ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1586/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la 11 noiembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr. x/2023, reclamanta A., prin reprezentant legal B., a chemat în judecată pe pârâta C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 800.000.000 RON pentru defăimarea numelui său de artist - D. - pentru că i-a îngrădit dreptul la imaginea sa artistică și publică, precum și angajarea răspunderii penale pentru abuzurile la care a fost supusă prin intermediul rețelelor de socializare.

La 07.03.2023, reclamanta a depus cerere modificatoare a acțiunii prin care a arătat că solicită despăgubiri în cuantum de 850.000.000 RON, iar la 28.03.2023, aceasta a modificat din nou cuantumul despăgubirilor solicitate, la 300.000.000 RON pentru denigrarea imaginii de artist și 300.000.000 RON pentru folosirea unui limbaj indecent.

Prin sentința civilă nr. 8985/12.10.2023, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost reînregistrată la 31 octombrie 2023 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă care, prin sentința civilă nr. 454/18.04.2024, a respins cererea de chemare, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1184 A din 26 noiembrie 2024, Curtea de Apel Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 454/18.04.2024, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 1184 A din 26 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs reclamanta A., prin reprezentant legal B., înregistrat pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 21 ianuarie 2025.

După efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., prin rezoluția din 14 aprilie 2025, s-a acordat termen în ședință publică, la 24 septembrie 2025, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului, când, instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru netimbrare, rămânând în pronunțare asupra acestei chestiuni, precum și cu privire la posibilitatea încadrării, în motivele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., a aspectelor relevate prin memoriul de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând recursul dedus judecății, Înalta Curte constată următoarele:

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 23 ianuarie 2025, s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante, obligația de a depune la dosarul cauzei dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, în raport de dispozițiile art. 7 coroborate cu cele ale art. 24 alin. (2) teza a doua din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii de recurs.

Conform actelor de procedură aflate la dosar, la 04 februarie 2025, instanța a emis adresă prin care i s-a pus în vedere părții recurente că are obligația de a timbra recursul, fiind indicat cuantumul taxei de timbru datorate și sancțiunea în caz de neplată, înștiințarea fiind comunicată acesteia la 11 februarie 2025, la adresa din județul București, indicată prin cererea de recurs (fila x), potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la fila x verso din dosarul de recurs.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă, deși încunoștințată despre obligația legală ce îi incumba, nu a înțeles să se conformeze acestei rigori procesuale și să depună la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru aferente soluționării prezentului recurs, așa cum i s-a comunicat prin actele procedurale emise de către instanță în acest scop.

Examinând pricina și din perspectivă convențională, se reține că art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 21 din Constituția României garantează dreptul de acces la justiție, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiție și a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanțelor cazului, solvabilitatea solicitantului și faza procedurii sunt factori de care trebuie ținut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiție sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiție a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esența lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

În acest sens, se reține că prin aceeași rezoluție, din 04 februarie 2025, recurentei i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării acesteia, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 39 alin. (1) din același act normativ, recurenta neînțelegând să uzeze de aceste proceduri conform dispozițiilor legale menționate.

În raport cu aceste elemente, nu se poate reține că, prin anularea recursului, ca netimbrat, se aduce atingere dreptului fundamental de acces la justiție.

Examinând cererea de recurs și din perspectiva excepției nulității pentru neîncadrarea în motivele de nelegalitate a aspectelor relevate prin memoriul de recurs, reglementate de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că partea recurentă s-a rezumat în a face trimitere la prevederile art. 1349 din C. civ. și a arăta că "denigrarea, defăimarea unui minor se pedepsește și cu daune."

Simpla evocare a cadrului legislativ ce stabilește condițiile antrenării răspunderii civile delictuale, nu plasează criticile sub incidența vreunui motiv de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în contextul în care nu sunt indicate, punctual, critici de nelegalitate din această perspectivă și nu răspunde exigențelor de motivare a cererii de recurs impuse de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

În absența oricăror expuneri privitoare la raționamentul curții de apel, sub aspectul formulării de susțineri prin care să se arate maniera pretins eronată de aplicare a prevederilor art. 1349 C. civ. în raport cu împrejurările concrete stabilite în litigiul pendinte, instanța de recurs nu poate decela care anume sunt elementele de nelegalitate ale deciziei recurate.

A motiva recursul înseamnă atât indicarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât mai ales dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind dezlegările date de către instanța de apel.

În consecință, aceste cerințe nu pot fi considerate îndeplinite din moment ce recurenta a omis să indice, în concret, în ce au constat eventualele greșeli de judecată imputabile instanței de apel în legătură cu aceste aspecte.

Neprocedând astfel, instanța de recurs nu poate examina, în mod efectiv, respectivele susțineri, nefiind în măsură a cerceta conformitatea hotărârii cu regulile de drept aplicabile, cât timp acestea nu au fost însoțite, practic, de o critică propriu-zisă de nelegalitate cu corespondent în considerentele deciziei atacate.

Drept urmare, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În raport de cele prezentate, având în vedere că, pe de o parte, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de legală de a depune la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru, stabilite sub sancțiunea nulității, iar pe de altă parte, memoriul de recurs nu întrune;te condițiile legale de motivare, prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 1184 A din 26 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie este supus sancțiunii anulării.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 1184 A din 26 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. prin reprezentant legal B. împotriva deciziei civile nr. 1184 A din 26 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.