ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 149/2026

Ședința publică din data de 3 februarie 2026

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 07.11.2025 sub numărul x/2025, formulată de petentul A., s-a solicitat, la cererea creditoarei B. S.A., încuviințarea executării silite a debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contract de credit pentru nevoi personale nr. x din 30.04.2025, în dosarul de executare silită nr. x/2025.

II. Hotărârile care au generat conflictul

Pentru a hotărî astfel, această instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (3), art. 666 C. proc. civ., precum și ale art. 129 C. proc. civ., constatând că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitoarei C. se află în sat Sânpetru, com. Sânpetru, str. x, jud. Brașov, iar reședința sa este în sat Păncești, com. Sascut, str. x, jud. Bacău, astfel cum rezultă din dovada verificării în baza de date D.E.P.A.B.D.

Reținând că noțiunea de domiciliu nu se referă doar la locuința statornică sau principală a pârâtului, ci și la adresa unde pârâtul locuiește efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terțele persoane interesate, raportat la domiciliul în fapt al debitoarei, aflat în raza teritorială a Judecătoriei Strehaia, s-a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Brașov a făcut aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) și art. 87 C. proc. civ., constatând că noțiunea de domiciliu nu subliniază în mod necesar domiciliul legal, ci acel loc unde o persoană își desfășoară viața sa fiind astfel evident că în materia determinării competenței teritoriale, noțiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens larg, respectiv adresa unde pârâtul locuiește efectiv.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii este reprezentat de cererea de încuviințare a executării silite, formulată împotriva debitoarei C. de petentul A., la cererea creditoarei B. S.A., cerere dată de art. 666 C. proc. civ. în sarcina instanței de executare, care este, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța în circumscripția căreia se află domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

Din punct de vedere procesual, prin domiciliu se înțelege acel loc pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, respectiv localitatea în care aceasta își desfășoară activitatea sau locuiește efectiv. Scopul normelor procesuale care instituie reguli prin raportare la domiciliu este, așa cum rezultă din dispozițiile art. 153 și următoarele C. proc. civ., acela de a asigura înștiințarea părților cu privire la existența procesului, pentru a respecta principiul garantării dreptului la apărare.

De altfel, conform art. 87 C. civ., "domiciliul unei persoane fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acela unde aceasta declară că își are locuința principală". În același sens, al locuinței declarate ca locuință principală, se regăsește și art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.

Prin urmare, asocierea explicită făcută de legiuitor în definiția domiciliului din noul C. civ. cu locuința principală nu semnifică o îndepărtare de concepția domiciliului ca locuință "efectivă", ci, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu ca situație de fapt, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă și lăsată la aprecierea instanței.

Astfel, în contextul analizei, se reține că mențiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ, servind evidenței persoanei, iar persoana fizică are domiciliul acolo unde se află locuința sa statornică și principală. Domiciliul persoanei fizice, astfel înțeles, este relevant pentru stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze litigiul.

Dispozițiile art. 87 din C. civ., care definesc domiciliul ca locuință principală, trebuie interpretate în coroborare cu art. 651 din C. proc. civ., care prioritizează domiciliul efectiv, asigurând astfel o abordare unitară și logică a normelor juridice aplicabile.

De aceea, de principiu este adevărat că la determinarea instanței de executare conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța este chemată a avea în vedere nu exclusiv domiciliul legal al debitorului ci, atunci când este cazul, locuința în fapt a acestuia astfel cum rezultă ea din lucrările dosarului.

În cauza de față, din verificările înregistrărilor din Registrul Național de Evidență a Persoanelor reiese că debitoarea figurează cu domiciliul stabilit din data de 02.06.2025 în Sânpetru, jud. Brașov, iar de la o dată ulterioară, 23.06.2025, și-a stabilit reședința în jud. Bacău, astfel că la momentul sesizării organului de executare, 27.10.2025, domiciliul debitoarei se afla în circumscripția Judecătoriei Bacău.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 666 coroborate cu art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite deduse judecății în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 februarie 2026.