ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1626/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1626/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 1 aprilie 2024, pe rolul Judecătoriei Mangalia, sub nr. x/2024, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârata B. S.A., pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța pe calea procedurii speciale reglementate de art. 1026 - art. 1033 C. proc. civ., cu privire la cererile de valoare redusă, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.434 RON, reprezentând debit principal, dobânda legală penalizatoare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.028 și următoarele C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 4520 din 20 noiembrie 2024, Judecătoria Mangalia a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
În considerentele hotărârii, instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 121 și art. 129 alin. (2) pct. 3 din același, astfel încât, raportat la sediul pârâtei situat în sectorul 1 din Municipiul București, competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 1 București.
La rândul său, prin sentința civilă nr. 9294/2025 din 5 septembrie 2025, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență, sens în care a suspendat judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că, în materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., dispoziții care instituie un caz de competență teritorială de ordine privată care, în raport cu obiectul acțiunii introductive, poate fi contestată doar de către pârât pe calea excepției relative a necompetenței teritoriale, invocate în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.
De asemenea, instanța a constatat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., întrucât reclamanta nu a solicitat angajarea răspunderii contractuale a unui consumator, astfel că doar pârâta, societate de asigurare, putea invoca prin întâmpinare necompetența teritorială a instanței sesizate, nu și instanța din oficiu.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 18 septembrie 2025, sub nr. x/2024.
Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, pentru următoarele considerente:
Instanțele au fost învestite cu o acțiune având ca obiect cererea de valoare redusă, prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.A. la plata sumei de 4.434 RON, reprezentând debit principal și dobânda legală penalizatoare.
În raport cu obiectul concret al acțiunii deduse judecății și cu părțile implicate în raportul juridic pendinte, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește competența de soluționare a litigiului în primă instanță, dispozițiile art. 121 din C. proc. civ. nu sunt aplicabile. Cererea de chemare în judecată nu are caracterul unui litigiu în materia protecției drepturilor consumatorului, ci reprezintă un litigiu între profesioniști, respectiv o acțiune în pretenții întemeiată pe prevederile referitoare la cererile cu valoare redusă, reglementată de norme de ordine privată ce stabilesc cadrul competenței teritoriale.
Prin urmare, cum obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, competența teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.
Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:
"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
Având în vedere că obiectul cererii nu atrăgea incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, iar în prezența unor reguli dispozitive, excepția necompetenței teritoriale relative poate fi invocată numai de pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., în absența manifestării unei asemenea poziții procesuale, instanța nemaiputându-se dezînvesti pentru acest motiv.
În cauză, se constată că excepția de necompetență teritorială a fost ridicată din oficiu, fără a fi invocată de către pârâta B. S.A. prin formularul de răspuns, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., prima instanță sesizată de reclamantă nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale, competența acestei instanțe fiind consolidată și câștigată definitiv cauzei.
Pentru considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2025.