ÎCCJ, Secția penală

Asupra calificării cererilor formulate de petenta G.C., în calitate de soție a condamnatului G.E.C. și petenta M.(F.)L.A., în calitate de soție a condamnatului M.I., împotriva deciziei nr. 1430 din 26 octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, pronunțată in Dosarul 2636/331/2011.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin decizia nr. 1430 din 26 octombrie 2012, pronunțată in Dosarul 2636/331/2011, definitivă, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte și partea civilă B.I., împotriva sentinței penale nr. 154 din 12 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte, pe care a casat-o, în parte, în latură penală și civilă, după cum urmează: I. A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului G.E.C., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, în componentele sale de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.

și 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), și i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale). În temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), și i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale) în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), și i) și alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale, părți vătămate B.I., C.V., M.E. și T.N.F.) și reținând în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen.

și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.E.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară. A reținut la încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a dispus ca inculpatul G.E.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

II . A majorat pedeapsa aplicată inculpatului M.I., pentru infracțiunea prevăzută de art .26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 4 ani închisoare la 6 (șase) ani închisoare. III. A obligat inculpatul G.E.C., în solidar cu inculpații M.I., A.D.F. și G.G., la despăgubiri către partea civilă B.I. în cuantumul stabilit de instanța de fond, respectiv 500 RON și echivalentul în RON la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății al sumelor de 75.000 euro și 35.900 dolari SUA. A menținut în rest dispozițiile sentinței. A respins, ca tardiv, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, împotriva aceleiași sentințe vizând pe inculpații G.G., F.M., V.C., M.I., M.L.C., A.(D.)A.A., C.F.C.

și G.I.. IV. A respins, ca neîntemeiate, cererile de repunere în termenul de recurs formulate de părțile civile G.A. și P.G.. A respins, ca tardive, recursurile declarate de părțile civile G.A., și P.G.. V. A respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta M.(F.)L.A., împotriva încheierii de ședință din 28 mai 2012 a Judecătoriei Vălenii de Munte. VI. A respins, ca ne fondat, recursul declarat de partea civilă C.M., împotriva aceleiași sentințe. VII. A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.E.C., A.D.F., F.M., G.G., V.C., toți deținuți în Penitenciarul Mărgineni, G.I., M.I., M.L.C.. A dedus din pedepsele aplicate inculpaților A.D.F., G.E.C., G.G., V.C. și F.M. durata reținerii și arestării preventive, de la 20 iulie 2011, la zi.

A obligat recurentele părți civile G.A. și P.G. la câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. A obligat recurenta petentă M.(F.)L.A. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. A obligat recurenta parte civilă C.M. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. A obligat pe recurenții inculpați G.E.C., G.I., M.I. și M.L.C. la plata sumei de câte 1.000 RON, cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații G.G. și V.C. la plata sumei de câte 1.200 RON, cu același titlu, din care câte 200 RON onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

A obligat pe recurenții inculpați A.D.F. și F.M. la câte 1.400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400 RON onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova. A dispus plata sumei de 400 RON onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatului inculpat C.F.C. din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova. Împotriva acestei decizii definitive au declarat recurs petentele G.C. și M.(F.)L.A., soțiile condamnaților G.E.C. și M.I., criticând-o pentru o serie de motive, ce au fost dezvoltate și precizate ulterior de către condamnatul G.E.C., în scris, fiind depuse la dosarul cauzei la 13 februarie 2013. La termenul din 19 decembrie 2012, condamnatul G.E.C.

a fost întrebat de Înalta Curte cu privire la calificarea căii de atac declarate, ocazie cu care acesta a precizat că cererea este o contestație în anulare. Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula calea de atac a contestației în anulare, iar din interpretarea art. 385 C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive nu pot face obiectul căii de atac a recursului. Întrucât, potrivit dispozițiilor art. 389 alin. (1) C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel Ploiești, Înalta Curte, în raport de precizările condamnatului G.E.C., în sensul că cererea analizată este o contestație în anulare, față de împrejurarea că această cerere este îndreptată împotriva unei decizii penale definitive și nesusceptibilă a fi atacată cu recurs și văzând dispozițiile legale menționate, va califica drept contestație în anulare calea de atac ce face obiectul prezentului dosar.

În consecință, Înalta Curte va scoate cauza de pe rol și va trimite contestația în anulare formulată de condamnații G.E.C. și M.I. împotriva deciziei penale nr. 1430 din 26 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la Curtea de Apel Ploiești. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U NE Scoate cauza de pe rol și trimite cererile de contestație în anulare formulate de condamnații G.E.C. și M.I. împotriva deciziei penale nr. 1430 din 26 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la Curtea de Apel Ploiești. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2013.