ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1497/2025

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 11.04.2025, sub nr. x/2025, executorul judecătoresc A. a solicitat instanței încuviințarea executării silite împotriva debitoarei B., în formele permise de lege, la cererea formulată de creditoarea C. în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7238/05.11.2024 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2023.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin încheierea nr. 3267/16.04.2025, Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

A reținut instanța incidența prevederilor art. 651 C. proc. civ., iar cum reședința debitoarei este situată în municipiul Bacău, județul Bacău, a stabilit că revine Judecătoriei Bacău competența de soluționare a prezentei pricini.

Prin sentința nr. 3510/16.05.2025, Judecătoria Bacău, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

A reținut instanța că, în conformitate cu prevederile art. 108 C. proc. civ., dacă domiciliul pârâtului este necunoscut, cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție se află reședința acestuia, iar dacă nu are nici reședința cunoscută, la instanța în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, sediul, reședința ori reprezentanța, cupă caz, motiv pentru care a constatat că pentru stabilirea competenței în prezenta cauză relevanță prezintă domiciliul debitorului, iar nu reședința acestuia.

De asemenea, potrivit art. 87 C. civ., noțiunea de "domiciliu" reprezintă locul unde persoana declară că își are locuința principală, iar conform art. 88 C. civ., reședința persoanei fizice este locul unde își are locuința secundară.

A reținut, totodată, că instituirea regulilor de competență în materia executării silite are în vedere necesitatea asigurării unei stabilități a instanței de executare, ca fiind cea de la domiciliul debitorului, ca locuință principală, iar cum debitoarea are domiciliul activ, începând din data de 16.05.2024, în municipiul Mangalia, a stabilit că revine Judecătoriei Mangalia competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința nr. 2082/04.06.2025, Judecătoria Mangalia a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța, prin raportare la prevederile art. 87-88 și art. 91 C. civ., că noțiunea de "domiciliu" trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuința statornică sau principală a debitorului, ci adresa unde acesta locuiește efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terțele persoane interesate, iar printr-o astfel de interpretare teleologică și sistematică a prevederilor legale i se asigură debitorului posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale prin intermediul instanței de judecată aflată în proximitatea domiciliului său real, aceasta cu atât mai mult cu cât, încă din momentul încuviințării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Bacău.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, pentru considerentele expuse în continuare:

În speță, competența de soluționare a cauzei a fost declinată reciproc între Judecătoria Bacău și Judecătoria Mangalia, cele două instanțe considerându-se deopotrivă necompetente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale acestora cu privire la interpretarea noțiunii de "domiciliu" din cuprinsul art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Prin prezentul demers judiciar, petentul BEJ A., la cererea creditoarei C., a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei B., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 7238/05.11.2024 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2023, pentru realizarea obligației de plată stabilită prin titlul executoriu.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, față de obiectul cererii deduse judecății, sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Încuviințarea executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, schimbarea domiciliului sau sediului debitorului, ori după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută prin raportare la noțiunea de domiciliu, ca atribut de identificare al persoanei fizice, așa cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde aceasta declară că-și are locuința principală."

Dispozițiile art. 89 din același act normativ prevăd că:

"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și ale art. 89 C. civ., reiese că noțiunea de "domiciliu", la care face trimitere art. 651 alin. (1) C. proc. civ., se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința principală, locuința în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina și în practica judiciară, în care s-a statuat în sensul că noțiunea de domiciliu trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, interesând nu atât, din punct de vedere formal, unde declară partea că are locuința principală, ci adresa la care aceasta locuiește efectiv (care corespunde realității imediate), intenția legiuitorului fiind aceea de a se asigura că debitorul își va putea exercita drepturile procesuale prin intermediul instanței de judecată aflate în proximitatea domiciliului său real.

Rezultă, așadar, că scopul normelor care guvernează procesul civil, constând în asigurarea cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, este pe deplin realizat prin stabilirea competenței în favoarea instanței în a cărei rază teritorială își are reședința debitorul, aspect ce facilitează accesul său efectiv la justiție, dar și eficientizează eventualele măsuri de executare a silită a bunurile mobile și, după caz, imobile ale acestuia.

Relevante, în acest context, sunt și prevederile art. 91 alin. (1) C. civ., care conferă reședinței opozabilitate față de terți, prin înscrierea acesteia în evidențele oficiale.

Or, din cuprinsul Fișei din 14.04.2025, rezultă că la data sesizării organului de executare (07.04.2025), debitoarea B. figura în baza de date D.E.P.A.B.D. cu domiciliul în jud. Constanța și cu reședința în jud. Bacău, împrejurare ce produce, în speță, efecte juridice în ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanței de executare.

Constatând că, la data sesizării de către creditoare a organului de executare, debitoarea avea reședința în municipiul Bacău, se reține că Judecătoria Bacău este instanța de executare competentă să judece cauza, în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.