ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 145/2026

Ședința publică din data de 3 februarie 2026

După deliberare, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. x/2025 la data de 14.11.2025, executorul judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei B. S.R.L., la cererea creditoarei C. S.R.L. în toate formele admise de lege, în temeiul titlului executoriu reprezentat de factura fiscală seria din 04.09.2025, pentru recuperarea sumei de 104,56 RON, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare și a contribuției pentru economia circulară aferentă lunii august 2025, conform contractului de prestare a serviciului de salubrizare a localităților nr. 1780 din 01.07.2025, a penalităților de întârziere în cuantum de 0,02%/zi calculate de la data de 20.09.2025 și până la data plății efective, a dobânzii legale calculate de la data de 20.09.2025 și până la data plății efective și a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale, sume ce se vor actualiza potrivit dispozițiilor art. 628 alin. (3) C. proc. civ.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Judecătoria Mangalia, prin încheierea nr. 5175/25.11.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

În motivare a reținut că, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., sediul debitoarei B. S.R.L. fiind în orașul Bușteni, str. x, jud. Prahova, Judecătoriei Sinaia îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sinaia, prin sentința nr. 650 pronunțată la data de 22.12.2025 în dosarul nr. x/2025, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sinaia, invocată de instanță din oficiu și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Mangalia și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, din extrasul ONRC depus la dosarul cauzei reiese că debitoarea B. S.R.L. are un punct de lucru situat în sat Costinești, Comuna Costinești, strada x nr. 25, județul Constanța, iar titlul executoriu este reprezentat de factura seria din 04.09.2025 din cuprinsul căruia reiese că serviciile prestate au fost în legătură cu acest imobil, loc unde s-au colectat deșeurile.

În considerarea statuărilor din Decizia ICCJ nr. 6/15.05.2023, a prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ. și a prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., a constatat că Judecătoria Mangalia este instanța competentă să încuviințeze cererea de executare silită.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea prin care petentul BEJ a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei B. S.R.L., la cererea creditoarei C. S.R.L., în temeiul titlului executoriu reprezentat de factura fiscală seria din 04.09.2025, pentru recuperarea sumei de 104,56 RON, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare și a contribuției pentru economia circulară aferentă lunii august 2025, conform contractului de prestare a serviciului de salubrizare a localităților nr. 1780 din 01.07.2025, a penalităților de întârziere în cuantum de 0,02%/zi calculate de la data de 20.09.2025 și până la data plății efective, a dobânzii legale calculate de la data de 20.09.2025 și până la data plății efective și a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale, sume ce se vor actualiza,

Conflictul negativ de competență ivit între instanțele în conflict a fost generat de aplicarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în raport de sediul debitorului ținut să aducă la îndeplinire dispozițiile titlului executoriu.

Astfel, Judecătoria Mangalia a reținut că sediul principal al debitoarei este în Bușteni, care se află în circumscripția Judecătoriei Sinaia, în timp ce această din urmă instanță a considerat că se solicită încuviințarea executării silite în baza unei facturi emise pentru efectuarea unor servicii de salubrizare pentru punctul de lucru al debitoarei, situat în Costinești, aflat în circumscripția Judecătoriei Mangalia.

Încuviințarea executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Se constată, într-adevăr, că debitoarea are un punct de lucru situat în Costinești, județul Constanța, iar titlul executoriu pretins este reprezentat de o factură din cuprinsul căruia reiese că serviciile prestate au fost în legătură cu imobilul situat în acest sediu secundar.

În raport de această particularitate a speței, se reține că, prin decizia nr. 6/2023, pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii, s-a apreciat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.., în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ."

Înalta Curte constată că folosirea în dispozitivul deciziei invocate a verbului "poate" duce la concluzia că, în ipoteza în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, aparține creditorului decizia de a se prevala de posibilitatea introducerii cererii de încuviințare a executării silite la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, alternativ cu sediul principal al acesteia.

Aceasta întrucât, în considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din C. civ., sediile sucursalelor, reprezentanțelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseși, ce corespund noțiunii de "sediu al debitorului", utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. pentru asigurarea exclusivității teritoriale a instanței de executare.

Recunoașterea posibilității determinării instanței de executare prin raportare și la sediul dezmembrământului fără personalitate juridică, atunci când acesta figurează ca fiind obligat prin titlul executoriu, singur ori alături de persoana juridică de bază, nu impietează asupra caracterului exclusiv al competenței instanței de executare, ținând seama că determinarea s-a realizat prin utilizarea criteriului prevăzut de legiuitor.

Ca atare, în raport cu decizia menționată, opțiunea materializată prin depunerea cererii la oricare dintre instanțele deopotrivă competente, determină, în mod definitiv, fixarea competenței în favoarea acelei instanțe.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Mangalia, instanță sesizată inițial de creditor, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 februarie 2026.