ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 856/2025

Ședința publică din data de 20 mai 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 16.07.2024 sub nr. x/2024, reclamanta S.C. A. S.R.L a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., pentru ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța și pe calea procedurii speciale reglementate de art. 1026 - art. 1033 din C. proc. civ. cu privire la cererile de valoare redusă, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3662,80 RON, reprezentând diferența factură fiscală nr. x din 30.03.2024, dobânda legală penalizatoare, precum și plata cheltuielilor de judecată

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1028 și următoarele C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4519 din data de 20.11.2024 Judecătoria Mangalia a admis excepția necompetenței teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de valoare redusă în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, reținând, în esență, dispozițiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., art. 121 C. proc. civ., art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. și văzând obiectul cererii deduse judecății, precum și împrejurarea că sediul pârâtei este situat în București, Piața Charles de Gaulle nr. 155 și 7.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 3 ianuarie 2025.

Prin sentința civilă nr. 3583/2025 din 10.04.2025 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță, din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia; a constatat existența conflictului negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență

În fundamentarea acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că părțile litigiului nu au calitatea de consumator, iar reclamanta a introdus cererea la Judecătoria Mangalia și pârâta nu a invocat necompetența teritorială a instanței, față de sediul acesteia, precum și că, în cauză, este vorba despre o acțiune în pretenții, ce nu determină o competență teritorială exclusivă, ci o competență teritorială de drept comun, reglementată de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Mangalia competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de valoare redusă, prin acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L solicitându-se obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 3662,80 RON, reprezentând diferența factură fiscală nr. x din 30.03.2024, dobânda legală penalizatoare, precum și plata cheltuielilor de judecată.

În raport de obiectul concret al acțiunii deduse judecății și, văzând, totodată, părțile raportului juridic pendinte, Înalta Curte notează că, în ceea ce privește competența de soluționare a litigiului în primă instanță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., deoarece acțiunea dedusă judecății nu are caracterul unui litigiu în materia protecției drepturilor consumatorului, ci este un litigiu între profesioniști, respectiv o acțiune în pretenții, întemeiată pe dispozițiile privitoare la cererile cu valoare redusă, guvernată de norme cu caracter de ordine privată ce reglementează materia competenței teritoriale.

Prin urmare, cum obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, competența teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Cu toate acestea, Înalta Curte reține că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.:

"Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Așadar, cum în cauză este vorba de o competență de ordine privată, instanța judecătorească nu este îndreptățită să își decline din oficiu competența, ci numai dacă o atare excepție a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în cauză, excepția de necompetență teritorială a fost ridicată din oficiu chiar de către Judecătoria Mangalia, fără a fi invocată de către pârâtă prin întâmpinare. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției de necompetență teritorială de către pârâtă în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Mangalia, inițial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2025.