ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2071/2022

Ședința publică din data de 01 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 07 iunie 2022, sub nr. x/2022, Societatea profesională de executori judecătorești "A.", prin executorul judecătoresc B., a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarei C. S.A., prin mandatar S.C. D. S.A., la cererea formulată de creditorul E., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 508 din 01 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Mangalia, în dosarul nr. x/2020.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1213 din 17 iunie 2022, Judecătoria Mangalia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a hotărî astfel, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Judecătoria Mangalia a apreciat că instanța de executare este cea în a cărei rază teritorială se află sediul procesual ales de debitoare în România, situat în București.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 7534 din 18 august 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia; a constatat existența conflictului negativ de competență între Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Mangalia; a suspendat din oficiu judecata cauzei; a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că debitorul are sediul în Luxemburg, aspect invocat atât de către creditor, cât și de către executorul judecătoresc, astfel încât instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul creditorului E., în conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind irelevant faptul că debitorul și-a ales un mandatar cu sediul în România.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie încuviințarea executării silite, cerere de competența instanței de executare, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., iar conflictul negativ de competență dintre cele două instanțe, Judecătoria Mangalia și, respectiv, Judecătoria Sectorului 3 București, a fost generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Astfel, Judecătoria Mangalia a apreciat că instanța de executare este cea de la sediul procesual ales al debitoarei situat în România, respectiv București, în timp ce Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că instanța competentă teritorial este cea de la domiciliul creditorului, la data sesizării organului de executare, situat în Mangalia, județul Constanța, în considerarea faptului că sediul debitoarei se află în străinătate.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ.:

"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Rezultă, așadar, că legiuitorul a instituit în materia cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, în ipoteza în care sediul debitorului nu se află în țară, o competență teritorială succesivă în favoarea instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul creditorului, iar, în ultimul rând, al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Sub aspectul stabilirii instanței competente din punct de vedere teritorial să judece cererea de încuviințare a executării silite, în speța dedusă judecății, nu prezintă relevanță sediul procesual ales al debitoarei, indicat atât în cererea de executare silită, cât și în titlul executoriu, atât timp cât calitatea de mandatar și instituția reprezentării sunt relevante sub aspectul asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, pentru a da eficiență dreptului la apărare, iar nu în planul competenței instanței de executare .

O interpretare contrară ar fi de natură a lăsa la latitudinea debitorului competența instanței de executare prin simpla alegere a unui sediu procesual.

Câtă vreme sediul social al debitoarei C. S.A., împotriva căreia urmează să se efectueze executarea silită, se află în Luxemburg, dând eficiență ordinii instituite de către dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. competența de soluționare a pricinii revine instanței în a cărei circumscripție se găsește domiciliul creditorului E., la data sesizării organului de executare - 06 iunie 2022, situat în Mangalia, județul Constanța.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Mangalia este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite deduse judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 noiembrie 2022.