ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 493/2024

HOTĂRÂRE

05.03.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 493/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 5 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 30.05.2023 sub nr. x/2023, contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L.. a formulat contestație la executare împotriva executării silite însăși din dosarul nr. x/2018 al BEJ C., solicitând anularea executării silite, anularea tuturor actelor de executare silită subsecvente și a încheierilor din dosar apreciind că executorul judecătoresc era necompetent. De asemenea a solicitat constatarea prescrierii dreptului de a obține executarea silită, titlul creditoarei fiind prescris.

Prin sentința civilă nr. 1480 din 23.10.2023, Judecătoria Mangalia a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În fundamentarea acestei sentințe, în aplicarea art. 651 C. proc. civ., instanța a reținut că, întrucât, potrivit susținerilor contestatoarei, aceasta, din data de 06.01.2018, locuiește efectiv în Mun. București, aleea x, competența teritorială pentru a soluționa prezenta contestație la executare îi revine Judecătoriei Sectorului 2 București.

Prin sentința civilă nr. 521 din 22.01.2024, Judecătoria Sectorului 2 București, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia; totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza pentru soluționarea conflictului către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În fundamentarea acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ. Potrivit acestor ultime prevederi, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Din norma juridică enunțată se degajă cerința ca instanța de executare să fie unică, în sensul că una și aceeași instanță trebuie să soluționeze atât cererea de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare sau alte incidente ivite în cadrul procedurii de executare.

Această interpretare a fost reținută și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 20/2021, pronunțată de completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare silită formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În considerarea principiului unicității instanței de executare s-a stabilit că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare. S-a mai arătat că, de regulă, nu pot exista două instanțe de executare în cadrul aceleiași executări silite, iar atunci când legiuitorul a dorit să confere și altei instanțe competența de a soluționa o contestație la executare a indicat în mod expres acest lucru.

Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din data de 07.11.2018 a Judecătoriei Mangalia, în dosarul de executare nr. 130/2018 aflat pe rolul BEJ C. .

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea Judecătoriei Mangalia, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare aparține judecătoriei care a încuviințat executarea silită, și anume Judecătoria Mangalia, ca instanță de executare.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Mangalia competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cauza dedusă judecății are ca obiect contestație la executare împotriva executării silite însăși din dosarul nr. x/2018 al BEJ C..

Înalta Curte reține că determinarea instanței de executare în soluționarea contestației la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din același cod. Normele legale evocate stabilesc că aceasta se introduce la instanța de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabilește că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Instanța de executare, în competența căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, conform art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

Totodată, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă.

De altfel, dispozițiile legale anterior menționate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curți de Casației și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reținut la punctul 71 că "ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare".

Astfel, se păstrează principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori întoarcerea executării silite.

În condițiile în care, în speță, executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din data de 07.11.2018 a Judecătoriei Mangalia, în dosarul de executare nr. 130/2018 aflat pe rolul BEJ C., s-a stabilit definitiv că instanța de executare este Judecătoria Mangalia și, prin urmare, aceasta va soluționa orice incidente apărute în cursul executării silite (în speță - contestația la executare), în caz contrar fiind încălcate prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Judecătoriei Mangalia.