ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 526/2026

Ședința publică din data de 10 martie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 2 septembrie 2025 pe rolul Judecătoriei Botoșani, petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A. și B. a solicitat încuviințarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2025, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3203 din data de 29 octombrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 de către Judecătoria Botoșani, împotriva debitorului C., la solicitarea creditoarei D..

Prin sentința civilă nr. 3598 din 30.10.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Botoșani - secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru a proceda astfel, instanța a reținut că la momentul sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în municipiul Botoșani, în vreme ce reședința acestuia se afla pe raza sectorului 6 a municipiului București. A apreciat instanța că noțiunea de "domiciliu" prevăzută de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. trebuie privită într-un sens extensiv, raportat la finalitatea pe care dispozițiile legale o au, astfel că aceasta nu se referă doar la locuința statornică sau principală a pârâtului, ci și la adresa unde pârâtul locuiește efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terțele persoane interesate.

Prin sentința nr. 8524 din 17 decembrie 2025, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în municipiul Botoșani, fiind lipsit de relevanță, din perspectiva art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. că debitorul figurează cu reședința pe raza sectorului 6 a municipiului București, norma de strictă interpretare vizând domiciliul debitorului, nu și reședința acestuia.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Botoșani și Judecătoria Sectorului 6 București.

Obiectul cauzei în care s-a ivit conflictul negativ de competență, îl constituie cererea de încuviințare a executării silite formulată de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești A. și B. împotriva debitorului C., la solicitarea creditoarei D..

Ambele instanțe între care s-a ivit conflictul negativ de competență au reținut incidența în cauză a prevederilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., potrivit cărora "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului", însă au interpretat în mod diferit noțiunea de "domiciliu" prevăzută de textul legal - Judecătoria Botoșani optând pentru o interpretare extensivă, context în care a apreciat că reședința debitorului atrage competența instanței de executare, în vreme ce Judecătoria Sectorului 6 a apreciat că noțiunea se circumscrie unui interpretări restrictive.

Înalta Curte reține că potrivit art. 87 din C. civ. "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", în vreme ce art. 88 din același cod definește reședința persoanei fizice ca fiind în locul unde își are locuința secundară. De asemenea, art. 90 alin. (1) din C. civ. prevede că "reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut".

Prin urmare, atât timp când domiciliul debitorului este cunoscut, în raport de prevederile antecitate, reședința acestuia nu poate fi considerată domiciliu în raport de care să se stabilească instanța competentă, aceasta întrucât reședința poate fi considerată domiciliu și, implicit, locuința principală doar în situația excepțională când domiciliul persoanei fizice nu este cunoscut.

În același sens, și prevederile art. 108 din C. proc. civ. stabilesc competența în raport de reședința părții doar atunci când domiciliul acesteia nu e cunoscut, împrejurare care nu se verifică în cauza de față, debitorul fiind înregistrat la momentul formulării cererii de încuviințare a executării silite, atât cu domiciliu activ, dar și cu reședință.

Din ansamblul dispozițiilor procedurale, reiese că atunci când legiuitorul a dorit să fie luată în calcul pentru stabilirea competenței și reședința părții alături de domiciliu, a făcut-o în mod explicit, ca de exemplu în art. 114 din C. proc. civ.

Înalta Curte mai reține că noțiunea de "reședință" nu se confundă cu aceea de "domiciliu în fapt", reședința fiind declarată a priori și în mod conștient ca locuință secundară, declarantul opteazând să își păstreze în registrele oficiale același domiciliu.

În cauză, se constată că debitorul avea, la data sesizării organului de executare - 2 septembrie 2025, domiciliul în municipiul Botoșani, unitate administrativ-teritorială arondată, din punct de vedere al competenței teritoriale, Judecătoriei Botoșani - aceasta fiind instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite.

În consecință, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 87 din C. civ., instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este Judecătoria Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.