ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1813/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Analizând recursul în condițiile art. 499 din C. proc. civ., în conformitate cu care, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția I civilă la 29 ianuarie 2020, reclamanta A., prin lichidator judiciar B., a chemat în judecată pe pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând:

- anularea deciziei de validare parțială nr. x emisă de pârâtă la 19 decembrie 2019 în dosarul de despăgubiri nr. x din 6 martie 2008;

- validarea totală a dispoziției nr. x/2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova în baza sentinței civile nr. 292 din 13 iulie 2004, pronunțată de Tribunal Dolj, definitivă și irevocabilă, în sensul obligării pârâtei la emiterea deciziei de compensare pentru 206.400.000 puncte, corespunzătoare suprafeței de 43 ha teren intravilan situat în municipiul Craiova, județul Dolj și 440.000 puncte pentru construcțiile demolate și expropriate, în suprafața de 0,50 ha;

- obligarea pârâtei la plata daunelor compensatorii în cuantum de 135.000 € +TVA (5.000 €+TVA pe lună) - cheltuieli de procedură efectuate în dosarul nr. x/2007, calculate de la data solicitării emiterii deciziei, prin adresa din 3 noiembrie 2017 și până la comunicarea deciziei atacate;

- obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii pentru tergiversare, în suma de 50.000€ +TVA/luna, calculate de la data comunicării deciziei atacate până la data emiterii deciziei de compensare prin puncte, conform hotărârii pronunțate în prezenta cauză.

În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 165/2013, Legii nr. 85/2006 și ale C. civ.

În cauză, au fost formulate cereri de intervenție accesorie în favoarea reclamantei A. S.A. de către Valorificare Creanțe S.R.L., A. S.A., C., D., E., F., G., H. și I..

Prin încheierea din 10 iulie 2020, Tribunalul Dolj a admis în principiu cererile de intervenție accesorie.

Prin sentința nr. 714 din 26 noiembrie 2021, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis în parte contestația formulată de reclamanta A. S.A., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

A dispus rectificarea erorii materiale din cuprinsul deciziei de validare parțială nr. x din 19 decembrie 2019, emisă în dosarul de despăgubiri nr. x din 6 martie 2008 în ceea ce privește denumirea persoanei îndreptățite, respectiv denumirea corectă fiind A. S.A., iar nu J. S.A..

A anulat, în parte, decizia de validare parțială în privința punctelor stabilite pentru reclamanta A. S.A., referitoare la terenul în suprafață de 43 ha (430.000 m.p.), situat în intravilanul municipiului Craiova, județul Dolj.

A fost obligată pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să acorde măsuri compensatorii prin 64.238.400 puncte, corespunzătoare suprafeței de teren.

Restul dispozițiilor deciziei atacate au fost menținute, cererea fiind respinsă în rest.

Cererile de intervenție accesorie în favoarea reclamantei A. S.A. au fost admise.

Prin decizia civilă nr. 287 din 15 septembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

A schimbat, în parte, sentința atacată în sensul că a acordat reclamantei măsuri compensatorii în cuantum de 10.011.370 puncte pentru terenul în suprafață de 43 ha situat în Municipiul Craiova.

A păstrat restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva deciziei civile nr. 287 din 15 septembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, au declarat recurs intervenienții-accesorii D., H., G., F. și E., prin care au solicitat casarea deciziei recurate și, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii.

Intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, apreciind că sunt incidente prevederile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ.

Intimata-reclamantă A. S.A., prin lichidator judiciar, a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care a susținut că nu achiesează la recursul declarat de intervenienții-accesorii. De asemenea, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, precizând că decizia recurată este definitivă, întrucât dispozițiile Legii nr. 165/2013 stipulează că hotărârea prin care se respinge contestația împotriva unei decizii emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor poate fi atacată doar cu apel.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând excepția inadmisibilității recursului, a cărei analiză este prioritară în raport cu efectele pe care le produce, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., presupune că hotărârea judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Recursul declarat în cauză are ca obiect decizia civilă nr. 287 din 15 septembrie 2022, prin care Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a schimbat, în parte, sentința atacată, și a acordat reclamantei măsuri compensatorii în cuantum de 10.011.370 puncte pentru terenul în suprafață de 43 ha situat în Municipiul Craiova, păstrând restul dispozițiilor sentinței.

Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat anularea deciziei de validare parțială nr. x din 19 decembrie 2019, emisă de pârâtă în dosarul de despăgubiri nr. x din 6 martie 2008 și validarea totală a dispoziției nr. x/2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova în baza sentinței civile nr. 292 din 13 iulie 2004 a Tribunalului Dolj, în sensul obligării pârâtei la emiterea deciziei de compensare pentru 206.400.000 puncte, corespunzătoare suprafeței de 43 ha teren intravilan situat în municipiul Craiova, județul Dolj și 440.000 puncte pentru construcțiile demolate și expropriate, în suprafața de 0,50 ha.

De asemenea, cererea de chemare în judecată cuprinde și trei capete de cerere accesorii, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor compensatorii în cuantum de 135.000 € +TVA (5.000 €+TVA pe lună) - cheltuieli de procedură efectuate în dosarul nr. x/2007, calculate de la data solicitării emiterii deciziei până la comunicarea deciziei atacate, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, în suma de 50.000€ +TVA/luna, calculate de la data comunicării deciziei atacate până la data emiterii deciziei de compensare prin puncte.

Cum prin capetele principale de cerere reclamanta a pretins drepturi substanțiale ce fac obiectul legilor speciale de reparații, aflate în procedura de soluționare reglementată de Legea nr. 165/2013, litigiul privește modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi, respectiv acordarea măsurilor reparatorii, fiind astfel incidente prevederile art. 35 din acest act normativ, care stipulează:,,(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Astfel, prin aceste dispoziții legale legiuitorul a înțeles să confere caracter definitiv hotărârilor pronunțate în apel, în cauzele care au ca obiect contestarea deciziilor emise de către entitățile învestite de lege cu obligația de a soluționa cererile formulate potrivit legilor reparatorii, în condițiile art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013, sau refuzul emiterii acestora.

Totodată, având în vedere că reclamanta a formulat și capete de cerere accesorii, sunt relevante prevederile art. 460 alin. (2) din C. proc. civ., care stipulează că, dacă prin aceeași hotărâre au fost soluționate și cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală. Drept urmare, în aplicarea acestui text de lege, dacă cererea principală face parte dintr-o materie litigioasă în care dreptul la recurs este suprimat, formularea unei cereri accesorii nu deschide părții interesate dreptul la recurs, hotărârea în întregul său fiind supusă numai apelului.

În consecință, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 coroborate cu art. 460 alin. (2) din C. proc. civ., sentința nr. 714 din 26 noiembrie 2021 a Tribunalului Dolj, secția I civilă, prin care a fost soluționată în primă instanță acțiunea, este supusă numai apelului.

Din perspectiva prevederilor legale enunțate, Înalta Curte constată că decizia nr. 287 din 15 septembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului, motiv pentru care, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienții-accesorii D., H., G., F. și E. împotriva deciziei civile nr. 287 din 15 septembrie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2023.