ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1595/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 04 martie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) și art. 24 alin. (1) din Constituție, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 50 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și raportat la dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (1) și art. 148 alin. (2) din Constituție și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție formulate de recurentul-reclamant A., ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., solicitând casarea încheierii și sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Recurentul a susținut, în sinteză, că instanța a încălcat și a aplicat greșit normele de drept material incidente cauzei având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992, inclusiv legătura cu cauza dedusă judecății, contrar reținerilor curții de apel, toate cele trei excepții de neconstituționalitate vizează o prevedere legală în vigoare, are legătură cu soluționarea cauzei, a fost ridicată de una dintre părți și nu privește prevederi legale care să fi fost, anterior, constatate neconstituționale printr-o decizie a Curții Constituționale.

De asemenea, a mai învederat ca fiind relevantă decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, cu referire la prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pronunțată de Curtea Constituțională.

În susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3) și art. 24 alin. (1) din Constituție, recurentul a arătat că legătura cu cauza este evidentă și rezultă din faptul că a fost invocată cu ocazia soluționării unei cereri de recuzare întemeiată, în drept, pe aceste prevederi, iar consecința admiterii de către Curtea Constituțională a acestei excepții ar avea drept consecință anularea deciziei ce urmează să fie pronunțată în soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2022

În continuare, în combaterea reținerilor curții de apel, în privința solicitării de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și raportat la dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (1) și art. 148 alin. (2) din Constituție, recurentul a învederat că legătura cu cauza dedusă judecății rezidă din împrejurarea că cererea de sesizare a Curții Constituțională a fost formulată în cadrul unei cereri de recuzare formulate la termenul de judecată din 28 februarie 2025 împotriva unui complet de judecată ce a fost constituit conform prevederilor invocate ca fiind contrare prevederilor constituționale, iar admiterea de către Curtea Constituțională a unei astfel de solicitări ar avea drept consecință anularea încheierii de respingere a cererii de recuzare pentru pronunțarea de către un complet de judecată constituit în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale.

Sub un ultim aspect, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 21 alin. (1) și alin. (2) din Constituție, recurentul a arătat că obligația de achitare a taxei judiciare de timbru de 100 de RON pentru fiecare membru al completului de judecată recuzat, a fost dispusă sub sancțiunea anulării cererii de recuzare, ca netimbrată, prevăzute de dispozițiile art. 197 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., rezultând astfel, în mod indubitabil, întrunirea în cauză a condiției prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privitoare la legătura prevederilor legale a căror neconstituționalitate se invocă cu cauza dedusă judecății.

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente de drept:

Din examinarea conținutului cererii de recurs, Înalta Curte constată că aspectul de nelegalitate invocat de recurent vizează pretinsa aplicare și interpretare greșită de către curtea de apel a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 din perspectiva în care, în pronunțarea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, s-a reținut că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Critica este nefondată.

Potrivit acestui text legal:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. (4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Plecând de la aceste dispoziții legale, se reține că, pentru ca excepția de neconstituționalitate să fie admisibilă, este necesar a fi îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții specifice: (i) excepția de neconstituționalitate să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj; (ii) excepția de neconstituționalitate să aibă ca obiect legi sau ordonanțe ori dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; (iii) legea sau ordonanța ori dispozițiile dintr-o lege sau ordonanță să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; (iv) excepția de neconstituționalitate să nu aibă ca obiect prevederi ce au fost deja constatate neconstituționale.

În cauză, s-a apreciat că nu este îndeplinită condiția ca dispozițiile legale criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, ceea ce conduce la respingerea cererilor de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibile.

Relativ la această condiție, Curtea Constituțională a reținut că "legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile legale în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului" (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 600 din 12 august 2014); "condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rol, nu se analizează în abstract, ci trebuie verificat interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege. Cu alte cuvinte, excepția de neconstituționalitate trebuie să fie realmente utilă părții care a invocat-o pentru soluționarea litigiulu." (Decizia nr. 360 din 8 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1017 din 19 octombrie 2022).

Date fiind aceste repere jurisprudențiale, este corect raționamentul expus în cuprinsul încheierii atacate, în sensul că în motivarea presupusei neconstituționalități a dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., recurentul-reclamant a reluat argumentele aduse în sprijinirea cererii de recuzare din perspectiva existenței unor elemente care nasc, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparțialitatea celor doi membri ai completului de judecată, lipsind, astfel, de argumentele concrete în sprijinirea susținerii că norma nu ar fi clară, invocarea excepției fiind una formală și ca atare, nu poate contribui la soluționarea cererii deduse judecății.

Referitor la prevederile art. 50 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și raportat la dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (1) și art. 148 alin. (2) din Constituție, s-a constatat că recurentul nu a ridicat vreo chestiune în legătură cu modalitatea de compunere a completului care a soluționat cererea de recuzare. Ca atare, în mod corect, s-a apreciat de către curtea de apel că invocarea neconstituționalității prevederilor art. 50 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și raportat la dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare la dispozițiile art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (1) și art. 148 alin. (2) din Constituție, nu are legătură cu soluționarea cauzei

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, Înalta Curte constată că nu poate genera efecte juridice diferite în cauză, după cum Curtea Constituțională constată sau nu neconstituționalitatea acestor prevederi din moment ce, pe de o parte, în cauză, nu s-a ridicat problema obligării petentului la plata taxei judiciare de timbru și anulării cererii de recuzare pentru netimbrare, iar, pe de altă parte, susținerile părții recurente nu surprind critici de neconstituționalitate, ci doar nemulțumiri ale acestuia legate de conținutul normei legale care impune părților o anumită conduită procesuală, sancționată de dispozițiile pretins neconstituționale.

Pentru aceste considerente, constatând că încheierea recurată este legală, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge recursul, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul dispozitivului încheierii din 04 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul dispozitivului încheierii din 04 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.