Decizia nr. 617/2026 — ÎCCJ, Secția I civilă

asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 13.11.2025, sub nr. x/2025, BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de factura fiscală seria x nr. x din 04.08.2025, pentru recuperarea, de la debitoarea B. S.R.L., a sumei de 904,16 RON, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare și a contribuției pentru economia circulară aferentă lunii iunie 2025, conform contractului de prestare a serviciului de salubrizare a localităților nr. x din 19.07.2021, a penalităților de întârziere în cuantum de 0,02%/zi calculate de la data de 19.09.2025 și până la data plății efective, a dobânzii legale calculate de la data de 19.09.2025 și până la data plății efective și a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale, sume ce se vor actualiza potrivit dispozițiilor art. 628 alin. (3) C. proc.

civ. În drept, au fost invocate prevederile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. II. Hotărârile care au generat conflictul de competență Prin încheierea nr. 5168/25.11.2025, Judecătoria Mangalia a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Astfel, reținând că sediul debitoarei se află în mun.

București, str. x, prima instanță sesizată s-a dezînvestit, declinându-și, pe cale de consecință, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București. Prin sentința nr. 16975/22.12.2025, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată, din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În fundamentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că solicitarea de executare silită formulată de creditoarea C. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L., privește contractul de utilități publice încheiat de dezmembrământul fără personalitate juridică al acesteia, din Neptun, str. x, jud. Constanța, vizând, așadar, servicii prestate la acest punct de lucru (ridicare deșeuri). Evidențiind dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prevederile art. 109 din același cod, precum și statuările Deciziei RIL nr. 6/2023, instanța a reținut că, întrucât titlul executoriu vizează obligații asumate de dezmembrământul fără personalitate juridică al debitoarei, sediul acestui dezmembrământ atrage competența alternativă a instanței de executare, respectiv a Judecătoriei Mangalia.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, pentru considerentele expuse în continuare: Desesizarea instanțelor aflate în conflict a fost determinată de aplicarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu sediul debitorului ținut să aducă la îndeplinire titlul executoriu.

Astfel, în timp ce Judecătoria Mangalia a apreciat că revine instanței de la sediul social al debitoarei competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, Judecătoria Sector 2 București a stabilit, ca urmare a constatării faptului că, potrivit convenției de prestare a serviciului de salubrizare a localităților nr. x din 19.07.2021, în baza căruia s-a emis factura fiscală reprezentând titlu executoriu, au fost asumate obligații contractuale de către un dezmembrământ fără personalitate juridică al societății debitoare, situat în Neptun, că sediul acestuia atrage competența alternativă a instanței de executare, respectiv a Judecătoriei Mangalia.

Obiectul cauzei pendinte este reprezentat de cererea prin care petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei B. S.R.L., la cererea creditoarei C. S.R.L., în temeiul titlului executoriu reprezentat de factura fiscală seria x nr. x din 04.08.2025, pentru recuperarea sumei de 904,16 RON, reprezentând contravaloarea prestațiilor de salubrizare și a contribuției pentru economia circulară aferentă lunii iunie 2025, conform contractului de prestare a serviciului de salubrizare a localităților nr. x din 19.07.2021, a penalităților de întârziere în cuantum de 0,02%/zi calculate de la data de 19.09.2025 și până la data plății efective, a dobânzii legale calculate de la data de 19.09.2025 și până la data plății efective, respectiv a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale, sume ce se vor actualiza.

Potrivit certificatului constatator aflat la dosarul cauzei, debitoarea are sediul social în București, str. x, sector 2 și punct de lucru în loc. Neptun, mun. Mangalia, str. x, jud. Constanța. Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Dispozițiile legale anterior menționate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curți de Casației și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care, prin Decizia nr. 6/2023 din 15 mai 2023, a stabilit că, "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc.

civ., în situația în care titlul executoriu privește un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ". În considerentele acestei decizii, instanța supremă a reținut că "(80) explicitând criteriul de determinare a competenței teritoriale (în vederea executării silite individuale care își păstrează caracterul unipatrimonial) prin recurgerea la o interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. (...) prin corelarea lor cu cele ale art. 227 alin. (2) C. civ.

- care definesc noțiunea de sediu atât cu referire la sediul principal al persoanei juridice, cât și cu referire la sediile secundare ale acesteia, ce corespund sediilor sucursalelor, reprezentanțelor, punctelor de lucru sau altor structuri ale acesteia - în sensul că sediul debitorului poate fi și cel al dezmembrământului fără personalitate juridică al persoanei juridice ce are calitatea de debitor în raportul de drept execuțional, nu se schimbă regimul de competență teritorială exclusivă a instanței de executare, iar o atare aplicare a legii nu poate fi decât una judicioasă și benefică părților din punctul de vedere al celerității și costurilor procedurii. (81) Astfel fiind, este corectă soluția din cea dintâi orientare jurisprudențială, dar a cărei justificare trebuie amendată, în limitele și cu argumentele prezentate anterior.

Sub alte aspecte, s-a reținut pertinent în această orientare jurisprudențială că, stabilind competența teritorială a instanței de executare la sediul debitorului, norma art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. nu distinge referitor la personalitatea juridică a acestuia, ci se raportează doar la atributul de identificare dat de sediu. Într-adevăr, norma atributivă de competență, sub aspect teritorial, nu acționează în funcție de elemente relative la personalitatea juridică, patrimoniul propriu ori capacitatea de folosință a debitorului din raportul juridic obligațional. În plus, existența personalității juridice nu este o condiție ce trebuie îndeplinită spre a fi parte într-o procedură, câtă vreme, potrivit art. 56 alin. (2) din C. proc.

civ., o entitate poate sta în judecată dacă este constituită potrivit legii. (82) Cum legea nu distinge sub aspectul sediului principal ori al celui secundar al persoanei juridice de drept privat, nu există niciun impediment de a considera că, în situația în care titlul executoriu privește (și) un dezmembrământ fără personalitate juridică, competența teritorială a instanței de executare poate fi stabilită prin raportare la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, respectiv la sediul acestui dezmembrământ." Astfel fiind, aparține creditorului decizia de a se prevala de posibilitatea introducerii cererii de încuviințare a executării silite la sediul secundar al persoanei juridice debitoare, alternativ cu sediul principal al acesteia, în ipoteza în care titlul executoriu vizează un dezmembrământ fără personalitate juridică.

Aceasta este și situația în cauză, contractul de prestare a serviciului de salubrizare nr. x/19.07.2021, încheiat între părți (și, corelativ, titlul executoriu constând în factura fiscală emisă în baza convenției părților), are ca obiect colectarea, de către operator, a deșeurilor din chiar locația aferentă punctului de lucru al debitoarei. Ca atare, în raport cu statuările deciziei pronunțate în mecanismul unificării practicii judiciare, prin învestirea Judecătoriei Mangalia cu cererea de încuviințare a executării silite, potrivit art. 116 C. proc. civ., petentul și-a exercitat dreptul de opțiune, operând, pe cale de consecință, fixarea, în mod definitiv, a competenței teritoriale în favoarea acesteia.

Pe cale de consecință, date fiind considerentele expuse în precedent, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia. Definitivă. Pronunțată astăzi, 25 martie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.