod legal a reținut și curtea de apel, invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea verificării îndeplinirii acestor condiții o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

Una dintre condițiile impuse pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire este reprezentată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat. În aceste condiții, nu se mai poate reitera, pe calea revizuirii, aceeași excepție, deoarece, de data aceasta, se opune puterea de lucru judecat asupra acestei probleme rezultând din hotărârea prin care s-a examinat în cadrul celui de-al doilea proces excepția puterii de lucru judecat.

Or, această condiție care decurge din rațiunea și finalitatea revizuirii concepută ca o cale extraordinară de atac distinctă, iar nu ca un recurs la recurs, nu este îndeplinită în cauză, astfel cum în mod legal a reținut instanța de revizuire.

Examinând decizia civilă nr. 862 din 17 iulie 2024 pronunțată de Tribunalul Constanța, a cărei anulare se solicită, pretins potrivnică deciziei civile nr. 2136 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Constanța, se constată că, astfel cum anterior s-a arătat, în judecarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 224 din 20 februarie 2024 pronunțată de Judecătoria Medgidia, Tribunalul Constanța a analizat susținerile apelantei (intimata din prezenta cauză) vizând chestiunea puterii de lucru judecat, concluzionând că "în mod eronat prima instanță a apreciat că ar fi fost modificat titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 756/25.06.2020, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul nr. x/2013."

Prin criticile din cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, recurentul-revizuent încearcă să deschidă calea unui recurs la recurs împotriva deciziei civile nr. 862 din 17 iulie 2024 pronunțată de Tribunalul Constanța, susținerile sale vizând modul în care, prin decizia anterior menționată, a cărei revizuire a solicitat-o, s-a analizat și s-a dat eficiență autorității lucrului judecat.

Susținerile recurentului-revizuent, în sensul că prin decizia civilă nr. 862 din 17.07.2024 Tribunalul Constanța contrazice în mod direct efectul pozitiv al deciziei civile nr. 2136/21.12.2021, reprezintă în fapt critici de nelegalitate ce vizează hotărârea a cărei revizuire a solicitat-o. Or, în calea de atac a revizuirii, care este una de retractare, și nu de reformare, nu se poate exercita un control judiciar asupra modalității în care o altă instanță s-a pronunțat cu privire la chestiunea autorității de lucru judecat.

Instanța nu a respins cererea de revizuire cu motivarea că hotărârile nu ar fi contradictorii (nu a analizat acest aspect), astfel cum încearcă să susțină recurentul-revizuent, ci pentru neîndeplinirea uneia dintre condițiile de admisibilitate anterior menționate, respectiv aceea ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

În mod legal, examinând cererea de revizuire, referitor la existența puterii de lucru judecat care se impunea cu forță juridică obligatorie, instanța de revizuire a reținut că, atât prima instanță, cât și instanța de apel care a pronunțat hotărârea definitivă atacată cu revizuire au realizat o analiză care a presupus valorificarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei civile nr. 2136 din data de 21 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Constanța.

Trebuie subliniat faptul că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci, după constatarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că "există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni" (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

Având în vedere toate aceste aspecte, se constată că, în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de revizuire a reținut că prin decizia civilă nr. 862 din 17 iulie 2024 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost analizată problema/chestiunea autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 2136 din 21 decembrie 2021 a Tribunalului Constanța, astfel încât nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate ale revizuirii - aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reținând că aspectele de nelegalitate deduse judecății pe calea prezentului recurs sunt lipsite de fundament, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

Având în vedere soluția pronunțată, în aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurentul-revizuent B. la plata către intimata A. a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata A..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 249/C din 10 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Obligă pe revizuentul B. la plata sumei de 2000 RON către intimata A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2025.