ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1588/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 la 21 august 2020 pe rolul Tribunalului Vâlcea, contestatorii A. și B. au formulat contestație împotriva deciziei de invalidare nr. x/21.07.2020, emisă de intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în soluționarea dosarului nr. x/30.09.2016 având ca obiect despăgubiri pentru terenul în suprafața de 1,2 ha ce face obiectul Hotărârii nr. 73/19.02.2009 a Comisiei Județene Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor prin care a fost validată Anexa nr. 23, poziția 3 a Comisiei Locale Băile Govora, autor C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea, în tot, a deciziei de invalidare nr. x/21.07.2020 emisă de Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor în soluționarea dosarului nr. x/30.09.2016, obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să valideze Hotărârea nr. 73/19.02.2009 a Comisiei Județene Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care a fost validată Anexa nr. 23, poziția 3 a Comisiei Locale Băile Govora pentru solicitantul D. după autor C. prin care s-au propus măsuri compensatorii, despăgubiri pentru imobilul teren în suprafața de 1,20 ha situat în Băile Govora ce face obiectul dosarului de despăgubiri și obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită în favoarea contestatorilor A. și B., în baza Legii nr. 165/2013, o decizie de Compensare prin puncte la valoarea pe care o va stabili instanța, pentru imobilele teren, în suprafața de 1,20 ha situate în Băile Govora.

Prin aceeași cerere, reclamanții au chemat în judecată și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților susținând că instanța este competentă să se pronunțe atât asupra existenței dreptului la despăgubiri în patrimoniul petentului, cât și cu privire la întinderea acestuia, stabilind suma pe care reclamanta este îndreptățită să o primească, cu titlu de despăgubiri, pentru imobilul ce nu poate să fie restituit în natură.

Prin sentința civilă nr. 1804 din 06 iulie 2023, Tribunalul Vâlcea a admis, în parte, contestația și a dispus anularea deciziei de invalidare nr. x/21.07.2020, a obligat pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să valideze măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea nr. 73/19.02.2009, privind validarea Anexei 23 a Comisiei Locale Băile Govora, poziția nr. 3, solicitant D. după autor C., cuprinzând propunerea acordării de despăgubiri pentru suprafața de teren de 12.000 mp (1,20 ha) și să emită astfel în favoarea contestatorilor decizie de compensare pentru imobilul teren menționat, printr-un număr de 390.000 puncte, și a respins contestația formulată în contradictoriu cu intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a obligat intimata să plătească contestatorilor cheltuieli de judecată în sumă 11.200 RON, din care 7.500 RON onorariu avocațial, 2.200 RON onorariu expert în specialitatea topografie și 1.500 RON onorariu expert în specialitatea evaluarea proprietății imobiliare.

Prin decizia civilă nr. 4926/2024 din 21 noiembrie 2024, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelurile declarate de contestatorii A. și B., și de intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, împotriva sentinței civile nr. 1804 din 06 iulie 2023, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020, a schimbat, în parte, sentința în sensul că a obligat intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să valideze parțial măsura acordării de despăgubiri stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vâlcea nr. 73/19.02.2009, privind validarea Anexei 23 a Comisiei Locale Băile Govora, poziția nr. 3, solicitant D. după autor C., cuprinzând propunerea acordării de despăgubiri pentru suprafața de teren de 768 mp. și să emită astfel în favoarea contestatorilor decizie de compensare pentru imobilul teren menționat, printr-un număr de 61.440 puncte, menținând, în rest, sentința. A obligat apelanta- intimată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de numai 1.000 RON, către apelantul - contestator.

Împotriva deciziei nr. 4926/2024 din 21 noiembrie 2024 au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., reclamanții, arătând că hotărârea atacată este nelegală întrucât a fost respinsă cererea pentru terenul în suprafață de 12000 mp, ceea ce impune trimiterea cauzei, spre rejudecare, pentru ca instanța de apel să țină cont de toate probele administrate la fond, respectiv probele cu expertiză, martori și înscrisuri, fiind legală și temeinică soluția pronunțată de tribunal, despăgubirile impunându-se a fi calculate la nivelul grilelor notariale din 2023, iar nu din 2019.

Prin întâmpinarea înregistrată la 06 martie 2025, intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului, având în vedere dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, în raport de excepția inadmisibilității căii de atac, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Din verificarea actelor de învestire ale instanței de fond, rezultă neechivoc faptul că reclamanții urmăresc, prin prezentul demers judiciar, anularea dispună anularea, în tot, a deciziei de invalidare nr. x/21.07.2020 emisă de Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor în soluționarea dosarului nr. x/30.09.2016, obligarea pârâtei să valideze Hotărârea nr. 73/19.02.2009 a Comisiei Județene Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care a fost validată Anexa nr. 23, poziția 3 a Comisiei Locale Băile Govora pentru solicitantul D. după autor C. prin care s-au propus măsuri compensatorii, despăgubiri pentru imobilul teren în suprafața de 1,20 ha situat în Băile Govora ce face obiectul dosarului de despăgubiriși obligarea pârâtei să emită în favoarea contestatorilor A. și B., în baza Legii nr. 165/2013, o decizie de compensare prin puncte la valoarea pe care o va stabili instanța, pentru imobilele teren, în suprafața de 1,20 ha situate în Băile Govora.

Se impune a fi, deopotrivă, observat că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stipulează următoarele:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Acest text de lege instituie regula esențială a legalității căii de atac, conform căruia calea de atac, termenul și condițiile de exercitare sunt determinate doar de lege, indiferent de mențiunile cuprinse în hotărârea ce urmează a fi atacată.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului, iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Astfel, prin această dispoziție legală legiuitorul a înțeles să confere caracter definitiv hotărârilor pronunțate în apel, în cauzele care au ca obiect deciziile emise de către entitățile învestite de lege cu obligația de a soluționa cererile formulate potrivit legilor reparatorii, în condițiile art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 sau refuzul emiterii acestora.

În cauza pendinte, reclamanții au solicitat anularea deciziei de invalidare nr. x/21.07.2020 emisă de Comisia Naționala pentru Compensarea Imobilelor în soluționarea dosarului nr. x/30.09.2016 și obligarea pârâtei să valideze Hotărârea nr. 73/19.02.2009 a Comisiei Județene Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care a fost validată Anexa nr. 23, poziția 3 a Comisiei Locale Băile Govora pentru solicitantul D. după autor C. prin care s-au propus măsuri compensatorii, despăgubiri pentru imobilul teren în suprafața de 1,20 ha situat în Băile Govora și obligarea pârâtei să emită în favoarea contestatorilor A. și B., în baza Legii nr. 165/2013, o decizie de Compensare prin puncte la valoarea pe care o va stabili instanța, pentru imobilele teren, în suprafața de 1,20 ha situate în Băile Govora, în temeiul dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Se constată că pretenția dedusă judecății a fost soluționată de către instanțele de fond în baza Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Din coroborarea dispozițiilor enunțate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, art. 483 alin. (2) teza finală și art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre definitivă.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 și art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B. și A. împotriva deciziei civile nr. 4926 din 21 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorii B. și A. împotriva deciziei civile nr. 4926 din 21 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.