ÎCCJ, Secția penală

Asupra calificării cererilor formulate

de petenta G.C., în

calitate de soție a condamnatului G.E.C. și petenta M.(F.)L.A., în calitate de

soție a condamnatului M.I., împotriva deciziei nr. 1430 din 26 octombrie 2012 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie,

pronunțată in Dosarul 2636/331/2011.

Examinând actele și lucrările

dosarului,

Înalta Curte

constată că, prin decizia nr. 1430 din 26 octombrie 2012, pronunțată in Dosarul

2636/331/2011, definitivă, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și familie, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Vălenii de Munte și partea civilă B.I., împotriva sentinței

penale nr. 154 din 12 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte, pe

care a casat-o, în parte, în latură penală și civilă, după cum urmează:

I. A descontopit pedeapsa rezultantă

de 4 ani închisoare aplicată inculpatului G.E.C., în prezent aflat în

Penitenciarul Mărgineni, în componentele sale de 3 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. și 4 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g),

și i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (trei acte materiale).

În temeiul dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art. 208

alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), și i) C. pen. cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. (trei acte materiale) în infracțiunea prevăzută de art. 208

alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), și i) și alin. (4) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale, părți vătămate B.I.,

C.V., M.E. și T.N.F.) și reținând în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74

alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.E.C.

la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă

complementară.

A reținut la încadrarea juridică a

infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. dispozițiile art. 74 alin.

(2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. și a redus pedeapsa aplicată aceluiași

inculpat de la 3 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus și a dispus ca

inculpatul G.E.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (șapte) ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

II . A majorat pedeapsa aplicată

inculpatului M.I., pentru infracțiunea prevăzută de art .26 C. pen. raportat la

art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) și alin. (4) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., de la 4 ani închisoare la 6 (șase) ani închisoare.

III. A obligat inculpatul G.E.C., în

solidar cu inculpații M.I., A.D.F. și G.G., la despăgubiri către partea civilă B.I.

în cuantumul stabilit de instanța de fond, respectiv 500 RON și echivalentul în

RON la cursul Băncii Naționale a României din ziua plății al sumelor de 75.000

euro și 35.900 dolari SUA.

A menținut în rest dispozițiile sentinței.

A respins, ca tardiv, recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, împotriva aceleiași sentințe

vizând pe inculpații G.G., F.M., V.C., M.I., M.L.C., A.(D.)A.A., C.F.C. și G.I..

IV. A respins, ca neîntemeiate, cererile

de repunere în termenul de recurs formulate de părțile civile G.A. și P.G..

A respins, ca tardive, recursurile declarate

de părțile civile G.A., și P.G..

V. A respins, ca nefondat, recursul declarat

de petenta M.(F.)L.A., împotriva încheierii de ședință din 28 mai 2012 a Judecătoriei

Vălenii de Munte.

VI. A respins, ca ne fondat, recursul declarat

de partea civilă C.M., împotriva aceleiași sentințe.

VII. A respins, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.E.C., A.D.F., F.M., G.G., V.C., toți deținuți în Penitenciarul

Mărgineni, G.I., M.I., M.L.C..

A dedus din pedepsele aplicate inculpaților

A.D.F., G.E.C., G.G., V.C. și F.M. durata reținerii și arestării preventive, de

la 20 iulie 2011, la zi.

A obligat recurentele părți civile G.A.

și P.G. la câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A obligat recurenta petentă M.(F.)L.A.

la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A obligat recurenta parte civilă C.M. la

plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A obligat pe recurenții inculpați G.E.C.,

G.I., M.I. și M.L.C. la plata sumei de câte 1.000 RON, cheltuieli judiciare către

stat, iar pe inculpații G.G. și V.C. la plata sumei de câte 1.200 RON, cu același

titlu, din care câte 200 RON onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu,

ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

A obligat pe recurenții inculpați A.D.F.

și F.M. la câte 1.400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400 RON

onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce se avansează din fondurile

Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

A dispus plata sumei de 400 RON onorariu

pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatului inculpat C.F.C. din fondurile

Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Împotriva acestei decizii definitive au

declarat recurs petentele G.C. și M.(F.)L.A.,

soțiile condamnaților G.E.C. și M.I., criticând-o pentru o

serie de motive, ce au fost dezvoltate și precizate ulterior de către condamnatul

G.E.C., în scris, fiind depuse la dosarul cauzei la 13 februarie 2013.

La termenul din 19 decembrie 2012, condamnatul

G.E.C. a fost întrebat de Înalta Curte cu privire la calificarea căii de atac declarate,

ocazie cu care acesta a precizat că cererea este o contestație în anulare.

Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva

hotărârilor penale definitive se poate formula calea de atac a contestației în anulare,

iar din interpretarea art. 385 C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive

nu pot face obiectul căii de atac a recursului.

Întrucât, potrivit dispozițiilor art. 389

alin. (1) C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel

Ploiești, Înalta Curte, în raport de precizările condamnatului G.E.C., în sensul

că cererea analizată este o contestație în anulare, față de împrejurarea că această

cerere este îndreptată împotriva unei decizii penale definitive și nesusceptibilă

a fi atacată cu recurs și văzând dispozițiile legale menționate, va califica drept

contestație în anulare calea de atac ce face obiectul prezentului dosar.

În

consecință, Înalta Curte va scoate cauza de pe rol și va trimite

contestația în anulare formulată de condamnații G.E.C. și M.I. împotriva deciziei

penale nr. 1430 din 26 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, la Curtea de Apel Ploiești.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U NE

Scoate cauza de pe rol și trimite cererile

de contestație în anulare formulate de condamnații G.E.C. și M.I. împotriva deciziei

penale nr. 1430 din 26 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, la Curtea de Apel Ploiești.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19

februarie 2013.