ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1623/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 36 din 30 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalului Mehedinți a admis cererea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a dispus rezoluțiunea promisiunii autentificate sub nr. x/11.06.2018 și a actului adițional autentificat sub nr. x/23.10.2018, a dispus repunerea părților în situația anterioară, a obligata pârâta să plătească reclamantei suma de 64.901,60 euro, reprezentând dublul sumelor plătite în temeiul promisiunii autentificate sub nr. x/11.06.2018 și a actului adițional autentificat sub nr. x/23.10.2018, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 65.600 euro, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în Craiova, județul Dolj, a instituit în favoarea reclamantei un drept de retenție asupra imobilului din Craiova, județul Dolj, compus din teren intravilan curți construcții în suprafață de 289 mp și construcțiile edificate pe acesta, înscris în CF x a Municipiului Craiova, precum și asupra cotei de 1/4 din calea de acces, înscrisă în CF nr. x a Municipiului Craiova, până la achitarea de către pârâtă a sumelor menționate, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 13.542 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, a declarat apel pârâta.

Prin decizia civilă nr. 363 din 24 octombrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta B..

Împotriva acestei decizii civile, la 3 ianuarie 2024, a declarat recurs pârâta, prin care a prezentat pe larg istoricul cauzei și situația de fapt ce a generat litigiul, fără a aduce critici deciziei recurate și fără a invoca motive de casare dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

La 28 februarie 2024, recurenta-pârâtă a depus un nou memoriu de recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În ședința publică din 13 iunie 2024, Înalta Curte a constatat că nu este legal învestită cu motivele de recurs înregistrate la 28 februarie 2024, întrucât acestea au fost formulate cu depășirea termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., și a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului depus la 3 ianuarie 2024, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că motivarea recursului presupune invocarea unor critici de nelegalitate care trebuie, pe de o parte, să privească soluția atacată, iar, pe de altă parte, să se circumscrie motivelor prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În cauză, se constată că memoriul de recurs depus la 3 ianuarie 2024 nu respectă aceste exigențe legale, întrucât recurenta-pârâtă, deși enumeră anumite articole din C. proc. civ., totuși nu formulează nicio critică care să privească soluția instanței de apel și/sau raționamentul juridic ce a stat la baza pronunțării acesteia, astfel cum, în mod corect, a învederat intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Astfel, prin decizia civilă recurată, instanța de apel a reținut că sunt nefondate aspectele procedurale invocate de pârâtă, referitoare la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în primă instanță, refuzul de soluționare a cererii de suspendare a cauzei până la soluționarea acțiunii disciplinare promovate împotriva modului de soluționare a cererii de strămutare, criticile formulate împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, precum și în ceea ce privește fondul cauzei.

Cu toate acestea, recurenta-pârâtă nu invocă nicio critică punctuală privind decizia civilă recurată, rezumându-se a susține, în mod generic, nulitatea acesteia, fără a indica în ce constau pretinsele nelegalități. O atare atitudine procesuală a recurentei-pârâte ignoră faptul că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, nu pot fi invocate orice fel de nemulțumiri, ci doar acelea care privesc decizia recurată și care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.. Simpla expunere a unor texte de lege, fără a se arăta argumentele care justifică incidența acestora în prezenta cauză, nu poate conduce la concluzia că recursul este motivat, în conformitate cu exigențelor legale.

În absența unor argumente care să reflecte critici privitoare la decizia civilă recurată, instanța de recurs nu poate decela aspectele de nelegalitate pe care partea urmărește a le invoca și dacă acestea se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., context în care intervine sancțiunea nulității recursului, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A..

Anulează recursul declarat de pârâta B. împotriva deciziei civile nr. 363 din 24 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2024.