ÎCCJ, decizie (scj.ro #234987)

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 24.05.2023, sub nr. x/2/2023, reclamanta A, candidat la concursul de admitere în magistratură organizat în perioada 14 octombrie 2022 - 15 iunie 2023, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior Al Magistraturii, în temeiul art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, a formulat cerere în anulare a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 163 din 15 decembrie 2022 prin care, cu majoritate de voturi, a fost respinsă contestația împotriva deciziei Comisiei de concurs (concursul pentru admiterea în magistratură organizat în perioada 14 octombrie 2022 -15 iunie 2023) care a reținut neîndeplinirea condiției de vechime prevăzută de art. 33 din Legea nr. 303/2004 si a Deciziei Comisiei de concurs publicată pe site-ul CSM pe data de 06 decembrie 2022, cu consecința recunoașterii dreptului de a participa la concursul de admitere în magistratură publicat pe data de 14 octombrie 2022.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 1792 din 27 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, s-a respins excepția lipsei de interes, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și s-a anulat Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 163 din 15.12.2022 și a admis contestația formulată de reclamantă împotriva Hotărârii nr. 26/06.12.2022 a Comisiei de organizare a concursului de admitere în magistratură din perioada 14 octombrie 2022-15 iunie 2023, aceasta îndeplinind condiția de vechime cerută.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 1792 din 27 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, a formulat cerere de recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, criticând hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art.488 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă. În motivarea cererii de recurs a susținut că prima instanță a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 192/2021 (formele în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate), precum și ale art. 273 alin. (3) din Legea nr. 303/2022. În acest sens, a pretins că în mod greșit prima instanță a reținut faptul că intimata-reclamantă ar avea vechimea în specialitate de peste 5 ani la data susținerii primei probe a concursului, luând în considerare vechimea dobândită în calitate de auditor de justiție și în calitate de consilier juridic, în condițiile în care intimata și-a încetat activitatea din motive imputabile, prin excludere din magistratură.. Or, în condițiile în care intimata-reclamantă și-a încetat activitatea din motive imputabile, iar vechimea în funcția judecător nu poate fi avută în vedere ca vechime utilă pentru participarea la concursul de admitere în magistratură, acest fapt se răsfrânge și asupra vechimii în funcția de judecător dobândită ca urmare a calității de auditor de justiție, cele două calități fiind indisolubil legate. De asemenea, a învederat că, în mod greșit prima instanță a reținut că solicitarea intimatei-reclamante de înscriere la concurs ar fi trebuit soluționată în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 08.06.2022 și de prevederile art. 100 din Legea nr. 303/2004. Contrar celor reținute, verificarea îndeplinirii condiției de vechime pentru participarea la concursul de admitere în magistratură s-a realizat prin raportare la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, dispoziții ce nu au fost constatate ca neconstituționale. În ceea ce privește dispozițiile art,. 273 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, în condițiile în care acestea nu erau aplicabile la data publicării anunțului de concurs. De altfel, din perspectiva art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, încetarea activității intimatei-reclamante va rămâne din motive imputabile, chiar dacă ar interveni radierea de drept a sancțiunii disciplinare aplicate. În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1). 8 C. proc.civ.

Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă A a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Aceasta a susținut că dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 au în vedere stipularea interdicției de a participa la concurs a persoanelor anterior menționate până la momentul la care a intervenit radierea sancțiunii. O interpretare contrară ar fi de natură inclusiv a o pune într-o situație de discriminare raportat la celelalte categorii profesionale, care, indiferent de motivul încetării activității se pot prevala de vechimea obținută în specialitate prin exercitarea respectivei funcții.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) Cod procedură civilă, cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin.(2), coroborat cu art.471 1 și art.201 alin.(5) și (6) Cod procedură civilă, prin rezoluția din data de 9 iulie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 11 decembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind amânată la 19 martie 2025, 1 aprilie 2025, iar ulterior la data de 25 iunie 2025.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor 6.1. Circumstanțele cauzei Intimata-reclamantă s-a înscris la concursul de admitere în magistratură (sesiunea octombrie 2022-iunie 2023), fiind declarată respinsă de Comisia de organizare a concursului, pentru neîndeplinirea condiției de vechime utilă în specialitate, de 5 ani, la data publicării anunțului de participare la concurs, conform art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor. S-a reținut că intimata-reclamanta are o vechime utilă de doar 3 ani, 9 luni și 25 de zile, aferentă funcției de consilier juridic la Spitalul Clinic Colțea și că vechimea în funcțiile de auditor de justiție și judecător nu pot fi luate în calcul, de vreme ce intimata a fost eliberată din funcție, prin excludere din magistratură, deci din motive imputabile. Contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei Comisiei de concurs a fost respinsă prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii mr. 163/15.12.2022. Prima instanță a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a recunoscut dreptul reclamantei de a participa la concurs, reținând o legătură între Decizia Curții Constituționale nr. 363/08.06.2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 731/20.07.2022 și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, apreciind că absența termenului de radiere a sancțiunii de excludere ar bloca definitiv și iremediabil posibilitatea reclamantei de a participa la concurs. Așadar, a fost avută în vedere la calculul vechimii în specialitate perioada în care reclamanta a deținut funcțiile de auditor de justiție și judecător. 6.2. Analiza legalității sentinței recurate Examinând legalitatea hotărârii recurate, prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor corelative din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ.“casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”. Motivul de casare invocat vizează încălcarea legii de drept substanțial, încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia; interpretarea greșită a textului de lege aplicabil în cauză, încălcarea unor principii generale de drept. În primul rând, recurentul-pârât a invocat greșita interpretare a dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și corelativ a prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 192/2021 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii, formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor, examenul de absolviră a Institutului Național al Magistraturii, stagiul și examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor stagiari, precum și la concursul de admitere în magistratură aplicabile concursurilor de admitere în magistratură organizate în anii 2021 și 2022. Potrivit acestor texte legale cu conținut identic “Pot fi numiți în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2) , foștii judecători și procurori care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) , avocații, notarii, asistenții judiciari, consilierii juridici, executorii judecătorești cu studii superioare juridice, personalul de probațiune cu studii superioare juridice, ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învățământul juridic superior acreditat, precum și magistrații- asistenți, cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani”(Subl. Înaltei Curți). Se constată că textele legale fac referire la funcțiile și vechimile utile pentru participarea la concursul de admitere în magistratură. Cu privire la cazul foștilor judecători, se reține că nu este suficientă deținerea calității respective, fiind necesar și ca activitatea în funcție să fi încetat din motive neimputabile. Așadar, în cazul foștilor judecători normele legale de mai sus recunosc luarea în considerare a vechimii în această funcție, numai dacă încetarea activității a survenit din motive neimputabile. Alegațiile intimatei-reclamante potrivit cărora aceste dispoziții legale aplicate nelimitat în timp cu privire interdicția de a lua în considerare vechimea în profesie conțin o discriminare raportat la celelalte categorii profesionale, care, indiferent de motivul încetării activității, se pot prevala de vechimea obținută în specialitate prin exercitarea respectivei funcții, nu pot fi primite. După cum rezultă din Decizia nr. 818 din 03 iulie 2008 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16.07.2008, instanțele judecătorești nu au competența să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că acestea sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Cât despre vechimea în funcția de judecător derivată din vechimea rezultată în urma desfășurării activității de auditor de justiție și reținută de judecătorul fondului în calculul vechimii utile pentru participarea la concurs, Înalta Curte reamintește că potrivit art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 “Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolviră a Institutului Național al Magistraturii, constituie vechime în funcția de judecător sau procuror”. Așadar, vechimea în funcția de auditor de justiție face parte din vechimea în funcția de judecător, astfel încât, contrar celor reținute de prima instanță, în ipoteza încetării activității de judecător din motive imputabile, nu poate fi luată în considerare ca vechime utilă pentru reprimirea în profesie prin participarea la concursul de admitere în magistratură. În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 363/2022 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurărilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 731 din 20 iulie 2022, în acord cu cele susținute de recurent, se constată că, în mod eronat, prima instanță i-a constatat incidența, corelând-o cu prevederile art. 33 din Legea nr. 303/2004 și ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 192/2021. În primul rând, după cum rezultă din conținutul acestei decizii (punctul 9), obiectul excepției de neconstituționalitate a fost explicit restrâns la prevederile art. 100 din Legea nr. 303/2004. Acest text legal este referitor la sancțiunile disciplinare, iar critica de neconstituționalitate s-a grefat pe inexistența în cuprinsul Legii nr. 303/2004 a unor prevederi care să stabilească anumite termene după scurgerea cărora să poată fi radiate sancțiunile disciplinare aplicate judecătorilor și procurorilor. Admițând excepția de neconstituționalitate, Curtea a constatat că dispozițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale numai în măsura în care sancțiunea disciplinară a excluderii din magistratură nu are efect permanent. Prima instanță a reținut că, în lipsa unei intervenții legislative în termen de 45 de zile la data publicării deciziei de neconstituționalitate în Monitorul Oficial, textul legal și-a încetat existența conform art. 147 alin. (1) din Constituție, deoarece absența termenului de radiere a sancțiunii ar bloca definitiv și iremediabil posibilitatea reclamantei de a participa la concursul de admitere, ceea ce ar contraveni celor statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 363/2022. Se observă astfel că, în mod nelegal, judecătorul fondului a extins aplicabilitatea Deciziei Curții Constituționale nr. 363/2022 dincolo de ipoteza la care aceasta se aplică. Astfel, prima instanță a omis să facă distincția între radierea sancțiunii excluderii din magistratură (corelată cu art. 100 din Legea nr. 303/2004) și aplicarea unor prevederi legale (art. 33 din Legea nr. 303/2004 și art. 53 alin. 1 din Legea nr. 192/2021) care condiționează valorificarea dreptului de a participa la concursul de admitere în magistratură de îndeplinirea unor cerințe impuse de lege. Neîntemeiate sunt și aprecierile referitoare la faptul că, în lipsa aplicării Deciziei Curții Constituționale nr. 363/2022, dreptul intimatei-reclamante de a participa la concurs ar fi blocat definitiv. Din contră, norma legală permite reprimirea în profesie pe bază de concurs cu amendamentul că vechimea în profesia de judecător nu va putea fi avută în vedere la calculul vechimii utile. Lipsite de pertinență sunt și referirile primei instanțe la dispozițiile art. 273 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, în vigoare din 16 decembrie 2022, inaplicabile astfel în timp concursului de admitere în speță și, de altfel, relative strict la instituția radierii sancțiunii disciplinare a excluderii din profesie. Față de cele de mai sus, se reține că prima instanță a făcut o greșită aplicare a aplicare a prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 192/2021 (formele în vigoare la data emiterii actelor administrative atacate), a Deciziei Curții Constituționale nr. 363/2002, precum și a art. 273 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, ceea ce conferă caracter fondat motivului de casare invocat de recurent, cu consecința casării hotărârii criticate. În rejudecare, reținând că reclamanta nu și-a încetat activitatea de judecător din motive neimputabile, va constata că pârâtul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale mai sus analizate, atunci când a apreciat că vechimea în specialitatea de judecător (ce include și perioada în care a fost derulată activitatea de auditor de justiție) nu poate fi luată în calculul vechimii necesare pentru participarea la concursul de admitere în magistratură prevăzut de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și a menținut hotărârea Comisiei de organizare a concursului. Pe cale de consecință, va respinge contestația formulată de reclamantă A împotriva Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 163 din 15.12.2022, ca neîntemeiată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art.20 alin.(3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin.(1) Cod procedură civilă, a admis recursul, a casat, în parte, sentința atacată, în ceea ce privește fondul contestației, iar, în rejudecare, a respins contestația formulată de reclamantă A împotriva Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 163 din 15.12.2022, ca neîntemeiată. [1] Legea nr. 303/2004 a fost abrogată și înlocuită prin Legea nr. 303/2022, care conține dispoziții similare referitoare la funcțiile și vechimile utile pentru participarea la concursul de admitere în magistratură, respectiv art. 63 alin. (1)